Mircea Lucescu debutează vineri, 6 septembrie, în cel de-al doilea său mandat de selecționer al României cu un meci în deplasare împotriva reprezentativei statului Kosovo. Partida se dispută la Priștina, ora 21:45, în direct la Antena 1, în cadrul grupei 2 din Liga Națiunilor C, din care mai fac parte Lituania și Cipru.
Mircea Lucescu are ca obiectiv calificarea la Cupa Mondială 2026, iar Liga Națiunilor poate reprezenta pentru tricolori scurtătura care să le asigure barajul. Pentru asta trebuie ca Stanciu și compania să câștige grupa, dar nu oricum, cu un punctaj cât mai bun. Kosovo este principala contracandidată a României, care a retrogradat ediția trecută din cel de-al doilea eșalon valoric al competiției.
În primul mandat pe banca naționalei, consumat în perioada noiembrie 1981 – 10 septembrie 1986, Il Luce a fost un adevărat maestru al meciurilor oficiale disputate în deplasare. Din nouă întâlniri pe terenul adversarilor România a câștigat trei, a făcut cinci egaluri și a pierdut o singură dată.
La primul său meci ca selecționer, Mircea Lucescu a obținut un 0-0, cu Elveția, la Berna. Era ultimul joc din preliminariile CM 1982, iar România nu mai avea nicio șansă de calificare. Prezența la Mondialul din Spania a fost compromisă după înfrângerea suferită în fața Elveției, scor 1-2, la București, rezultat după care Valentin Stănescu a fost înlocuit cu Mircea Lucescu. Il Luce era antrenor la Corvinul.
Încă de la acel meci de la Berna, Mircea Lucescu a pus bazele echipei care avea să reușească acea calificare răsunătoare la EURO 1984 din Franța. Tehnicianul care pe atunci avea doar 36 de ani l-a readus la națională pe Boloni, l-a pensionat pe Mircea Sandu, și i-a promovat pe tinerii Rednic, Andone, Iorgulescu, Gabor și Nelu Stănescu, plus Klein care avea o singură selecție.
Lucescu a câștigat de o manieră entuziasmantă o grupă extrem de dificilă cu Italia, campioană mondială en titre, Suedia, Cehoslovacia, fostă campioană europeană, și Cipru, atenție!, fără să piardă vreun meci în deplasare:
Il Luce a povestit în cartea biografică ”Lucescu” faptul că România a marcat prea puține goluri în acea campanie fantastică, terminată cu 12 puncte, golaveraj 9-3, după cinci victorii, două egaluri și o înfrângere, 0-1 acasă, cu Cehoslovacia. Pe atunci se acordau două puncte la victorie și unul la egal.
”Mulți strâmbă din nas că cele 12 puncte au fost realizate cu numai 9 goluri. Am auzit chiar pe cineva spunând că i-ar fi plăcut mai mult să cu un scor general de 18-20 decât cu acest 9-3. E un punct de vedere.
Fotbalul e un joc care se joacă în curtea școlii, când scorul e cam 15-12, în jocurile amicale, când e, în general, 4-4- ca la teatru, în unele meciuri jubiliare, când se marchează la cerea tribunei, dar iată că se mai întâmplă ca o echipă națională să pornească la drum cu gândul calificării, în compania Italiei, campioana mondială, a Cehoslovaciei, fostă campioană europeană, a Suediei, cândva și ea medalie de argint la Mondiale.
Și nu numai să pornească, ci să vrea calificarea, chiar dacă nu o spune cu glas tare… Dacă aș fi declarat-o, aș fi fost luat în râs sau, în cel mai bun caz, acuzat că mi-am pierdut simțul proporțiilor…”, a povestit Il Luce.
Mircea Lucescu a rezumat astfel jocul imprimat echipei în preliminariile EURO 1984: ”Într-o grupă ca aceea pe care am avut-o noi e aproape logic să acorzi 60 la sută apărării, în spiritul celor emise de Herrera – ’orice atac fără acoperire e sinucidere curată’. Eu n-aș fi vrut să joc mai ofensiv? Unui fost înaintaș nu i-ar fi plăcut să-și vadă echipa zburînd? Dar a trebuit să calculăm totul, să atacam cu șanse de gol și să ne apărăm cu precizie.
În ultimele trei meciuri, toate în deplasare, am primit un singur gol, pe care puteam să nu-l primim, cel de la Bratislava.
Nu-mi pare rău nici că n-am marcat mai mult cu Cipru. Și nici că am jucat primul meci la Hunedoara. Când am venit la echipa națională, mi-am dat seama că forțele cele mai mari sunt în provincie.
La Bratislava când am apărut pe teren, doar Iorgulescu era bucureștean. Și nici el, pentru că e din Giurgiu… La început mi s-a reproșat că ’îmi bag oamenii’, cum se spune, nu prea elegant, la fotbal. În cele din urmă însă, hunedorenii mei și-au făcut din plin datoria. La Bratislava dacă nu ar fi fost accidentat ar fi jucat și Andone. Dacă stau să trag linia, craiovenii, care au fost baza echipei naționale, au jucat trei mii de minute. Hunedorenii, necunoscuții mei hunedoreni, au jucat două mii… ”.
A urmat campania ratată pentru Campionatul Mondial 1986 din Mexic, în care naționala a suferit singura înfrângere externă din mandatul lui Mircea Lucescu, scor 2-3 cu Irlanda de Nord, la Belfast, în debutul preliminariilor.
Nord-irlandezii au deschis scorul prin autogolul lui Gino Iorgulescu. Hagi a egalat imediat, reușind primul său gol la echipa națională, dar Whiteside și Martin O’Neill au dus scorul la 3-1. Geolgău a redus din handicap, iar în final Klein a fost eliminat.
De altfel, naționala pregătită de Billy Bingham a fost coșmarul lui Mircea Lucescu în acele preliminarii. Chiar dacă după eșecul de la Belfast a făcut 1-1 atât cu Finlanda, la Helsinki, și cu Anglia pe Wembley, România a scăpat calificarea printre degete, învinsă pe stadionul ”23 August” de Irlanda de Nord, scor 1-0, după un meci dominat autoritar de tricolori, pe un teren foarte prost. Raportul cornerelor 21-0 spune totul.
Mircea Lucescu a rupt tăcerea din vestiar: ”Băieți, eu vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut. Ați fost admirabili. Am fi putut câștiga. Dar, așa cum spunea cineva – într-o situație asemănătoare – n-am fi putut câștiga, pentru că am pierdut. Eu vă mulțumesc încă o dată. Poate că am greșit și eu pe undeva. Voi avea timp să mă gândesc. Până una alta lupta continuă. Și tot cu voi am s-o duc”.
Victoria clară obținuită în Turcia, 3-0, în ultimul meci, n-a mai contat. Anglia și Irlanda de Nord au pus-o de un 0-0 de salon și au mers braț la braț la Mondiale. Mircea Lucescu a mai rezistat la națională încă 10 meciuri, fiind înlocuit cu Emeric Ienei după România – Austria 4-0, disputat pe 10 septembrie 1986, în debutul preliminariilor EURO 1988.
La acel joc Lucescu și Ienei au stat împreună pe bancă. Nea Imi câștigase CCE cu Steaua, iar partidul l-a pus selecționer pentru a i se face loc lui Anghel Iordănescu, principal pe banca Stelei. După concedierea de la FRF, Mircea Lucescu s-a întors la Dinamo.
În primul său mandat, Mircea Lucescu a condus echipa națională a României în 59 de meciuri. Dintre acestea 34 au fost disputate în deplasare: 9 oficiale și 25 amicale.
Bilanțul celor 34 de meciuri disputate de România în deplasare în primul mandat al lui Mircea Lucescu arată astfel:
Cel mai drastic eșec suferit de Mircea Lucescu în deplasare, ca selecționer al echipei naționale, a fost consemnat în amicalul Țara Galilor – România 5-0 (3-0), disputat la Wrexham, pe 12 octombrie 1983.
Echipa României: S. Lung (Moraru, 46) – Rednic, Iorgulescu (Andone, 65), Ştefănescu, Ungureanu – Bölöni, Țicleanu (Augustin, 63), Gabor, Klein (Irimescu, 67) – Cămătaru, Coraș. Pentru Țara Galilor au marcat: Ian Rush (2), Mickey Thomas, Robbie James și Alan Curtis.
Naţionala României este dispusă să facă toate eforturile pentru a face un pas înainte pentru o eventuală calificare la Cupa Mondială. Toate misiunile sunt grele, însă ştiu la ce m-am angajat şi încercăm ca împreună să facem ceea ce trebuie să facem” – Mircea Lucescu, selecționer România, înaintea meciului Kosovo – România
Mă bucur că am întâlnit un grup bun, ascultător, disciplinat şi atent. Însă mai e nevoie de ceva în plus pentru a face un salt. Vom vedea în ce măsură vom reuşi. Depinde de ei, eu sunt aici ca să îi ajut cu experienţa mea. Sper ca ei să se adapteze, sigur, e o diferenţă de vârstă, dar eu sper că spiritul meu a rămas destul de tânăr. Adică eu să cobor la nivelul lor, nu ei să se ridice la nivelul meu. Pentru mine e ca şi cum am fost permanent la echipa naţională, ne niciun fel de problemă. M-am adaptat foarte rapid” – Mircea Lucescu, selecționer România, înaintea meciului Kosovo – România