Comedie tristă, Ferefistă: Mirel Rădoi, „noul” selecționer? Să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic!

Potrivit FANATIK, care citează surse Federale, Mirel Rădoi poate fi adus înapoi la Națională, la chemarea jucătorilor. După ce am ratat calificarea la baraj într-un mod lamentabil, gluma proastă, marcă înregistrată a „regimului Burleanu”, capătă comparații tragicomice, de la Cațavencu la Ceaușescu și până la proverbele neaoșe.

După cum au scris colegii, Mihai Stoichiță, directorul tehnic al FRF, a declarat după glorioasa victorie repurtată în fața statului Liechtenstein că nu mai puțin de 12 jucători, în frunte cu căpitanul echipei, doresc rămânerea lui Rădoi, în postul de selecționer. În contextul în care, ca de obicei, sunt vehiculate tot felul de nume fanteziste, FRF a găsit rezolvarea caragealiană a problemei: „Să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic!”.

Sigur, despre reîmpământarea lui Mirel în ghemotocul ițelor de nedeslușit din sistemul FRF s-a vorbit mult, dar, chiar în această dimineață, am văzut la PRO TV cum auto-decablatul Rădoi a devenit, „surpriză”, candidatul principal pentru postul de selecționer. Nu contează că mutarea îi irită până și pe unii dintre componenții Generației de Aur, cum este cazul lui Ioan Ovidiu Sabău…

„Aceeași Mărie, cu altă pălărie”, ar spune românul neaoș, numai că pleașca de pe ciuful împricinatului nu fusese altceva decât un clop bântuit de praf de pușcă. Un fleac, îl ciuruiseră mai toți adversarii, cu excepția unor băieți-salon din lumea a cincea a fostbalului european…

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

Farfuridi Zburătorul de la FRF: „Să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască, primesc! Dar să se schimbe pe ici pe colo!”

Imaginea cu Mirel Rădoi seamănă, impardonabil, cu aceea a lui Nicolae Ceaușescu, cel care, în fața evidenței relevate de „ultrașii” care manifestau pe străzile tuturor orașelor, se încăpățâna să nege evidența în colțul de „peluză” de la Târgoviște, declamând că este iubit atât de echipă, cât și de galerie. Din păcate, invenția cu „cel mai iubit fiu” adoptat de jucători cam scârțâie din balamale. Ce să zică și fotbaliștii? E ca la clasa I, când intră diriga cu căciuliță pe turnantă și îi întreabă pe copii, înainte de Crăciun: „Vă plac bomboanele? Daaaa!… Care? Păi, nu contează, bomboane să fie, ca să nu zicem că n-a venit Moșu’!”.

Așa stau lucrurile și în comedia de modă tristă de la FRF, unde în locul lui Moș Crăciun ne-am putea reîntâlni cu Moș Gerilă. Trebuia să vină și Moș Burleanu cu o soluție tip Perestroika, iar dacă tot am amintit de vremurile din decembrie 1989, istoria s-a repetat. Dintr-o mulțime de candidați „sustenabili” (cum se zice acum sintagmei „inexistenți”) pentru postul de selecționer, a ieșit precum Venus din spuma mării, cine credeți? „Și ultimul pe listă… Mirel Rădoi!”.

Pentru a înțelege exact în ce comedie trăim, trebuie reamintit cu exactitate pasajul în care Farfuridi îl lasă mască pe venerabilul Trahanache, în nemuritoarea operă caragealiană „O scrisoare pierdută”: „Din două, una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimic, ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele… esențiale… Din această dilemă nu puteți ieși… Am zis!”.

Amintiri cu Ali cel Comic și prezentul cinic al calmului Stoichiță

Într-o perioadă zbuciumată de Covid, de acroșaje politice și de dezastre fotbalistice, stimabilele noastre nenorociri de fiecare zi sunt alinate de charismaticul invitat TV Mihai Stoichiță. Când răzbate din goarna televiziunilor, efectul terapeutic al vorbelor de duh din megafonul federal bagă vaccinu’ în populație. „Stați liniștiți, la locurili voastri!”, parcă suna citatul istoric, nu?…

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

Sub sloganul nouăzecist „Un director tehnic pentru liniștea noastră”, panaceul Nea Mihai îndeplinește, cu succes, o misiune istorică. ‘Mnealui ne desenează, clar, ca la antrenament, schema neputinței și schisma din fotbalul românesc. De ani buni, poate chiar de decenii, FRF se dovedește incapabilă să racoleze un antrenor valabil, care să nu mai dea cu oiștea în gard.

Trimestru cu trimestru (adică de fiecare dată când, pe plaiurile noastre revoluționare se cântă, cu năduf, Imnul Național „Demisionează, române!”), Federația ne tot îmbie cu aceleași nume: Olăroiu, Reghe, Pițurcă, Răzvan Lucescu, iar ca bancul să fie tâmpit până-n prăsele, îl adaugă, la ‘șto, și pe Lucescu senior, care râde de se crăcănează la fantasmagoriile care se varsă din cutia ucrainiană de la București…

Cât despre Mihai Stoichiță, pentru un personaj istoric de seamă se cuvine o comparație cu un alt personaj istoric.

Vi-l mai amintiți pe Ali Comicul? Numele său este Mohammed Saeed al-Sahaf și a fost ministrul Informațiilor în Irakul lui Saddam Hussein. Își dobândise porecla „grație” afirmațiilor fantasmagorice de tipul „americanii se sinucid cu sutele la porțile Bagdadului”, „sunt niște retardați pentru că nu știu să citească o hartă” și „i-am măcelărit”. În timp ce Ali se bestializa în fața camerelor TV, în spatele său apăreau tancurile SUA invadând capitala, statuia lui Saddam era dărâmată, însă ultimele cuvinte ale „directorului tehnic” al regimului totalitar au fost: „I-am învins!”…

Așa și cu „Nea Meai”, care, cu un calm care i-ar face invidioși până și pe cei mai vârstnici politicieni britanici (de acolo și expresia, „calmul englezesc”), ne asigură că FRF a găsit combinația perfectă între lapte și miere.

Mirel descălecătorul „răzgândac” și destinul politic predestinat

Acestea fiind spuse, se pare că fotbalul nostru retrăiește vremurile de glorie ale voievozilor Basarabi și Mușatini. Mirel Descălecătorul apare țanțoș, pe un bidiviu, mazilindu-l pe Mirel Încălecătorul, cu voie de la Înalta Poartă. Practic, Mirel Vodă, cufundat într-o profundă stare de meditație, plus post și rugăciune, a descoperit cheia de boltă, de ce face găina, ouă și, mai ales, a găsit inelul lui Rumburak, cu care va califica România la turnee finale.

Partea simpatică este, însă, alta. Digi Sport a preluat declarația fostului și (probabil) viitorului selecționer, de la finalul meciului cu Armenia, atunci când Rădoi afirmase clar că va părăsi Naționala.

„Am spus că nu voi mai continua. (…) Nu încerc să pun presiune pe conducerea Federației să vină cu un contract. Dacă s-ar prelungi, ar trebui să fie cu acordul meu.(…) Nu are rost să mai discutăm. Mă știți. Dacă am zis așa, așa rămâne. Nu mă interesează!”, a spus Mirel. Mirel al nostru…

Dacă va accepta să se întoarcă, Rădoi ne va dovedi mai mult decât visase vreodată. În spatele capacității de netăgăduit în materie de antrenorat, se ascunde o profundă vocație politică. Vremea „răzgândacului”, o specie identificată, pe timpuri, de Mircea Geoană, revine în pressing. Până la urmă, trebuie să înțelegem că destinul național este primordial. De ce să-l reținem pe Mirel Rădoi la Naționala de fotbal, când poate că are treabă în altă parte?…

Dacă greșim și, într-adevăr, Echipa Națională are nestăvilită nevoie de cultura tehnico-tactică a lui Mirel, ne asumăm discursul Coanei Leana, dinaintea unei lovituri de pedeapsă, transformată cu tot cu zid: „Să ne judece colegii lui, academicienii!”…