Mircea Lucescu a prevăzut încă din 1972 ce se va întâmpla în ultimii săi ani de viață: „Există la noi o prejudecată”

În 1972, deci pe când avea doar 27 de ani, Mircea Lucescu a făcut o declarație care acum, după moartea sa, poate fi considerată drept chiar premonitorie. El a vorbit atunci, la doi ani de la participarea alături de echipa națională la Cupa Mondială din Mexic, unde a fost chiar căpitanul României, despre faptul că societatea noastră tinde în generat foarte mult ca după ceva timp să uite foarte ușor de anumite momente importante din istoria țării, în toate domeniile, cum ar fi de exemplu evenimentele de atunci de la Guadalajara.

Mircea Lucescu, declarație cu valoare de premoniție pentru ultimii săi ani de viață, încă din 1972

Iar în schimb, oamenii încep cu o lejeritate destul de mare să arunce cu atacuri și critici la adresa celor care au realizat în diferite momente lucruri destul de importante în carierele și viețile lor. Și exact de acest lucru a avut parte „Il Luce” într-o măsură destul de mare în ultimii săi ani de viață, mai exact de când a revenit la echipa națională, fiind în multe momente inclusiv jignit de diferite persoane publice, în special din fotbal bineînțeles, în primul rând prin prisma vârstei sale înainte și în contextul anumitor decizii luate ca selecționer.

„Sper că dumneavoastră n-o să mă ironizați și nici n-o să îmi faceți o caricatură defăimătoare, așa cum mi s-a întâmplat cu câțiva ani în urmă, când am îndrăznit să mărturisesc că-mi place Apollinaire sau Eluard. Există la noi o tristă şi înrădăcinată prejudecată, după care noi, ‘actorii’ spectacolului secolului, fotbalul, am fi nişte troglodiţi, nişte diletanţi amărâți”, spunea Mircea Lucescu în 1972 cu ocazia unui interviu acordat pentru revista Teatrul.

Ce spunea Mircea Lucescu despre sinergia dintre lumea sportivă și cea culturală

Tot atunci, regretatul fost fotbalist și antrenor a vorbit pe larg și despre rolul, extrem de important în viziunea sa, avut de aspectul cultural al vieții în obținerea performanței în sport în general și în fotbal în particular, bineînțeles: „Vorbeam odată cu Pittiş şi cu Caramitru, care-mi spuneau că teatrul modern de azi cere performanţă sportivă, că s-a dus vremea actorului care joacă imobilizat în fotoliu. Fotbalul de azi cere la rândul său şi un bagaj serios de cunoştiinţe din toate domeniile: artă, ştiinţă, cultură etc. Eu merg la teatru tot timpul. Câteodată mă duc în… asalt şi văd câte patru spectacole pe săptămână. Plăcându-mi foarte mult poezia, am fost la toate spectacolele de poezie ale Radioteleviziunii. Foarte mulţi actori m-au impresionat; dar mai ales Irina Răchiţeanu-Şirianu, cu modul ei simplu, sensibil şi profund prin care a pătruns şi a redat taina versurilor.

Digi24.ro

Așteptări mari, rezultate dezamăgitoare. Summitul cu Xi îl readuce pe Trump la realitate: China nu a cedat în problemele importante

Extraordinar mi s-a părut spectacolul de poezie susţinut de Caramitru, Pittiş şi Elena Caragiu la Teatrul Bulandra. De altfel, la acest teatru nu mi-a scăpat nici o montare. De la ‘Play Strindberg’ la ‘Leonce şi Lena’, de la ‘D-ale carnavalului’ până la ‘Scrisoarea pierdută’ a lui Ciulei. Găsesc foarte interesante şi foarte utile aceste diferite formule de înscenare ale aceleiaşi piese. Păcat că se aplică atît de rar. Păcat şi că teatrul nostru, cu interpreţi atât de mari, nu întreprinde incursiuni mai largi în domeniul teatrului antic, clasic şi mai ales al teatrului modern contemporan”. 

Digisport.ro

Italienii au răscolit trecutul soției lui Cristi Chivu și au rămas "mască"