Editoriale

Mitroglou şi milogu’

De la ce pornim? Konstantinos, Kostas pentru prieteni, Mitroglou marcase două goluri pentru Ellás pînă să dea de noi. Sau noi de el? Avantaj, oricum, el. Deci: un gol cu Lituania pe...
21.11.2013 | 12:26
Mitroglou si milogu

De la ce pornim? Konstantinos, Kostas pentru prieteni, Mitroglou marcase două goluri pentru Ellás pînă să dea de noi. Sau noi de el? Avantaj, oricum, el. Deci: un gol cu Lituania pe „Karaiskakis” (2-0) şi unul cu maeştrii-bucătari din Lihănştain, cum zicea dom’ general Puiu, ce vremuri am trăit cu el antrenor la naţională… Dar să revenim la Mitroglou nostru. De fapt al lor, că dacă era al nostru tare bine era. Deci, aşadar, după ce i-a cadorisit (atenţie la darurile grecilor!) pe baltici şi pe no name, Kostas a făcut instrucţie cu alde Goe, Chiri sau Matel (cum poate un romîn, nu mai spun mare director de televiziune şi mare realizator de sinteze, să-i spună Matel lui Măţel?!). După ce s-a văzut în prima repriză de la Pireu ce şi cum joacă Mitroglou, după primul gol de fapt, speculantul atacant grec ar fi trebuit să fie păzit mai ceva decît tezaurul ţării (ăla de la ruşi!), gardat şi dacă se ducea la wc, la vestiare, sufocat în marcaj să-i cadă ciocul! Dar ai noştri ca brazii cu mucii pe piept ce-au făcut? Au insistat pe o apărare falimentară, în linie, păcălită la ofsaid cînd au vrut muşchii lor de greci. Aşa că Mitroglou a devenit erou naţional cu încă două goluri din cele 5 marcate de greci. Cum 5? Păi pe „Arena Naţională” n-au marcat decît ei, chiar dacă a fost 1-1… Blestemul Rudonja, atacantul sloven cu un singur gol la naţională în 65 de meciuri (!), cu noi în returul barajului ratat acum 12 ani, nu ne părăseşte…

Cum nu ne părăseşte nici mentalitatea asta pur balcanică de cacealma, hai la mica ciupeală poate iese ceva. Nu căutăm să ne impunem jocul, să conducem jocul, îi lăsăm pe toţi să se… să ni se urce în cap şi aşteptăm un moment de neatenţie să-i frigem. La pomană. Ca milogii. Poate, poate scapă ei ceva din mînă. Că noi nu sîntem în stare să luăm cu forţele noastre. Nu ştiam de ce strîmba milogul-şef Piţurcă Victor din nas cînd am picat cu Grecia la baraj. Păi Grecia era şi ea adepta temporizării, adormirii jocului, nu e echipa care să vină peste tine ca să poţi tu să o pişti pe contraatac. Cum poate ar fi făcut o Croaţie, o Ucraină, nu mai spun de Portugalia. Milogul-şef a încercat milogeala şi cu Grecia. Nu atacăm, lasă-i pe ei să joace, poate obosesc, poate îi ia valul şi ne strecurăm în spatele lor, că dacă-i luăm pe piept ne calcă pe cap. Numai că la ei s-a trezit, cum spuneam, Mitroglou. Mitroglou şi milogu’. Scor final 4-2. Punct şi de la capăt. Care capăt?! Capăt tot cu milogu’?!