Sport

Mircea Rednic la 58 de ani: “Sunt în formă! Mi-aș dori să mai iau un titlu și să antrenez naționala. Acolo e nevoie de antrenor cu experiență”. Ce ar fi schimbat în echipă la Mondialul din 1990. Exclusiv

09.04.2020 | 13:50
Mircea Rednic la 58 de ani Sunt in forma Mias dori sa mai iau un titlu si sa antrenez nationala Acolo e nevoie de antrenor cu experienta Ce ar fi schimbat in echipa la Mondialul din 1990 Exclusiv
Mircea Rednic a obținut cele mai mari performanțe, ca antrenor și jucător, la Dinamo. © FOTO Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
ADVERTISEMENT

Mircea Rednic are parte de ziua lui, pe 9 aprilie, de momente antologice. În 2001, pe când antrena Rapid – era la prima experiență ca antrenor principal –, patronul Copos i-a trimis un buchet de flori și, imediat, l-a anunțat că l-a dat afară.

În 2014 a pățit exact același lucru la Genk, în Belgia. Acum, când împlinește 58 de ani, 9 aprilie îl prinde închis în casă, în plină pandemie de coronavirus, fără nicio posibilitate să petreacă alături de prieteni și gândindu-se cum să abordeze presupusa reluare a sezonului, când jucătorii sunt risipiți care-ncotro.

ADVERTISEMENT

Ce gânduri îl bat acum pe Mircea, închis în casă și socotindu-și timpul? Este unul din cei mai buni antrenori ai României, după ce a fost, la vremea sa, unul dintre cei mai buni apărători ai unei generații de valoare internațională. A jucat la două turnee finale (Euro 1984 și Mondialele din 1990), a disputat și două semifinale de cupe europene (Cupa Campionilor 1984 și Cupa Cupelor 1990).

Meciurile României de la Coppa del Mondo Italia 1990, în care Rednic a fost titular, fundaș dreapta, i-au provocat nostalgii. Ce-ar fi schimbat în echipă atunci, dacă ar fi fost selecționer? Colac peste pupăză, miercuri a citit că vechiul său camarad de la națională, Iosif Rotariu, face 2.000 de abdomene pe zi. Ce provocare…

ADVERTISEMENT

Dar viitorul? Încă un titlu. În România sau în altă parte. Și naționala! Rednic crede că reprezentativa tricoloră ar avea nevoie de experiența lui.

Mircea Rednic la 58 de ani: “Mi-aș mai dori să iau un titlu și să antrenez naționala

FANATIK: Salut, Mircea, la mulți ani!

– Salut! Mulțumesc mult!

Ești bine?
– Uite, bine, pe-aici, pe-acasă… Cum poți să fii în casă…

În izolare.
– Da…

Ești în București sau în Belgia ?
– În București.

Ce faci?
– Țin legătura cu jucătorii, cu ai mei… Încercăm să facem un program…

„Nu se poate face un program de pregătire în situația asta! După pauza asta, îți trebuie 4 săptămâni de antrenamente. Și nici atunci nu ești decât 75-80%”

Se poate face un program, Mircea?

– Nu, nu se poate face program ! Eram pregătiți pentru data de 16 aprilie. Așa era făcut programul. Dar acum, dacă se prelungește cu încă o lună… O să facem antrenamente din două în două zile, pe online. N-avem ce să facem…

ADVERTISEMENT

Tu ai fost și jucător, acum ești antrenor, poți emite un punct de vedere calificat: de cât timp de pregătire are nevoie un fotbalist, ca să poată să intre cât de cât pregătit fizic într-un meci?
– Cât de cât? Îți trebuie minimum 3-4 săptămâni!


Și eu m-am dus în sală, m-a pozat și filmat fiică-mea, am dat de două ori la fiecare aparat, câte 10 secunde, și am făcut un montaj de ziceai că, mamă, am făcut o oră!


Deci, 3-4 săptămâni…

– Da, da. 3 săptămâni nu-s suficiente. Îți trebuie 4 săptămâni. Și nici atunci nu ești decât 75-80%. Dar asta numai dacă jucătorii urmează programul pe care l-au primit. Dacă sunt conștiincioși și profesioniști, atunci, chiar după 4 săptămâni lucrurile pot fi foarte bune. Dar dacă nu sunt și o iei de la zero cu unii… Și n-ai cum să-i controlezi, că noi degeaba le-am cerut să pună pe site, să trimitem la preparator cum lucrează. Că și eu m-am dus în sală, m-a pozat și filmat fiică-mea, am dat de două ori la fiecare aparat, câte 10 secunde, și am făcut un montaj de ziceai că, mamă, am făcut o oră! (râde)

ADVERTISEMENT

“Chiar am zis, băi, eu abia fac 200 de abdomene și Rotariu face 2.000! Dă-o-n Doamne iartă-mă!”

Citeam despre Iosif Rotariu, care spune că el face 2.000 de abdomene pe zi!

– Am citit și eu… Chiar am zis, băi, eu abia fac 200 și ăsta face 2.000! Dă-o-n Doamne iartă-mă!

Cum te simți la vârsta asta?
– Bine, bine!

Competitiv?
– Daaa. În formă! Chiar îmi pare rău de situația care e că… Eram pe o pantă din asta ascendentă cu echipa, déjà se formase o familie, entuziasm…

Străinii de la Poli Iași ce fac? Sunt în țară sau au plecat?
– Doar 3 au plecat.

Pe ei nu prea puteți conta… Chiar dacă s-ar întoarce, ar trebui să stea două săptămâni în izolare…
– Da, n-avem ce face. O să-i chemăm mai repede. A fost riscul lor. Sfatul nostru a fost să nu plece. Dar când e vorba de familie, nu poți să te… Mi-au spus: “Coach, trebuie să ne înțelegi, e vorba de familii”. Asta e. Au plecat.

“La Mondialul din 1990, ritmul nu era același ca-n ziua de azi. A crescut ritmul față de atunci. Dar ca nivel tactic și calitate a jucătorilor, nu poți să compari!

 

25 iunie 1990: Rednic, între Andone și Lupescu, la startul partidei România – Irlanda, din optimile de finală ale Cupei Mondiale. Tricolorii au fost eliminați la penalty-uri de departajare după 0-0 în 120 de minute de joc.

Cei de la TVR au dat zilele acestea meciurile de la Coppa del Mondo Italia 1990…
– Am văzut, m-am uitat și eu…

Sunt curios să aflu părerea ta. Ce spui de meciurile României la Mondialul acela? Cu ce ochi le vezi după 30 de ani?
– Dar bine… Era multă calitate, erau jucători buni… Ritmul nu era același ca-n ziua de azi, a crescut ritmul față de atunci. Dar, așa, nivel tactic și nivel de calitate a jucătorilor, nu poți să compari! Deci, nu poți să compari!

Rednic? Cum ți s-a părut? Ai fi fost mulțumit, ca antrenor, de Rednic?
– Da și nu! Dar Rednic a jucat la Mondialul ăla pe un post care nu-i convenea! Ghinionul meu că s-au accidentat Dan Petrescu și Ștefan Iovan. Ei jucau fundași dreapta, eu jucam fundaș central.

Știu.
– Dar așa i-am făcut loc lui Lupescu. Că Lupescu nici nu era în lot. A fost chemat după ce Dan Petrescu n-a reușit să treacă ultimul test. Nici el, nici Iovan nu puteau să joace. Și atunci, din zona centrală, pe mine m-au trecut fundaș dreapta. Nu mai jucasem pe postul acela de 4-5 ani. Dar m-am descurcat bine.

Și acum, retroactiv privind lucrurile, ești de părere că te-ai descurcat?
– Da, daaa! Ca fundaș dreapta, m-am descurcat!

„În ’90, dacă eram mai bine organizați și protejați noi, ca jucători, la ce echipă aveam, puteam să trecem fără probleme de Irlanda”

Ce-ați greșit cu Irlanda?

– N-am avut experiență! N-am avut experiență pentru astfel de meciuri. Pentru că, la noi, situația care era în cantonament… Nu era de pregătit meciuri cum trebuie. Era un du-te-vino de impresari, de prieteni, de neveste, de… Deci, nu era ce trebuie. Toți jucătorii erau stresați să găsească echipe… Chiar și egoiști în timpul meciurilor. Și aici am avut de suferit.

Înțeleg.
– Deci ce-am trăit acolo, la Telese Terme, sau cum se numea cantonamentul… A fost ceva de nedescris. Și la noi în cameră băteau impresarii, chemau jucătorii. Veneau inclusiv antrenorii (n.r. – selecționer Emeric Ienei) și chemau jucătorii: “Uite, vino să discuți, că e un club interesat de tine!”. Deci, ce-a fost acolo, din punctul ăsta de vedere…


Era un du-te-vino de impresari, de prieteni, de neveste, de… Deci, nu era ce trebuie. Toți jucătorii erau stresați să găsească echipe… Ce-am trăit acolo, la Telese Terme, sau cum se numea cantonamentul… A fost ceva de nedescris. Și la noi în cameră băteau impresarii, chemau jucătorii. Veneau inclusiv antrenorii (n.r. – selecționer Emeric Ienei) și chemau jucătorii: “Uite, vino să discuți, că e un club interesat de tine!”.


Harababură.

– Da, da. Și s-a văzut în joc. Normal că fiecare voia să joace pentru el, să găsească un club. A fost o performanță (n.r. – calificarea în optimile de finală). Dar eu cred că, dacă eram mai bine organizați și protejați noi, ca jucători, ca echipă, la ce echipă aveam, puteam să trecem fără probleme de Irlanda.

Cum te-ai uitat acum la meciuri? Cu ochi nostalgici sau cu ochi de antrenor?
– Și, și!

“Apărătorii noștri din 1990 erau mai tehnici decât atacanții care sunt acum pe-aici, talentații ăștia pe care-i faceți voi… Se lucra foarte mult

Mircea Rednic (centru-dreapta) își dorește să mai câștige un titlu de campion și să antreneze echipa națională a României © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Ai fi schimbat ceva, ca antrenor, la cum s-a prezentat România în acele meciuri?
– Poate da, poate nu… E greu de spus. Stăteam și mă uitam la ultimul meci din grupă, cu Argentina… Erau pe bancă Mateuț, Cămătaru… Cu care eu jucam la club (n.r. – Dinamo). Aș fi vrut să joace Cămătaru în atac sau Mateuț la mijlocul terenului… Acum, nu vreau să fiu… Dar era… Mateo a intrat foarte târziu, Cami nici n-a intrat… Deci, vorbesc din punctul de vedere al antrenorului. Din perspectiva jucătorului, m-am uitat la atmosferă, la faptul că am jucat de la egal la egal cu campioana mondială! La un moment dat, ei nici nu ne mai atacau, nu ieșeau la presing, le era frică să nu fie umiliți. Dacă te uiți la posesie și în prima repriză, am avut posesie mult mai bună ca a lor, campionii mondiali.

Aveați un control individual al balonului excepțional.
– Tocmai! Asta zic! Din punct de vedere tehnic, și apărătorii noștri de atunci sunt peste atacanții care sunt acum pe-aici, talentații ăștia pe care-i faceți voi… La capitolul ăsta, nivelul tehnic era foarte mare. Pentru că se lucra! Se lucra foarte mult…

Un singur lucru te mai întreb: cea mai frumoasă amintire din cariera de jucător și de antrenor.
– Mamă, uf, sunt multe…

De ziua ta…
– A, dacă vorbești de ziua mea, mai mult rele am avut decât bune!

Da?
– Da. Ca jucător, a fost OK. Dar ca antrenor, știi cum e, aprilie, sfârșit de campionat… N-am prea… Am avut și zile în care mi s-a dat buchet de flori și după aceea am fost dat afară…

“Mi-aș mai dori să mai iau un titlu. Mi-aș dori să antrenez și echipa națională”

La Rapid.

– Da. Am avut și zile în care mi-au mers bine… La Standard Liege m-au luat și m-au aruncat în bazin. Și au făcut un montaj frumos împreună cu suporterii. Ca la orice sportiv. Și momente bune, și mai puțin bune.

Peste 5 ani unde te vezi?
– Hai să vorbim peste doi ani! Când fac 60, schimb prefixul. Și după aceea întreabă-mă ce fac peste 5!

Mai iei vreun titlu în România?
– Nu știu dacă în România. Dar mi-aș mai dori să mai iau un titlu. Mi-aș dori să antrenez și echipa națională. Că, în mod normal, o echipă națională are nevoie de un antrenor cu experiență. Și… Sper. Asta e.

Mulțumesc pentru timpul acordat, Mircea! Încă o dată, la mulți ani!
– Mulțumesc mult!

ADVERTISEMENT