Cariera didactică a Monei Muscă a debutat în 1972, după ce a absolvit Facultatea de Filologie a Universității Timișoara. Până în 1976, Muscă a fost profesor de limba și literatura română la o școală generală dintr-un sat din județul Arad.
Apoi, vreme de 6 ani, până în 1982, Mona Muscă a ocupat postul de asistent universitar la Unversitatea Timișoara. Ulterior, în intervalul 1982-1996, viitorul ministru a fost cercetător științific la Institutul de Lingvistică ”Iorgu Iordan” al Academiei Române.
Activitatea politică a Monei Muscă a debutat în 1990, când a devenit membru de bază în Alianța Civică. Ascensiunea a continuat apoi, între 1991 și 1995, când a ajuns în Consiliul Național al Partidului Alianța Civică, dar și în fruntea Departamentului de Relații Publice al partidului.
Mona Muscă a schimbat tabăra politică în 1996, când a și fost aleasă deputat PNL de Caraș-Severin, pe listele Convenției Democratice din România (CDR). Muscă și-a dublat succesul la alegerile din 2000, pentru ca în 2004 să fie aleasă din nou deputat PNL, dar de București.
Între 28 decembrie 2004 și 2 august 2005, Mona Muscă a fost ministru al culturii, înlocuindu-l în funcție pe Răzvan Theodorescu. Declinul politicianului a început însă în vara lui 2006, când Mona Muscă a fost acuzată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) că ar fi colaborat cu Securitatea.
Inevitabil, în primăvara lui 2007, Mona Muscă a decis să demisioneze din Parlament și din Partidul Liberal-Democrat, după ce Curtea de Apel i-a respins contestația depusă împotriva verdictului CNSAS, care a rămas definitiv.
“În 1977, după ce mi-am dat definitivatul, am luat un post la studentți străini din Timișoara. Imediat dupa angajare, după o discuție cu prodecanul, la părinții mei, la Timișoara, a venit la mine un domn care spunea că se ocupă de problemele studenților străini”, a povestit atunci Mona Muscă, care a recunoscut că a dat niște note informative, între 1977 și 1978, sub numele de cod ”Dana”.
Deputata a afirmat apoi că nu i s-a părut nimic anormal că trebuia să informeze conducerea facultății despre activitatea studenților străini, motiv pentru care nici nu a făcut publică activitatea sa din acele timpuri după Revoluția din decembrie 1989.
“Nu mi s-a părut esențial, am crezut că este vorba de un angajament pe care toți profesorii care lucrau cu studenți străini îl semnau și l-am considerat ca pe un angajament de lucru în activitatea mea cu studenții”, a declarat Mona Muscă.
În anii de după retragerea din prim-plan, Mona Muscă a participat doar la diverse conferințe și simpozioane din domeniul relațiilor publice. Căsătorită cu Gavril Muscă, un renumit cercetetător chimist, fostul ministru își vizitează periodic fata, stabilită de ani buni în Statele Unite ale Americii.
Și soțul Monei Muscă a fost acuzat, de-a lungul timpului, de legături strânse cu Elena Ceaușescu, ”savant de renume mondial”. Exact în perioada în care Mona Muscă era cercetată pentru colaborarea ei cu Securitatea, despre Gavril au apărut diverse dezvăluiri.
Astfel, Dinu Zamfirescu, directorul Institutului pentru Memoria Exilului Românesc și fost disident în Franţa înainte de decembrie 1989, a afirmat atunci că este de notorietate faptul că soţul Monei, Gavril Muscă, a fost mâna dreaptă a Elenei Ceauşescu.
Fost directorul adjunct al IPECHIM (Institutul de Chimie), Gavril Muscă a lucrat ani buni sub directa îndrumare a soției dictatorului, care era șef al instituției. Familia Muscă a recunoscut și că avea legături strânse cu familia lui Alexandru Bârlădeanu, mare demnitar comunist, dar și senator FSN și vicepreședinte al Acadeiei Române după 1990.