Misterul tragediei aviatice din 28 decembrie 1989: “Erau urme de proiectil”. A fost doborât premeditat zborul București-Belgrad?

Decolarea s-a făcut la ora 11.06, de pe Aeroportul Otopeni. Spațiul aerian intern fusese închis, pentru a preîntâmpina presupusa încercare a lui Nicolae Ceaușescu de a fugi din țară. Ordinul a fost dat în 22 decembrie 1989, ora 19, de către șeful Statului major al Comandamentului Apărării Anti-aeriene a teritoriului, general-maior Gheorghe Negoșanu. Orice decolare trebuia să se facă numai cu ordine seciale.

De aceea, persistă misterul asupra anumitor tragedii aviatice, precum cea din 28 decembrie 1989.

Avionul urma să zboare pe ruta București-Belgrad într-o cursă de tip charter, pentru a aduce sânge din Iugoslavia, pentru spitalele din București.

Cine era pasagerul misterios?

Echipajul care pleca în cursa TAROM București (Otopeni) – Belgrad (Nikola Tesla) a fost format din șase membri: comandant de bord Ioan Chifor (38 ani), copilot Valter Jurcovan (31 ani), instructor de zbor Mihai Moldoveanu (35 de ani), mecanic de bord, Gelu Cristea (33 ani), însoțitori de bord Elena Marghidan (35 ani) și Petre Bănică (41 ani).

Era o cursă charter, care trebuia să aducă sânge de la Belgrad, necesar salvării vieții răniților din zilele de foc Revoluției aflate încă în desfășurare.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

În avion, a fost acceptat și un pasager. Este vorba de britanicul Ian Parry (12 aprilie 1965-28 decembrie 1989), fotoreporter la ziarul britanic „Sunday Times”. El fusese informat încă din 27 decembrie 1989, despre acest zbor și reușise să fie astfel primul pasager străin care putea părăsi România pe calea aerului. El avea asupra sa clișee fotografice, casete video cu filmări ale lui și ale unor corespondenți străini care ar fi arătat detalii despre zilele Revoluției în presa occidentală, care știa date numai de la diplomații străini care erau acreditați la București și din relatările trimișilor lor la București.

Ian Parry urma ca de la Belgrad, să ia o cursă de Londra, care l-ar fi dus acasă în Regatul Unit. Ce nu știa, era că nu va mai ajunge niciodată nici la Belgrad nici acasă.

Prăbușirea misterioasă în Pădurea Mălinoasa (în apropierea Comunei Vișina, Dâmbovița)

Avionul decolase în condiții bune. Cerul era senin, fără plafon de nori. Vremea fiind deja geroasă, avionul fusese dejivrat înainte. După ce aeronava a parcurs aproximativ 55 km, înscriindu-se pe direcția sud-vest adică spre linia Dunării și granița cu Iugoslavia, s-a produs tragedia. Piloții nu au mai putut controla avionul, s-a pierdut legătura cu turnul de control. Avionul s-a prăbușit în Pădurea Mălinoasa, în apropierea Comunei Vișina, Județul Dâmbovița.

Ancheta care a durat până în 2006, a avansat inițial teza dejivrării incomplete, care ar fi dus la pierderea portanței aripilor și implicit la prăbușire. Ulterior, s-a afirmat că a existat posibilitatea impactului avionului cu un obiect neidentificat interferat pe ruta sa de zbor.

Digisport.ro

FOTO După o lună, Adrian Mutu și-a dat șapca jos! Ce a ieșit

S-a tras asupra avionului? Se temea oare cineva de informațiile care ar fi ajuns în Occident, via Belgrad despre Revoluția din Decembrie 1989?

S-a afirmat că resturile aeronavei prăbușite în Pădurea Mălinoasa au fost identificate la o distanță de numai 12 km nord-vest de o unitate militară de rachete. Este vorba de Divizionul 182 Rachete Antiaeriene (AA) de la Boteni.

Aurelian Istrate, Primar în Vișina declara în 2018: „Eram student atunci, aveam 19 ani. Ştiu că s-a prăbuşit la marginea localităţii, în pădure. A fost doborât de o rachetă plecată de la unitatea Boteni. L-a dezintegrat. A venit plin de fum deasupra localităţii. Îmi amintesc când venea spre sol. Nu m-am dus unde s-a prăbuşit. A fost lume multă şi a venit Miliţia acolo. Erau apele destul de tulburi în perioada aceea în ţară. S-au ridicat rămăşiţele de către Poliţie. Toţi au murit. Nu s-a realizat nimic, nicio anchetă, s-a muşamalizat totul”.

Pădurarul pensionar Marin Nuță susținea și el în 2018, teza doborârii avionului: „Am văzut un avion cu o flacără mare, s-a învârtit pe deasupra satului Răscăieţi, a luat-o spre Vişina şi s-a prăbuşit în pădure, în parcela 1. M-am dus acolo şi era prăpăd. Era carne de om prin salcâmi. După vreo jumătate de oră a venit Poliţia şi nu mai dădea voie nimănui să se apropie. A venit şi un elicopter, care a survolat zona. Şi acum se poate observa locul prăbuşirii, la vreo 400 metri în pădure.

Sunt două gropi acolo. A venit la un moment dat şi fratele acelui ziarist mort să afle mai multe. A mai venit şi un arheolog şi a găsit multe bunuri acolo, astă vară (…)Se crede că l-a prăbuşit o rachetă de la Boteni. Era interzisă în acele zile înălţarea avioanelor. Nu s-a auzit de nicio anchetă ulterioară. Avionul s-a rupt în două. Fiecare bucată a creat un crater în pământ adânc de câţiva metri. Gropile sunt la mică distanţă. Acolo mai este acum doar o cruce, cu numele tuturor celor care au murit”.

Marin Nuță avea în 1989, 43 de ani.

Ian Parry – un fotoreporter cutezător făcut pentru această meserie periculoasă. S-a avansat și teza cooperării cu serviciile secrete britanice

Ian Parry fusese unul dintre cei mai apreciați și inventivi fotoreporteri britanici. Era, ceea ce azi numim un „free-lancer”. Avea un stil special de a reuși să ajungă la evenimente de top pentru presă. Colaborase cu redactori celebri la cazuri celebre. Îl ajutase pe candidatul conservator Anthony Meyer în lupta pentru un loc în Camera Comunelor din Parlamentul Marii Britanii.

Rudele membrilor echipajului au afirmat că avionul ar fi fost doborât pentru că britanicul ar fi reușit să pună mâna pe informații sensibile despre România care nu ar fi trebuit să ajungă în Vest. Ei chiar au spus că Ian Parry ar fi fost „spion care avea 14 casete video filmate la Revoluție”. Evident, serviciile secrete britanice ca de altfel toate serviciile secrete nu recunosc niciodată public când un om al lor moare sau este prins de contraspionajul adversarilor.

Fostul șef de securitate al Companiei TAROM din decembrie 1989, Valentin Duță spune că însuși generalul Victor Stănculescu ar fi pus la cale zborul care era destinat spre o întrerupere violentă: „Aeroportul era arhiplin de lume care ar fi dat sume foarte mari ca să poată pleca din țară (…) M-am dus la ei: ce căutați voi, ce-i cu voi aici? Păi, spune, am fost chemați să zburăm. Ce să zburați măi, că nu zboară nimeni, n-a fost controlat niciun avion și s-a tras foarte puternic pe pistă și peste tot.

Ce e aia să…? Domne, noi am primit ordin. Asta vorbeam cu comandantul Chifor Ion, prieten bun al meu și un emerit pilot. Spun: stai să vorbesc cu directorul. Vorbesc cu directorul, dau telefonul. Domne, eu am mai fost o zi la serviciu și se trăgea în draci.

Nu putem să dăm drumul la un avion să zboare. N-au fost controlate, n-au fost… La care directorul îmi spune să execut ordinul și să las comentariile. Mi-a spus: tovarășul Duță, știți ce înseamnă a executa un ordin? Știu. Executarea..”

Dan Voinea, primul procuror care s-a ocupat de caz crede și el în teza doborârii avionului: „Când a ajuns aproape de Boteni (unitatea militară Boteni) s-a tras asupra avionului. De cercetarea la fața locului s-au ocupat o procuroare și un criminalist de la Titu. Care au fost foarte corecți, zic eu. Au făcut fotografii la fața locului, au încheiat proces verbal și în fotografii și-n procesul verbal au subliniat faptul că pe fuzelajul avionului erau urme de proiectil.”

Dosarul a fost dat altui procuror care a dat soluția neînceperii urmăririi penale. Dan Voinea a discutat cu rudele celor morți și le-a prezentat dosarul. Nu a fost de acord cu dejivrarea necorespunzătoare, care a dus la jivrarea botului, deci la pierderea portanței aeronavei. Mulți piloți au spus că primii procurori îi luau de proști. Unui avion nu-i îngheață botul niciodată, fiind locul cel mai fierbinte, potrivit acestora. Dan Voinea s-a pensionat, iar dosarul a continuat să fie tergiversat.

Valentin Duță mai afirma și faptul că reprezentanți sovietici ai companiei care a fabricat avionul au venit și au apreciat că avionul fusese lovit de la sol. Curios este și faptul că pădurarul Nuță nu a dat niciodată o declarație oficială, deși a fost primul civil ajuns la locul dezastrului.

Ian Parry fost înhumat la 30 ianuarie 1990. Una din fotografiile sale făcute în România (funeraliile unui tânăr împușcat la Revoluția) a câștigat în ianuarie 1990, un important premiu de presă, Nikon Press Photograph of the Month.

Ulterior, în septembrie 1990, ziarul la care lucra, Sunday Times, împreună cu familia sa au instituit o bursă cu numele jurnalistului căzut la datorie în România, pentru tinerii jurnaliști sub 24 de ani: 2000 de lire sterline, 1 000 pentru pregătirea lor iar 1 000 pentru echipamentun necesar unei misiuni externe pe care și-ar fi ales-o.