La data de 18 octombrie 2023, Kievul a fost gazda primei ședințe comune ale guvernelor din Ucraina și România. Discuțiile s-au concentrat pe condamnarea agresiunii Rusiei și pe cooperarea între cele două state în Regiunea Mării Negre, dar pe ordinea de zi a mai apărut un subiect neașteptat. Marcel Ciolacu și omologul său, Denîs Șmihal, au semnat o declarație comună despre ”importanța lucrărilor legate de organizarea căutării moaștelor Sfintei Teodora în Ucraina și a mormintelor hatmanilor Pylyp Orlyk și Ivan Mazepa din România”.
Basilica scria la acea vreme că Ucraina este dispusă să ofere românilor moaștele Sfintei Teodora, la schimb cu rămășițele unor eroi naționali. Practic, Ucraina accepta propunerea României, dar o condiționa de un schimb simbolic: moaștele Sfintei Teodora în schimbul rămășițelor hatmanilor Ivan Mazepa și Pylyp Orlyk, care au murit pe teritoriul Moldovei istorice.
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, celebrată anual la 7 august, este prima româncă trecută oficial în rândul sfinților. Născută la mijlocul secolului al XVII-lea în satul Vânători-Neamț, ea a ales calea pustniciei în Munții Neamțului. A trăit zeci de ani într-o peșteră îngustă, rugându-se și hrănindu-se cu măcriș și posmagi. Trupul ei a rămas în peșteră până în secolul al XIX-lea, fiind ulterior mutat la Mănăstirea Pecerska din Kiev. Se pare că moaștele au fost scoase din circuitul bisericesc și depuse în catacombele mănăstirii din Kiev.
Ivan Mazepa (1639-1709) a fost liderul cazacilor zaporojeni. Inițial, el a fost aliat cu Petru cel Mare al Rusiei, dar ulterior a schimbat tabăra și s-a aliat cu regele suedez Carol al XII-lea în timpul Marelui Război al Nordului, în încercarea de a obține independența Ucrainei.
Considerat erou național, el a fugit pe teritoriul controlat de otomani după înfrângerea de la Poltrava, în 1709. A murit în spațiul actual al Republicii Moldova și a fost înmormântat la Varnița. Ulterior, osemintele sale au fost mutate și reîngropate la Biserica Sfântul Gheorghe din Galați, unde mormântul său a fost profanat în mod repetat, de-a lungul istoriei. În Rusia, Mazepa este considerat un trădător și a fost anatemizat de Biserica ortodoxă, la cererea țarului. Condamnarea persistă și azi.
Pylyp Orlyk (1672-1742), succesorul lui Mazepa, a creat una din primele constituții din lume, un document care stabilea drepturile și obligațiile cazacilor și limita puterea hatmanului. A încercat fără succes să se alieze cu puteri europene precum Suedia, Polonia sau Imperiul Otoman pentru a obține independența Ucrainei. A murit în Molodva, însă locul exact al mormântului său rămâne incert.
La mai bine de doi ani de la acel moment, nici Ciolacu și nici Șmîhal nu mai conduc guverne. Primul a pierdut alegerile prezidențiale și s-a refugiat la conducerea CJ Buzău, în timp ce fostul său omolog tocmai a schimbat funcția de ministru al apărării cu cea de la energie. Despre ”schimbul de moaște” dintre România și Ucraina nu s-a mai auzit nimic, până acum câteva zile.
La finalul anului trecut, deputatul AUR Alexandru Bordian le-a făcut o interpelare premierului Ilie Bolojan și ministrului Afacerilor Externe, Oana Țoiu, în care solicită informații despre stadiul punerii în aplicare a declarației comune a celor două guverne.
El i-a întrebat pe cei doi oficiali dacă autoritățile ucrainene, ”într-un gest de recunoștință pentru sprijinul incomensurabil acordat de către statul și poporul român (…) sunt sau nu de acord să trimită părții române moaștele Sfintei Teodora de la Sihla – Aura Carpaților, așa cum locul aflării acestora a fost și este bine cunoscut – Lavra Peșterilor din Kiev”.
Ilie Bolojan nu a răspuns la întrebarea deputatului AUR, iar Oana Țoiu a redirecționat întrebările către Ministerul Culturii. Până la urmă, răspunsul a venit de la Secretariatul de Stat pentru Culte.
Ciprian-Vasile Olnici, secretar de stat, confirmă că, de la data declarației comune ale premierilor României și Ucrainei, nu s-a mai întâmplat nimic. Oficialul român spune că rămășițele pământești ale celor doi eroi ucraineni nu au fost descoperite și că autoritățile de la Kiev nu au mai transmis informații moaștele Sfintei Teodora.
”Din informațiile pe care le deținem, rămășițele pământești ale hatmanilor Filip Orlik și Ivan Mazepa nu au fost identificate până în prezent, în condițiile în care se presupune că primul ar fi fost îngropat într-un cimitir din municipiul Iași fără a se cunoaște locul exact, anul decesului fiind 1742; cel de-al doilea, decedat în anul 1709, ar fi îngropat într-o biserică cu hramul Sfântul Gheorghe din municipiul Galați, însă mormântul său a dispărut în contextul demolării bisericii respective în anul 1962.
Cu privire la identificarea moaștelor Sfintei Teodora în Ucraina, instituțiile abilitate ale statului ucrainean nu ne-au transmis, până în prezent, niciun fel de informații în acest sens”, arată secretarul de stat în răspunsul la interpelarea parlamentară.
Canonizată în 1992 de Patriarhia Română, Sfânta Teodora de la Sihla este prima româncă trecută în calendarul oficial al sfinților. Considerată ”floarea duhovnicească a Moldovei”, Teodora este considerată ocrotitoarea pelerinilor iar peștera în care a trăit atrage și astăzi mii de credincioși.
Moaștele Sfintei Teodora de la Sihla au ajuns la Kiev în anul 1856, ca urmare a unui transfer diplomatic și ecleziastic realizat în timpul ocupației militare rusești a Principatelor Române, în contextul războaielor ruso-turce.
Atunci, trupul sfintei a fost ridicat din peștera în care trăise și așezat într-o raclă de preț de către familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care reconstruia Schitul Sihla. Ulterior, familia Sturza a zidit o biserică nouă pe moșia lor de la Miclăușeni, lângă Iași.
În 1856, în condițiile unor vremuri tulburi, moaștele au fost dăruite Mănăstirii Pecerska din Kiev. Aici, a fost venerată sub numele de Sfânta Teodora din Carpați, lucru care a creat uneori confuzie cu privire la identitatea sa românească.
După anul 1992, la capătul unor negocieri, Biserica Ortodoxă Română a reușit să repatrieze mici fragmente din moaștele sfintei. Acestea au fost depuse spre închinare la Schitul Sihla și la Mănăstirea Mihai Vodă din București.