Anunţ BOMBĂ: “Vreau să devin ACŢIONAR la Rapid”

Rapid a suferit în 2013 cum n-a mai păţit-o în nici un an după Revoluţie. “Planeta s-a scufundat”, Copos a plecat (oare?), echipa a retrogradat, a trăit iluzia unei reveniri în Liga 1 după un baraj neregulamentar, dar, finalmente, a ajuns tot pe coclaurile eşalonului secund. Singura constantă în evoluţia Rapidului o reprezintă lipsurile financiare. Antrenorul Viorel Moldovan a resuscitat echipa şi din punct de vedere sportiv, dar şi economic. “Moldo-gol” a dezvăluit, într-un interviu exclusiv acordat pentru FANATIK, că se gîndeşte să devină acţionar, dar şi că se teme că “fără bani, doar prelungim agonia” şi că trăieşte cu spaima că gruparea vişinie s-ar putea desfiinţa.

Domnule Moldovan, cum aţi găsit Rapidul la şase ani de la revenire?

– (n.r. – oftează) Nu există termen de comparaţie… Acum sînt foarte multe probleme, din păcate, multe carenţe… Mi se pare că administrarea clubului nu are multe în comun cu fotbalul profesionist. Adică, nu există nici o organigramă oficială, fiecare dintre membri cu sarcinile bine delimitate, bine structurate. Nu mi-am imaginat că Rapid poate ajunge pînă aici.

 „Fără bani e imposibil. Doar prelungim agonia”

Probabil că mai mult vă deranjează situaţia financiară…

– Da, pentru că situaţia este confuză. Am cerut minimul necesar şi deocamdată nu s-a găsit… Sper să se găsească soluţii, că altfel nu avem cum să mergem înainte. Fără bani e imposibil, doar ne prelungim agonia.

Dumneavoastră aţi adus în jur de 50.000 de euro la club. Vă pare rău?

– Nu, deloc! Am făcut-o cu sufletul, pentru băieţi. Numai că nu este normal ca eu să aduc bani de acasă. Nu pot face asta la infinit, nu am cum să merg să bat la uşi non-stop şi să mă milogesc. Am orgoliul meu. Plus că nici nu vreau să-mi stric prieteniile din cauza asta. Acţionarii trebuie să aducă bani şi din piatră seacă dacă e nevoie, fiindcă mi se rupe sufletul cînd mă gîndesc că jucătorii ar putea face Sărbătorile fără bani…

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

 „M-am gîndit să devin acţionar la Rapid!”

V-aţi gîndit să vă recuperaţi cumva banii? Să deveniţi acţionar, de exemplu?

– Hmm… Să recuperez… Nu mi-am pus problema, dar în ceea ce priveşte posibilitatea de a fi acţionar am discutat ceva, dar e foarte greu în situaţia în care este Rapidul acum, nu ştiu la ce ar folosi acţiunile astea… Să ştii că există oameni potenţi financiar care ar vrea să investească, dar toţi sînt speriaţi de incertitudinea de acum, de posibilitatea falimentului.

Credeţi că Rapid va cîştiga la Curtea Supremă de Justiţie la Geneva apelul împotriva deciziei TAS?

– Nu stăpînesc foarte bine situaţia, sincer… Mi-aş dori din suflet să primim răspuns favorabil şi totul să se rezolve. Mai ales că ar trebui plătite şi nişte compensaţii financiare.

Consideraţi că se poate ca Rapid să şi revină în prima ligă în cazul unei decizii favorabile?

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

– Mi-e greu să cred, sincer, că din punct de vedere sportiv se poate repara ceva. Doar financiar… Oricum, conducătorii trebuie să rezolve acum situaţia, pentru că nu putem sta să aşteptăm după despăgubiri! Nu e timp!

 „Dacă «Nico» vine, găsesc sponsor să-l plătească! Poate îi aducem şi pe Bornescu sau Dolha”

De lot sînteţi mulţumit?

– Am terminat pe primul loc, ceea ce este foarte bine. Sportiv, eu întotdeauna am aşteptări mari, aşa că pot spune că e loc de mai mult întotdeauna. Dar băieţii sînt în creştere, avem o echipă tînără. Totuşi, în iarnă ne trebuie şase-şapte întăriri ca să creem un lot puternic. Am în plan să fac o echipă competitivă în perspectiva intrării în Liga 1, acolo unde, la începutul sezonului viitor, trebuie să avem deja un lot cristalizat.

Aţi spus că prioritară este aducerea lui Daniel Niculae. în ce condiţii poate veni?

– Mi-l doresc foarte mult pe Nico pentru jumătate de an, să ne ajutăm reciproc. Am discutat cu el şi sînt optimist că ne vom înţelege. Dacă acceptă, voi face totul pentru a găsi un sponsor să-i satisfacă pretenţiile financiare, care oricum nu sînt unele exagerate. De aceea mă şi zbat foarte mult să-l avem în lot.

Pe lîngă el s-a mai vorbit de Emil Dică, de Balauru… Pe cine mai doriţi?

– Sigur, sînt nume care ne-ar ajuta foarte mult. Dică ştie ce înseamnă Rapidul, ar fi o achiziţie excelentă. Apoi avem nevoie de un portar experimentat. Mă gîndesc la Balauru, la Bornescu, la Dolha… E firesc să îmi doresc un astfel de om, dar rămîne de văzut…

 „Prefer să nu plece jucători, mai ales Ioniţă”

S-a vorbit şi despre posibile plecări de la Rapid, în special a lui Alexandru Ioniţă…

– Ştiu, dar mi-aş dori să nu se ajungă la pierderea de jucători, avem nevoie de ei, mai ales în actualele condiţii cînd nu ştim dacă şi cine va veni.

Nu v-ar conveni nici dacă ar intra o sumă importantă de bani în conturile clubului?

– Aş vrea să intre bani în vistieria clubului, normal, dar prefer ca resursele financiare să fie găsite altfel, nu prin vînzarea de jucători. Mai ales a lui Ioniţă!

Avînd în vedere tot ce se întîmplă acum la club, vă e teamă că s-ar putea ca Rapid să dispară?

– Mi-e din ce în ce mai frică de un asemenea scenariu şi tare mult îmi doresc să greşesc. Eram mai optimist atunci cînd am venit, însă văd că lucrurile stagnează, iar eu îmi cam pierd speranţa!

 „Sărbătorile le petrec în cabana mea, la munte”

Programul de după Sărbători l-aţi făcut?

– Bineînţeles! Am pregătit tot. Pe 15 ianuarie avem reunirea, iar pe 17 vizita medicală, apoi vreau două cantonamente, unul în Spania şi unul în Turcia. Sau două în Turcia. Conducerea trebuie să se ocupe de acest aspect, eu le-am transmis în scris doleanţele mele.

Aţi încheiat 2013 cu o acţiune la Mizil, împreună cu toată echipa!

– Da, a fost o experienţă frumoasă, care a avut ca scop să ne unească şi mai mult ca grup. Primarul de acolo este rapidist înfocat şi ne-a invitat să vizităm fabrica de vin, domeniile, etapele procesării vinului. A fost o activitate culturală, educaţională, urmată de degustare şi apoi de o masă. Lucrurile astea fac parte din tradiţiile româneşti pe care trebuie să le respectăm.

Aşadar respectaţi cu sfinţenie tot ce ţine de Sărbătorile de iarnă…

– E şi normal, abia aştept să plec la cabana mea de la munte împreună cu familia şi să stăm acolo două săptămîni, să uit de toate grijile şi toate problemele! Nu suport să petrec în altă parte Sărbătorile. Ce să fac? Să mă duc la restaurant să îl aud pe unul că vrea nu ştiu ce melodie şi pe altul că vrea alta? în familie e perfect!

 „Am simţit o eliberare cînd m-am transferat în Elveţia”

După fotbal, a doua dumneavoastră pasiune este vînătoarea. Cum i-aţi dat de gust?

– După ce m-am retras am mers din ce în ce mai des cu prietenii la vînătoare şi m-a fascinat imediat acest sport! Oricum, mă consider încă la început, îl practic de vreo cinci ani, mai am multe de învăţat. Cît timp n-am antrenat pe nimeni am rupt vînătoarea în două! Sînt înnebunit după ea! Dar, atenţie! Ies pe teren să vînez, nu să eradichez! Am legat şi foarte multe prietenii datorită acestei pasiuni, iar în cabana despre care îţi spuneam, am adunat deja cîteva zeci de trofee de care sînt foarte mîndru.

Aţi jucat zece ani în străinătate. Care sînt cele mai frumoase amintiri pe care le aveţi, dincolo de realizările de pe teren?

– Oho! Sînt multe experienţe plăcute, oameni pe care i-am întîlnit, dar să-ţi zic ceva concret acum, nu prea îmi vine în minte. Dar ştii de ce? Eu nu sînt genul care să trăiască din amintiri. Mă gîndesc doar la prezent şi la situaţia actuală de la locul de muncă (n.r. – oftează iar)…

În 1995, cînd aţi ajuns în Elveţia, nu aţi avut probleme din cauza faptului că sînteţi român?

– Deloc! Eu m-am adaptat foarte repede în străinătate, fiindcă era o viaţă pe placul meu. Fără cantonamente, stăteam mai mult timp cu familia, îmi făceam singur programul, pentru că am fost mereu profesionist. Nu am simţit lipsa României, a prietenilor, chiar am simţit o eliberare cînd am ajuns în Elveţia, mai ales datorită faptului că acolo nu trebuia să suport cantonamentele interminabile.

 „Nu am plîns decît o dată în carieră pe teren, după meciul cu Steaua”

La Rapid aţi ajuns prima dată tîrziu, la 33 de ani. Cum de v-aţi ataşat atît de mult de acest club?

– Eram la final de carieră şi am fost primit cu foarte multă căldură! Chiar voiam să mă retrag înainte să semnez cu Rapid, dar datorită acestor suporteri am mai jucat încă un an şi jumătate. Cînd îţi intră Giuleştiul în inimă e greu să te mai debarasezi vreodată de starea de spirit de acolo. Dar toată lumea ştie că nu sînt singurul care a luat acest <microb>. Mulţi fotbalişti care au jucat la Rapid, indiferent de durată, au rămas ataşaţi definitiv de această echipă.

Nu putem încheia fără să vă întreb de momentul memorabil de la finalul sfertului UEFAntastic cu Steaua, cînd aţi plîns pe teren. Vi s-a mai întîmplat asta?

– Nu îmi aduc aminte să mai fi plîns pe teren! Cred că e singura dată şi asta pentru că atunci eram foarte ofticat. A fost şi multă înverşunare în jurul acelei duble. Era ultima mea şansă să joc într-o semifinală de cupă europeană… Şi am mai fost eliminaţi şi aşa cum am fost… Măcar dacă pierdeam categoric! Dar a trecut şi asta, viaţa merge înainte.

 „Rapid are un public pretenţios, care vrea ca echipa să ajungă sus, acolo unde îi e locul, e un motiv în plus pentru găsirea cît mai rapidă a unor soluţii de finanţare” (Viorel Moldovan, antrenor Rapid)

„Pancu dă dovadă de multă pasiune şi ambiţie pentru ceea ce face, iar asta îl ţine în vînă. Rămîne o piesă de bază în angrenajul meu. Sper să ajungem împreună din nou în Liga 1, eu ca antrenor şi el ca jucător” (Viorel Moldovan, antrenor Rapid)

„Le-am făcut un program jucătorilor şi pentru vacanţă, fiindcă ei trebuie să ştie că e normal să vină pregătiţi, fiindcă nu e timp să o ia de la zero după o lună de pauză” (Viorel Moldovan, antrenor Rapid)

22 de goluri a reuşit atacantul pentru Rapid în 57 de partide oficiale jucate la echipa de lîngă Podul Grant

25 de goluri a marcat Viorel Moldovan pentru echipa naţională în 70 de selecţii între 1993 şi 2005