Momente grele pentru fosta soție a lui Mădălin Voicu, pictorița Carmen Olteanu: “Un accident cumplit și un diagnostic fals de cancer”

Fosta soție a lui Mădălin Voicu, Carmen Olteanu, în vârstă de 42 de ani, a pictat o biserică din Râmnicu Vâlcea, în urmă cu 20 de ani. Este apreciată în domeniu, lucrările sale fiind acum expuse la Artoteca. La 5 ani de la divorțul de Mădălin Voicu, pictorița a înflorit. Cu fostul politician a rămas în relații bune de dragul copiilor. Nu și-a refăcut viața sentimentală și spune că singura relație în care este implicată este pictura. În pandemie a avut două cumpene: a fost diagnosticată – eronat – cu cancer și a fost implicată într-un accident rutier grav.

Carmen Olteanu, fosta soție a lui Mădălin Voicu, a învins două cumpene: un accident cumplit și un diagnostic greșit

Fosta soție a lui Mădălin Voicu, pictorița Carmen Olteanu, este o persoană energică și activă. Chiar dacă în pandemie a fost nevoită să își amâne expozițiile personale, ea a participat la numeroase evenimente organizate la noi sau peste hotare.

Într-un interviu pentru FANATIK, pictorița a vorbit despre activitatea ei, despre cei doi copii pe care îi are cu Mădălin Voicu, dar și despre relația cu acesta. În pandemie a avut de depășit două momente dificile. A trecut pe lângă moarte într-un accident cumplit, iar un medic i-a pus un diagnostic greșit: cancer! Cum se simte acum fosta soție a lui Mădălin Voicu, ce planuri de viitor are și cum a ajutat-o divorțul să înflorească pe Carmen Olteanu aflăm chiar de la ea.

Te-am urmărit și am văzut că ești foarte activă. La ce evenimente ai participat?

– Da, sunt un om cu multă energie și funcționez făcând mai multe lucruri deodată. Particip la majoritatea evenimentelor și expozițiilor la care sunt invitată și unde mă potrivesc cu povestea. Nu-mi place să fac lucruri doar să fie în palmares, ci să le simt și să pot dărui din ceea ce pot eu să fac, o bucățică din sufletul meu. Pot fi expoziții propuse sau organizate de UAP România unde sunt membru titular, proiecte private sau diferite instituții de cultură dintre care amintesc ICR, Centrul de Cultură Eminescu, UNESCO, BMB București sau simpozioane naționale și internaționale de artă.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

Nu ai stat locului nici în pandemie?

– Eu circul foarte mult. Anul trecut în vară, în pandemie, am fost în simpozioane: în Albania, Montenegru, Kosovo, Macedonia de Nord, Bulgaria și România în mai multe proiecte.
Unul dintre ele este Simpozionul Brâncuși, cel mai prestigios simpozion internațional de artă de la noi. Am fost invitată alături de oameni minunați, artiști importanți la nivel internațional și a fost o onoare și un privilegiu să lucrez alături de ei. Pictori și sculptori foarte buni, poate cei mai buni. Lucrările realizate pe perioada simpozionului rămân în patrimoniul Muzeului Brâncuși.

”Am început să desenez înainte să vorbesc”

De ce pictură?

– Fiecare dintre noi facem câte ceva, iar unii avem norocul să putem face ce ne place. Eu mă simt norocoasa și binecuvântată!
Aceasta este meseria mea! De când eram mică fac asta. Sunt pasionată de pictură de când mă știu. Am început să desenez înainte să vorbesc. Am fost la Casa Pionierului, apoi am urmat Liceul de Artă din Rm Valcea, după aceea m-am înscris la Facultatea de Psihopedagogie și Muzică la Vâlcea, pentru că așa au vrut părinții mei….

Ai lucrat ca profesor?

Da, așa cum am început, fac mai multe lucruri în același timp, în timp ce eram studentă eram și profesor la Liceul Pedagogic din Rm. Vâlcea. Mai târziu am studiat cursurile facultății de Arte plastice la Secția sculptură, apoi pictură în cadrul Universității Naționale de Arta. Apoi am urmat cursurile de masterat și doctoratul. Între timp mi-am dat definitivatul și m-am angajat ca profesor la Liceul de arte N.Tonitza.

Dar tu nu ai pictat și o biserică?

– Ba da. Am pictat o biserică la Râmnicu Vâlcea, care este foarte mare și foarte frumoasă si cu care mă mândresc foarte mult. Este pe bulevardul principal al orașului și poartă hramul Sf Apostoli Petru si Pavel.

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

În pandemie și-a amânat expozițiile personale

Cum ai simți pandemia? Au fost multe evenimente amânate…

– Oooo, da! Am avut foarte multe expoziții planificate. Unele dintre ele cu Institutul Cultural Român, un circuit Londra- Viena – Bruxelles Altele tot expoziții personale în București și în țara care din același motiv de pandemie, au fost amânate. Înainte de pandemie am avut expoziție în Italia la Taormina, Spania, Viena, București… La multe dintre expozițiile personale pe care le puteam face am renunțat cauza restricțiilor nu puteam face o expoziție cu 20 de persoane. De pildă la Vâlcea, orașul în care m-am născut și unde mi-aș fi dorit să mă întâlnesc cu toți oamenii pe care-i iubesc, cum aș fi putut alege 20 dintre ei? Nu se putea așa ceva! Nu am renunțat, am amânat și sper că le voi face așa cum îmi doresc. Dar, între timp am participat la foarte multe expoziții de grup, multe dintre acestea organizate de Uniunea Artiștilor Plastici sau pe plan internațional.
O expoziție personală nu se face de pe o zi pe alta. Eu fac proiecte cu serii de lucrări, cu un subiect anume pe care le dezvolt mai apoi în proiecte mai complexe. Totul trebuie să aibă o cursivitate, o poveste, să ai ceva de spus, să transmiți un mesaj.

Expoziția mea de la Galeria Artoteca se numește “Amprente ale sufletului meu” și cuprinde aproximativ 25 de lucrări de pictură unde sunt reprezentate portrete de păpuși, măști și marionete, compoziții, sculptură pictată și un filmuleț cu aceste păpuși realizat de Cristi Fărcaș pe muzica lui BĂLAȘA Percussion. Este deschisă până pe data de 9 iunie, și vă invit cu mare drag să o vizitați. Este o expoziție potrivită atât pentru copii cât și pentru adulți. Apoi vă aștept la Festivalul Babel, festival internațional de teatru, film, arte și muzică la Târgoviște. Aici expoziția va fi panotată în foaierul Teatrului Toni Bulandra și va fi vernisată pe data de 11 iunie, orele 18.00 în cadrul Festivalului Babel.

”Amândoi sunt foarte talentați”

Ce faci cu băieții atunci când pleci?

– Câteodată îi iau cu mine, alteori îi las cu mama mea sau cu tatăl lor. Mă adaptez la situații de obicei și, în funcție de programul lor, încerc să-mi programez plecările mai mult în vacantele lor. Educația lor este foarte importantă pentru mine și dedic multă atenție copiilor mei. În Bulgaria i-am luat cu mine vara trecută și în alte simpozioane în țara unde am putut.

Ce vârste au acum?

– Ion face 10 ani, iar Ștefan a împlinit deja 13 ani. Ștefan e cât mine de înalt. Amândoi sunt foarte talentați. Ștefan cântă la pian și desenează. Ion desenează mult. Toate hainele lui sunt pictate, adidașii, pereții, gardurile sunt desenate de el. Lucrează cu mine în atelier. Mi-e drag rău de amândoi și-i iubesc foarte tare! Am copii buni și talentați și cel mai important e că sunt sănătoși și veseli.

Cu Mădălin Voicu a rămas în relații bune de dragul copiilor

Cu fostul soț, Mădălin Voicu, în ce relații ești? Sunt cinci ani de la divorț…

– Suntem în relații foarte bune pentru copii. Da, s-au făcut cinci ani de la divorțul nostru. Sigur că îi sprijină și el cu ce poate. Copiii au moștenit de la amândoi veleități artistice. Dar el nu are așa de mult timp…. Fac totul cu drag, sunt copiii mei!

Ți-ai refăcut viața sentimentală?

– Nu știu ce înseamnă pentru unii să-ți refaci viața! Eu am o viața bună si frumoasă! Mi-am refăcut viața când am divorțat! Singura relație în care sunt implicată este cea cu pictura, fiind și prima mea dragoste la care nu voi renunța niciodată! Am foarte mulți prieteni și cred că asta e cea mai mare bogăție.

Carmen Olteanu, fosta soție a lui Mădălin Voicu, la un pas de moarte

Ai trecut și prin momente grele?

– Am avut anul trecut două cumpene: un accident cumplit și un diagnostic fals de cancer. Eram în pandemie, spitalele erau închise…Nu poți să îți imaginezi prin ce am trecut, cum îți merge mintea și ce ai în cap în astfel de situații… Te gândești la o mie de variante.

Dumnezeu a vrut să îmi arate că poți să mori în orice minut, că viața e scurtă, că trebuie să o prețuim, să ne bucurăm, să ne iubim unii pe alții și … înțelegeți? Nu am timp de pierdut!
Cu accidentul… eu nu înțelegeam cât de repede se petrec lucrurile… e chestiune de secunde. Din fericire am avut îngeri și o mașină bună care mi-a salvat viața.

Mi-am dat seama că mori brusc, fără să fii bătrân sau bolnav. Și mi-am zis că, dacă trăiesc, să fiu bucuroasă, să pot să fac cât mai multe lucruri care mi plac pentru că nu se știe ce urmează mâine … și tot așa vă sfătuiesc și pe voi. Iubiți viața și trăiți azi!