Numită și a opta minune a lumii, Camera de Chihlimbar a reprezentat una dintre cele mai mari comori al Rusiei. Dorită cu ardoare de germani, a fost furată, dar s-a pierdut pentru totdeauna. Misterul nu a fost elucidat niciodată, dar s-a încercat refacerea să după fotografiile existente.
Camera de Chihlimbar a fost inițial proiectată de Andreas Schlüter, un celebru sculptor și arhitect baroc german, pentru Palatul Charlottenburg din Berlin. Lucrările pentru construcția sa au început în anul 1701 și au fost realizate de meșterul Gottfried Wolfram împreună cu maeștrii chihlimbarului Ernst Schacht și Gottfried Turau.
Rezultatul a fost o adevărată comoară, evaluată la 500 de milioane de euro. Pentru că a fost admirată chiar de Petru cel Mare al Rusiei cu prilejul unei vizite de stat din anul 1716 și din dorința de a stabili o alianță ruso-prusiană contra Suediei, Frederic William I a luat decizia de a dărui minunăția Imperiului Rus.
Reamenajarea și instalarea camerei în în reședința de vară a familiei imperiale, Palatul Ecaterina, situat în actualul Pușkin, la marginea orașului Sankt Petersburg, a durat nu mai puțin de un deceniu. Căci, aceasta se întindea pe o suprafață de peste 55 de metri pătrați și conținea peste 6 tone de chihlimbar.
Era o plăcere doar să privești Camera de Chihlimbar, cu elementele sale arhitecturale deosebite, sculpturile, panourile, elementele cu foiță de aur. În încăpere se aflau, de asemenea, pietre prețioase, statui ce reprezentau îngeri și copii, alături de oglinzi care iluminau încăperea cu ajutorul lumânărilor.
Conducătorii Rusiei s-au putut bucura în pace de ea până la Al Doilea Război Mondial. În timpul invaziei sovietice, cunoscută sub numele de Operațiunea Barbossa, toate operele de artă s-au aflat sub amenințarea jafului german.
În încercarea de a muta camera la Leningrad, rușii și-au dat rapid seama că timpul afectase structura, devenită acum fragilă. Astfel că, presați de situația, au încercat să ascundă camera cu un tapet. Adolf Hitler, care considera că opera aparține Germaniei, a trimis soldații la Palatul Ecaterina, care au și transportat-o la Castelul Königsberg, actualul Kaliningrad din Rusia.
Acolo s-a păstrat timp de doi ani, până când, războiul s-a întors în favoarea aliaților. Astfel, Hitler a ordonat mutarea bunurilor în locuri sigure. Însă, conform documentelor oficiale declasificate din Arhivele Naționale Ruse, scrise de către Alexander Brusov, s-a concluzionat că, odată cu distrugerea castelului de bombardamente, a fost distrusă și Camera de Chilimbar.
Raportul său indica faptul că trei din patru mozaicuri florentine din Camera de Chihlimbar au fost găsite avariate și arse în pivnița castelului. Sovieticii au mai efectuat lucrări de căutare, dar fără succes. Iar anumite surse au declarat că au asistat la încărcarea Camerei de Chihlimbar la bordul vasului Wilhelm Gustloff, care a plecat din Gdynia în 1945 și care, ulterior, s-a scufundat.
Nu au existat niciodată dovezi în acest sens. Totodată, în 1997, autoritățile germane au recuperat părți din cel de-al patrulea mozaic florentin din Camera de Chihlimbar. Acestea au fost descoperite în posesia fiului unui soldat german, care a susținut că le-a furat în timpul transferului camerei.
Totuși, Camera de Chilimbar originală nu a fost găsită nici până în zilele noastre. În schimb, guvernul sovietic a cerut recrearea camerei, după fotografii, în anul 1979. Lucrările au fost finalizate 25 de ani mai târziu, la Tsarkoie Selo, la Palatul Catherine, și au necesitat de o investiție de 11 milioane de dolari, conform omofon.com.