Misterele oraşelor scufundate: de la legenda sirenei captive până la povestea vestiţilor piraţi din Caraibe

De-a lungul istoriei apropierea de o sursă de apă a fost un factor important în a decide unde sunt stabilite așezările umane. Construirea locuințelor în apropierea râurilor, lacurilor și izvoarelor a oferit coloniștilor timpurii acces la apă curată pentru uz casnic și agricol, iar popularea apelor cu pești a însemnat existența unei surse de hrană de încredere.

Orașele scufundate. Povestea civilizațiilor pierdute în adâncuri

Călătoria cu barca a devenit, de asemenea, o modalitate ușoară de a circula mai repede, permițând oamenilor să migreze în zone noi. Pe măsură ce aceștia s-au răspândit pe continente și populațiile au crescut, comerțul dintre diferitele civilizații a devenit mai frecvent.

Așezările de coastă au permis ca navele mai mari să vină și să plece, stimulând comerțul și economia locală, fiind construite multe alte orașe portuare ca o modalitate de acces la bunuri și resurse.

Stabilirea așezărilor pe malul apei a venit însă cu riscuri. Protecția redusă împotriva inundațiilor, dezastrele naturale, cum ar fi cutremurele și tsunami-urile, vremea rea ​​și ridicarea nivelului mării pot distruge într-o zi ceea ce le-a luat oamenilor sute de ani să construiască.

Digi24.ro

Călin Georgescu spune că baza militară Mihail Kogălniceanu va fi folosită ca „poartă de intrare în război” cu Rusia VIDEO

Apa a luat terenuri, clădiri și vieți omenești așa cum s-a întâmplat în cazul mai multor civilizații pierdute aflate acum sub adâncuri.

Lion City, China

Data scufundării: 1959

Această vale din provincia chineză Zhejiang a fost inundată în mod intenționat ca parte a proiectului barajului râului Xin’an pentru a genera energie hidroelectrică pentru regiune, creând lacul Qiandao.

Scufundat la 25 până la 40 de metri, sub suprafața acestui lac creat de om se află un oraș antic înghețat în timp. Se crede că are o vechime de aproximativ 1.400 de ani – deși unii cred că anumite structuri sunt chiar mai vechi. Orașul a fost odată la baza Muntelui Wu Shi, care este acum parțial scufundat.

Numit adesea Atlantida Orientului, orașul a fost redescoperit în 2001 într-o excursie de scufundări și este o relicvă bine conservată a timpului său, cu multe sculpturi complicate care au supraviețuit în toată gloria lor.

Digisport.ro

”A explodat”! Nu s-a ferit de cuvinte, după ce soțul ei și-a prezentat public noua iubită

Templele, pagodele și alte structuri rămân intacte datorită purității apei, oferind arheologilor o fereastră către designul arhitectural al Chinei antice.

Saeftinghe, Olanda

Data scufundării: 1584

Zona, acum o mlaștină cunoscută sub numele de pământul scufundat din Saeftinghe, a fost cândva un sat prosper. În secolul al XIII-lea, oamenii au drenat mlaștina, astfel încât să poată construi pe terenul fertil; au ridicat, de asemenea, diguri în jurul terenului recuperat pentru a-l proteja de inundații.

O mare parte din pământul din jurul Saeftinghe s-a pierdut în Potopul Sfinților din 1570, dar ultima lovitură a venit în timpul Războiului de 80 de ani din 1584. Soldații olandezi care luptau în război pentru independența față de spanioli au fost obligați să distrugă ultimele diguri în timp ce apăra Anversul, permițând apelor Scheldtului să acopere orașul, potrivit Het Zeeuwse Landschap, site-ul oficial al zonei.

O legendă locală spune o poveste ușor diferită, cu toate acestea, învinuind inundația din 1570 pe mânia unei sirene ținută captivă de către orășeni. Astăzi, așezarea este îngropată sub straturi de nisip și lut, deși au fost recuperate cărămizi care ar fi putut aparține unei abații luate de inundații.

Port Royal, Jamaica

Data scufundării: 7 iunie 1692

Port Royal, raiul piraților din Caraibe, a fost cunoscut ca „cel mai rău oraș de pe Pământ”, potrivit BBC, înainte ca un cutremur devastator și de tsunamiul care a urmat, să scufunde două treimi din oraș. Seismul intens a lichidat nisipul de sub cele aproximativ 2.000 de clădiri din cărămidă, care păreau să curgă spre mare.

Din cei 6.500 de locuitori ai orașului la acea vreme, se crede că 2.000 au pierit în cutremur și tsunami. Încă 3.000 de persoane au murit din cauza rănilor și a bolilor, după UNESCO.

Rungholt, Germania

Data scufundării: 16 ianuarie 1362

Locația exactă a așezării Rungholt – considerată mult timp doar o legendă – rămâne neclară, deși artefactele și dovezile cultivării terenurilor care au fost găsite în Marea Wadden indică existența sa ca port comercial, potrivit unui studiu publicat în revista Quaternary International.

Potopul Sfântului Marcellus este considerat a fi vinovat de dispariția orașului. Mareele de furtună provocate de un ciclon extratropical au venit dinspre Marea Nordului, decimând coastele insulelor britanice, Țărilor de Jos, nordului Germaniei și Danemarcei – provocând mii de decese.

Atlit Yam, Israel

Data scufundării: 6300 î.e.n.

Acest sat neolitic se află la 8 până la 12 m sub Marea Mediterană, ascuns de peste 8.000 de ani până când arheologul marin Ehud Galili l-a descoperit în timp ce cerceta nisipul pentru naufragii în 1984.

Acum este considerată una dintre cele mai vechi așezări scufundate descoperite vreodată. Săpăturile minuțioase au dezvăluit case dreptunghiulare cu vetre de foc și rămășițele unei fântâni din piatră uscată.

Una dintre cele mai interesante descoperiri a fost o structură megalitică – similară cu Stonehenge – construită în jurul unui izvor, formată din șapte pietre uriașe cântărind în jur de 600 de kilograme fiecare; au fost dezgropate și locuri de înmormântare și rămășițe umane.  Un studiu sugerează că un tsunami este probabil de vină pentru abandonarea așezării.

Baiae, Italia

Data scufundării: secolul al XVI-lea

Baiae a fost cândva un oraș balnear roman cunoscut pentru desfrânare, potrivit revistei Smithsonian. Presiunea subterană din regiune face ca pământul să se ridice și să coboare, iar o mare parte din istoria sa veche se află acum sub nivelul mării.

De remarcat sunt rămășițele subacvatice ale Vila Pisoniană și Nymphaeum împodobit de statui al împăratului Claudius. În plus, mai mulți romani celebri au vizitat stațiunea în perioada de glorie, inclusiv Iulius Cezar, împărații Hadrian și Septimius Severus, generalii Gnaeus Pompeius Magnus (Pompei cel Mare) și Gaius Marius și politicianul Lucius Licinius Lucullus.

Pavlopetri, Grecia

Data scufundării: 1000 î.e.n.

Ruinele din Pavlopetri au fost descoperite în 1967, iar analizele materialelor de construcție și a fragmentelor de ceramică sugerează că datează de aproximativ 5.000 de ani. Orașul a existat deasupra solului timp de 2.000 de ani înainte de a fi probabil scufundat de cutremure.

Structura orașului a fost păstrată perfect la 4 metri sub valuri, cu străzile, clădirile și mormintele sale erodate de vârstă, dar vizibile. Au fost identificate cel puțin 15 clădiri.

Thonis-Heracleion, Egipt

Data scufundării: secolul VI sau VII

Situat la nord-vest de Alexandria, în Delta Nilului, Thonis-Heracleion era un port comercial popular, înainte ca seismele să slăbească pământul și să-l târască sub apă.

Zona se mândrește cu o mulțime de artefacte, dar o statuie gigantică de 6 tone a zeului Nilului Hapi este una dintre cele mai semnificative descoperiri din ruine.