Momentul care i-a marcat viața lui Emeric Ienei. Ce a pățit tatăl regretatului antrenor: ”A fost luat prizonier de ruși”

Emeric Ienei s-a stins din viață, miercuri, 5 noiembrie, la vârsta de 88 de ani. Deși a avut o carieră de mare succes pe plan sportiv, acesta a trăit o viață cât se poate de modestă, presărată cu numeroase evenimente.

Cum a arătat prima parte din viața lui Emeric Ienei

Emeric Ienei a fost pasionat de fotbal încă de la o vârstă fragedă. Și iată că a reușit să facă performanță în acest sens, din postura de antrenor. Pe plan personal în schimb, acesta a avut de traversat și momente mai complicate.

Celebrul antrenor a prins comunismul, Revoluția, dar și libertatea. De asemenea, deși este etnie maghiară, Emeric Ienei s-a mândrit întotdeauna cu cetățenia sa română. Care este însă povestea acestuia?

Antrenorul a copilărit în Slovacia, deși s-a născut în România. Situația de la acel moment a făcut însă ca părinții acestuia să fie nevoiți să fugă din țară și să înceapă o cu totul altă viață.

Digi24.ro

Cine este Constantin Hanț, afaceristul care a vrut să-l scoată din țară pe Călin Georgescu

„În timpul războiului, tatăl meu a fugit, ca să nu intre în armată în România. Am fugit în Ungaria cu toată familia. Eu aveam 4 ani. Ne-am stabilit în Lucenec, care se află acum în Slovacia. Tatăl meu s-a angajat la o fabrică din orăşel.

Digisport.ro

Gigi Becali a ajuns la spital și s-a comportat ca un star rock pe holuri

Acolo am stat până s-a terminat războiul. Problema era că tatăl meu, deşi fugise de armata română, a ajuns în cea maghiară. L-au luat acolo. A plecat şi n-am mai ştiut de el până în 1946”, a povestit aceasta, într-un interviu acordat pentru Adevărul.

Momentul care l-a marcat Emeric Ienei

Un moment dureros din copilăria regretatului antrenor a fost dispariția tatălui său. Mai exact, bărbatul a ajuns să fie luat prizonier de ruși și a fost eliberat de abia de englezi. Iar deși războiul se terminase, familia nu a mai auzit nimic de el.

De abia după ceva timp, tatăl lui Emeric Ienei s-a întors acasă. În primă fază, acesta nu l-a recunoscut pe părintele său, iar momentul a fost unul cât se poate de marcant. Vocea lui însă rămăsese aceiași.

„Luptase pe frontul din zona Germaniei, iar în Austria fusese luat prizonier de ruşi. A fost eliberat de englezi. A venit pe jos, cu trenul şi cu căruţa. Războiul se terminase, nu mai ştiam nimic de el. Ne-am trezit, într-o zi, cu el acasă.

Eram în grădină, căţărat în cireş, şi a apărut un om. Mă uitam la el şi nu-l recunoşteam, aşa de slab era. Mi-am dat seama cine e numai după voce, când m-a strigat”, a mai dezvăluit acesta, pentru sursa citată.

Cum s-a schimbat viața antrenorului după revenirea tatălui său

Odată cu revenirea tatălui său acasă, familia lui Emeric Ienei s-a reîntors în România, la Arad. Acolo, celebrul antrenor a continuat școala, iar odată cu ea a descoperit și pasiunea pentru fotbal.

Se juca în fiecare zi, iar tatăl său a observat acest lucru. Astfel, a decis să îi cumpere o minge de fotbal adevărată pe care să o folosească. Nu va uita niciodată acel moment din viața sa, care de altfel avea să fie începutul unei cariere fabuloase.

„După revenirea tatălui meu ne-am întors la Arad, unde locuia bunicul meu. Am continuat şcoala, pentru că eram deja în clasa întâi. Atunci am descoperit şi fotbalul. Era un maidan, chiar lângă o biserică catolică. Stăteam toată ziua acolo, jucam cu copiii de vârsta mea, 7-8 ani.

Tatăl meu a văzut că-mi place foarte mult fotbalul şi mi-a cumpărat prima minge de fotbal. Până atunci jucam cu una făcută din zdrenţe, din ciorapii mamei mele. Vă daţi seama, când am văzut prima minge adevărată a fost un eveniment. Eram foarte mândru. Când nu-mi convenea cum îmi ieşea jocul, îmi luam mingea şi plecam acasă”, a mai povestit Emeric Ienei.

Și iată că treptat, acesta a reușit să își construiască o carieră solidă în fotbal. Lucrurile păreau normale, războiul s-a terminat, iar Emeric Ienei devenea un tânăr fotbalist cu planuri ambițioase.

Totodată, el nu a uitat nici acum avantajele pe care le avea la acel moment. „Ca tânăr fotbalist, eu nu eram aşa de expus la greutăţile din jur. De exemplu, aveam o masă gratuită, prânzul, care ne era pus la dispoziţie de clubul pentru care jucam”, a mai completat el.

Menționăm faptul că Emeric Ienei a reușit să își construiască o carieră solidă la Clubul Steaua, atât ca jucător, cât și ca antrenor. Totodată, el a fost și protagonistul celei mai mari performanțe din istoria fotbalului românesc și anume câștigarea Cupei Campionilor din 1986 cu Steaua Bucureşti.

La 88 de ani însă, marele antrenor s-a stins de viață. Acesta s-a confruntat cu probleme de sănătate în ultimii ani și iată că miercuri, 5 noiembrie, corpul său a cedat.