Misterul minelor navale din Marea Neagră. A încălcat Ucraina legile războiului sau este o operațiune subversivă a Rusiei?

Circulația navelor civile din Marea Neagră este periclitată de existența minelor observate plutind în derivă. În momentul de față, Ucraina și Rusia se acuză reciproc pentru lansarea la apă a acestor mine întrucât partea vinovată a încălcat legile războiului.

Un vas a fost deja distrus de o mină

Până acum, au fost observate și distruse trei mine navale plutind în derivă în apele Mării Negre. Una a fost distrusă de Forțele Navale Române în largul Capului  Midia, iar alte două de către flota turcă, în apropiere de strâmtoarea Bosfor.

Primul indiciu privind folosirea minelor navale în războiul ruso-ucrainean a apărut pe 3 martie când cargobotul estonian „Helt”  s-a scufundat în largul portului Odessa, după explozia unei mine. Ancheta care a urmat a arătat că minea plutea în derivă, deci nu era sau nu mai era ancorată.

Ucraina și Rusia se acuză reciproc

Pe 18 martie, autoritățile ruse au avertizat Turcia asupra pericolului reprezentat de către minele marine amplasate de către Ucraina în zona porturilor pe care aceasta le deține la Marea Neagră. FSB, serviciul de informații rus, susținea că o parte dintre ele au intrat în derivă și ar putea ajunge în strâmtoarea Bosfor sau chiar Marea Mediterană.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

„După debutul operaţiunii militare ruse, forţele navale ucrainene au instalat bariere de mine în largul porturilor Odessa, Oceakov, Cernomorsk şi Iujnîi”, afirma FSB,  susținând că este vorba de mine navale vechi, fabricate în prima jumătate a secolului XX. Furtunile din ultima perioadă ar fi determinat ruperea unora dintre cablurile care leagă minele de ancore.

În schimb, Ucraina susține că minele au fost lansate de către flota rusă, ele provenind din stocul confiscat de Rusia de la ucraineni în 2014, odată cu anexarea peninsulei Crimeea. Lansarea minelor ar avea scopul să păteze reputația Ucrainei. „Responsabilitatea pentru folosirea minelor navale care plutesc în derivă, precum şi consecinţele lor imprevizibile, revine exclusiv Federaţiei Ruse şi forţelor sale navale”, se spune într-o declarație de marți a Ministerului de Externe de la Kiev, la aproape două săptămâni după ce Rusia a semnalat pericolul.

Cum funcționează o mină navală

Minele au fost folosite în războiul naval încă din secolul XVIII. După războiul ruso-japonez din 1904-1905, a fost interzisă folosirea minelor neancorate prin Convenția de la Haga (1907), întrucât minele aflate în derivă puneau în pericol navele civile, uneori ani în șir după lansarea lor la apă. Astfel că minele trebuie ancorate, iar cablul care le leagă de ancoră este reglat astfel încât fie mina să plutească, fie să rămână scufundată, însă aproape de suprafața apei.

Cele mai răspândite sunt minele de contact care au unele protuberanțe de plumb, ca un fel de tuburi, numite „coarnele Horn”. În fiecare corn se află câte o fiolă de acid sulfuric care, la contactul cornului cu nava, se sparge, iar acidul se scurge într-o baterie aflată în interiorul minei. Acidul declanșează fluxul electric al bateriei care detonează astfel încărcătura de exploziv.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

Tăcerea „îngrijorătoare” a Kievului

În cazul minelor din Marea Neagră, există semne mari de întrebare legate de modul în care minele au ajuns să plutească liber. Expertul Tayfun Ozberk, fost ofițer în flota turcă, a explicat, într-un articol pentru Naval News, de ce varianta ruperii cablurilor de ancorare este improbabilă.

În mod normal, minele sunt amplasate de o flotă cu o putere inferioară față de cea a adversarului pentru a-și proteja porturile. Convenția de la Haga și alte tratate internaționale obligă Ucraina ca, în cazul minării apelor teritoriale, să ancoreze minele și să anunțe coordonatele zonei minate. Ozberk a constatat că Ucraina nu a făcut un asemenea anunț și a caracterizat ca „îngrijorătoare” tăcerea autorităților de la Kiev, timp de mai multe zile, după ce Rusia a semnalat existența minelor în derivă.

Indiciile pentru o vinovăție a Rusiei

Pe de altă parte, există și fapte care ar indica o vinovăție rusă. Notificarea inițială privind minele a fost trimisă de Rusia doar Turciei, deși curenții din Marea Neagră ar face ca minele în derivă să amenințe mai întâi coastele României și Bulgariei. De asemenea, perioada de la începerea războiului până la notificarea din 18 martie este prea scurtă pentru ca o mină să ajungă de la Odessa la Istanbul, chiar și în cazul unor vânturi puternice din nord, ceea ce oricum nu a fost cazul în perioada menționată.

Ozberk mai invocă și faptul că prima mină descoperită de turci nu avea rugină și nici alge pe ea, ceea ce indică faptul că nu fusese lansată demult la apă. „În acest caz în care sunt folosite mine în derivă, deși sunt interzise, ar fi putut Rusia să facă acest pas pentru a pune Ucraina în dificultate pe plan internațional? În fond, submarinele rusești din clasa Kilo pot lansa până la 24 de mine, iar în Marea Neagră sunt acum patru sau cinci submarine rusești în patrulare, în timp ce Ucraina nu dispune de astfel de capacități”, susține fostul ofițer turc.

Peste 400 de mine aflate în derivă

Un alt semn de întrebare este legat de faptul că rușii au anunțat că circa 420 de mine plutesc în derivă. Nu se știe cum le-au numărat și nici nu au prezentat probe video legate de un număr atât de mare. În plus, Ozberk se întreabă cum ar fi putut ucrainenii să lanseze minele în condițiile în care flota rusă patrulează apele din zona Odessa încă de la începutul războiului.

Indiferent cine a lansat minele, acestea ar putea reprezenta o amenințare pentru navele din Marea Neagră pentru mulți ani de acum înainte, mai ales dacă cifra de 420 de mine anunțată de Rusia este aproximativ exactă. O singură mină poate provoca o explozie suficient de puternică încât gaura produsă în chila unui vas să ducă la scufundarea acestuia.