Joi, 7 mai 2026, s-au împlinit 40 de ani de la ceea ce românii numesc în continuare cea mai mare performanță din fotbalul românesc. În 1986, Steaua reușea să câștige Cupa Campionilor Europeni la finalul unui meci cu Barcelona demn de povestit nepoților. Regretatul Helmut Duckadam, „Eroul de la Sevilla”, apăra 4 penalty-uri și intra în manualele de istorie ale fotbalului mondial.
De marea performanță a Stelei se leagă povești fantastice, dezvăluiri incredibile și legende nemuritoare, iar una dintre ele îl are în prim-plan pe regretatul Mircea Lucescu, cel mai titrat antrenor român din toate timpurile. Înainte să scrie istorie în antrenorat, „Il Luce”, care s-a stins pe 7 aprilie 2026 la vârsta de 80 de ani, a fost aproape de… Steaua!
Este bine cunoscută prietenia pe care Mircea Lucescu, cel care avea să devină rival de moarte al Stelei, a avut-o cu Valentin Ceaușescu, fiul fostului dictator Nicolae Ceaușescu, recunoscut ca fiind protectorul clubului roș-albastru. Dezvăluirile despre relația de prietenie a celor doi țin și astăzi primele pagini ale ziarelor. Chiar Andrei Vochin, reputatul jurnalist și editorialist FANATIK, consemna într-unul dintre articolele sale că Mircea Lucescu și Valentin Ceaușescu obișnuiau să joace fotbal în fiecare miercuri pe vechiul stadion Ghencea. Într-o zi, Mircea Lucescu nu s-a ferit să-i transmită arhitectului Stelei ’86 că vrea să antreneze Steaua.
Deși a spus că nu va vorbi niciodată despre acest aspect, într-un interviu acordat jurnalistului Cristi Otopeanu, Valentin Ceaușescu a explicat, cu lux de amănunte, cum l-a refuzat pe Mircea Lucescu să vină la Steaua. Înainte să-i dea lui „Il Luce” răspunsul ferm, protectorul din familia prezidențială de atunci s-a consultat cu Ion Alecsandrescu, considerat la rândul său o figură marcantă în drumul către performanța Stelei din 1986 de la Sevilla. Fost fotbalist și conducător al „militarilor”, Ion Alecsandrescu, poreclit „Sfinxul”, s-a stins din viață pe 21 iunie 2000, la vârsta de 71 de ani.
„A fost un dialog purtat de Mircea cu Ion Alecsandrescu, cu un an înainte de finala Cupei Campionilor Europeni. Când a venit Mircea Lucescu să îmi ceară părerea, eu i-am spus: «Mircea, îmi pare rău. Ești un bun antrenor, dar nu te potrivești cu stilul Stelei, care este direct. Mai bine mergi la Dinamo, avem nevoie de un adversar puternic, care să ne motiveze!». Eram prieteni atunci și poate s-a supărat, nu știu. Însă Mircea Lucescu este un capitol închis pentru mine”, spunea Valentin Ceaușescu, într-un interviu acordat în urmă cu 11 ani și jumătate.
Nu multă lume știe că Mircea Lucescu a fost martor la marele succes al Stelei din 7 mai 1986. El s-a urcat în avionul de Sevilla, a fost în vestiarul roș-albaștrilor și, nu în ultimul rând, a luat parte la petrecerea organizată după cucerirea trofeului.
„Da, Mircea Lucescu a fost la Sevilla. Chiar și la petrecerea de final de meci. Și mi-a spus atunci că meritul este în proporție de 80% al meu. I-am replicat că nu sunt de acord cu el, ba chiar m-a deranjat asta. Punea în umbră meritul echipei și al antrenorilor”, povestea Valentin Ceaușescu.
Deși era atât antrenor la Dinamo, cât și selecționer al echipei naționale a României, Mircea Lucescu a avut o relație specială cu vedetele Stelei până la un moment dat. În anul istoric al Stelei, el a scris file de istorie la Dinamo, reușind să învingă deținătoarea Cupei Campionilor Europeani atât în campionat (2-1), cât și în Cupa României (1-0).
„Fusesem în cabina Stelei după semifinala cu Anderlecht (3-0), să-i îmbrățișez pe jucători. Au sărbătorit calificarea la hotelul București, unde m-au invitat și pe mine Balint și Hagi. La finală n-am mers, însă, cu echipa, ci într-un alt avion, cu suporterii. Înainte de meci, am fost la hotel, am vorbit cu Lăcătuș, cu Vardinoianis, iar după partidă am intrat chiar în vestiar să-i felicit pe băieți. Am sărbătorit cu ei marea victorie și am plecat la avion, ei au mai stat până a doua zi. La București, mi-am luat mașina și am apucat-o spre aeroport pentru sosirea echipei. N-am mai ajuns, însă, la Otopeni pentru că au început unii să strige împotriva mea când m-au recunoscut pe drum și am preferat să mă întorc. Din păcate, nu știm să ne bucurăm. Succesul unuia însemnă umilnița altuia”, dezvăluia Mircea Lucescu într-un interviu pentru „Gazeta Sporturilor”.
Mircea Lucescu a vorbit de-a lungul timpului despre evenimentele petrecute în acea perioadă, care suscită interes și în zilele noastre. Deși au avut o relație apropiată, prietenia lui Mircea Lucescu și Valentin Ceaușescu s-a încheiat brusc. După ce a „scuturat” zdravăn pe Steaua, după triumful din Cupa Campionilor Europeni, cu două victorii pe banca lui Dinamo, Mircea Lucescu a avut parte de un șoc.
Regretatul antrenor român era și selecționer al echipei naționale și a condus victoria fantasică obținută de România, 4-0 cu Austria, pe 10 septembrie 1986, în preliminariile Campionatului European 1988. Apoi a fost… demis! A fost momentul în care relația dintre Mircea Lucescu și Valentin Ceaușescu s-a răcit. „Arhivele” fotbalului românesc povestesc că nemulțumirea în rândul conducerii Stelei era foarte mare. Motivul? Mircea Lucescu ar fi fost taxat pentru că nu ar fi folosit mai mulți jucători steliști, proaspăt campioni la Sevilla, la echipa națională.
Același Andrei Vochin, printre altele și un bun istoric al fotbalului românesc, preciza că Mircea Lucescu, înlocuit la națională cu alt mare dispărut, Emeric Ienei, a considerat că Valentin Ceaușescu a avut un rol important la momentul respectiv în debarcarea sa.
După victoria Stelei în Cupa Campionilor Europeni, Mircea Lucescu declara: „M-am ambiționat. Am bătut Steaua imediat și în campionat, și în finala Cupei. După ce am luat trofeul, când am ieșit de la cabine, erau Bölöni, Ienei și Valentin Ceaușescu pe esplanada din față de la «23 august». M-am îndreptat către ei să-i salut, dar mi-au întors spatele. Am renunțat. Se întâmpla la finalul lui iunie (n.red. – 1986). Peste două luni m-au dat afară de la națională după ce am bătut Austria cu 4-0”.
Reușita Stelei din 7 mai 1986 a creat o adevărată isterie în țară, este lesne de înțeles,, mai ales în București. Unde oamenii au ieșit în stradă în caea seară fără să fie chemați, premieră sub dictatura lui Nicolae Ceaușsescu. Performanța unică a Stelei a unit oamenii și pe lângă suporterii roș-albaștri, pe străzi au ieșit și rapidiștii, și dinamoviștii, care strigau la unison: „Campionii, campionii!” și obligau… patrulele de noapte ale Miliției să strige la unison cu ei!
Iar a doua zi, pe seară, spre aeroportul Otopeni, curgeau râuri, râuri de oameni, în mașini, în portbagajele mașinilor, pe motociclete (câte 3-4!), pe biciclete, pe jos, care, aidoma lui Mircea Lucescu, au vrut neapărat să-i întâmpine la eroport de marii învingători. Unde zeci de mii de oameni (nu aveai unde să arunci un ac între esplanada de la „Sosiri” și DN1) au scandat îndelung „Uite-acuși, acuși, acuși, o să-i batem și pe ruși!” (urma Supercupa Europei, cu Dinamo Kiev), spre disperarea forțelor de ordine! Acest etuziasm popular natural, fără nicio impunere, l-a enervat cumplit pe Nicolae Ceaușescu, obișnuit să fie el „cel mai adulat fiu al poporului”.