Interviu cu Monica Anghel: cum era s-o pățească după ce a căzut de pe masa de sculptat și ce ritual are înainte să urce pe scenă

Monica Anghel, una din cele mai cunoscute și apreciate cântărețe din România, vorbește într-un interviu emoționant despre copilăria ei și cum era s-o pățească atunci când s-a urcat pe masa de sculptat a tatălui ei, despre emoția pe care a trăit-o atunci când s-a născut Alex, fratele ei mai mic cu 12 ani, și cum fugea de la școală, în fiecare pauză, să se asigure că n-a pățit nimic. Celebra cântăreața își recunoaște defectele, dar și calitățile, și ne spune cum arată o zi din viața ei.

Monica Anghel, drama queen în copilărie: “Dacă aveam cea mai mică zgârietură îmi puneam un bandaj de două kg”

Cum a fost copilăria ta, cum te distrai când mergeai la bunici?

– Eu am crescut de la început cu animale: câini, găini, pisici, aveam de toate. Țin minte că tata a adus acasă, la un moment dat, o pereche de găini americane. Erau enorme, arătau ca niște câini mari. Mă gândesc și azi că sigur nu au sfârșit într-o mâncare, n-ar fi încăput în nicio oală.

Îmi aduc aminte că, în curte, tata avea o tejghea, o masă de lucru cu menghină, unde își așeza el lemnele și le sculpta. Într-o zi nu știu ce mi-a venit, aveam 3 sau 4 ani, și m-am urcat pe tejghea singură. M-am dezechilibrat și am căzut cu obrazul fix în pietrișul de pe jos. Am început să plâng, a venit mama, m-a luat și a spus că nu am nimic. M-a dus în casă, m-a spălat și m-a dat cu spirt. Nu înțelegeam de ce mă ustură dacă nu aveam nimic. Așa că mama m-a dus la oglindă. Când m-am văzut am început să plâng și mai tare.

Dar nu m-am potolit, pentru că pe masa de lucru tata avea niște dălți. M-am gândit că mi-ar plăcea să sculptez și eu, așa că mi-am dat cu dalta peste toate degetele de la mâna.

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 56 de ani. Cum s-a dat de gol autorul care nu a fost niciodată suspect în caz

“Ne-am adunat toate verișoarele și ne-am dus în porumb să fumam țigările pe care le furasem”

Eram actrița de mică. Dacă aveam cea mai mică ciupitură sau zgârietură la deget îmi puneam un bandaj de două kg să mă vadă lumea și să știe clar că m-am rănit

Când eram mai mare mergeam cu verișoara mea, Clara, la bunici. Acolo aveau curte și vie și lan de porumb. Într-un an a venit și Adriana, cealaltă verișoară, așa că ne-am adunat toate și ne-am dus în porumb să fumăm țigările pe care le furasem . Habar nu aveam să fumăm, pufăiam, dar se vedea fumul care ieșea din porumb și bunica a crezut că a luat foc ceva. Când ne-a prins ne-a alergat pe toate trei.

De fapt, în fiecare vara mergeam cu Clara la bunici. Pe vremea aceea, la televizor erau două seriale, Familia Paliser și Liniile Maritine Onedin. Așa că ne împărțeam pe roluri, una era un serial, alta alt serial. Alergam pe dealuri, găseam bețe, ne duelam, aveam multă treabă. Sau mai aveam o pasiune, eram doar noi două grupul Abba. Clara era cea blondă și eu cea brunetă. Asta era joaca noastră preferată când ploua și trebuia să stăm pe prispă. Cântam de mama focului toate piesele Abba.

Ai o voce inconfundabilă și un mega talent. Cânți dintodeauna, dar aș vrea să știu, când ai cântat prima dată?

Digisport.ro

FOTO Ilie Năstase a apărut de mână cu ”cea mai frumoasă femeie din lume”: ”I-a luat trei ani”

-Prima dată am cântat în jurul vârstei de 3 ani. Mă uitam la desenul animat Heidi, asta dădeau la televizor, și îmi plăcea foarte mult coloana sonoră. Așa că am învățat-o și o cântam toată ziua prin curte. Ăsta a fost momentul când mama și-a dat seama că am talent si ca trebuie să merg pe linia asta.

“Fratele meu sărea pe geam și se plimba până ne calmam noi”

Îți amintești cum a fost prima ta întâlnire cu bebe Alex, fratele tău mai mic?

-M-am emoționat foarte tare când l-am văzut, mi se părea foarte mic și nu știam cum o să ne descurcăm cu el. Când a venit mama cu el acasă, plângeam de emoție și de bucurie, dar și de grijă. Eu aveam școala lângă casă așa că veneam în fiecare pauză să-l văd. Apoi a crescut și m-am liniștit. Toți frații se mai bat, se mai aleargă, dar eu nu am reușit niciodată să-l pocnesc pentru că, efectiv, nu l-am prins. Pe vremea când era mai mare stăteam undeva la parter, că ne demolaseră casa din 13 Septembrie  și, dacă ieșea cu scandal, nici eu nici mama nu puteam să-l prindem pentru că sarea pe geam de la parter și se plimba până ne calmam noi. Când am venit din America, unde am stat 1 an, am adus primul pitbull din România. Până și câinele, când venea Alex acasă după ce fugise pe geam, îl latra ca și cum l-ar fi certat că a fugit.

Dar când te-ai îndrăgostit prima dată îți mai aduci aminte?

Nu pot să uit așa ceva, prima dată m-am îndrăgostit la școală. Aveam un coleg, nu mai știu cum îl chema, îmi plăcea mult de el și i-am pus un bilețel în bancă, să-i fac cunoscute sentimentele mele. El l-a văzut, l-a citit și nu mi-a spus nimic. Așa că mi-a trecut brusc și am decis să nu-l mai bag în seama.

“Mă închin de fiecare dată când am concerte sau când urmează să decoleze sau să aterizeze avionul”

Mulți artiși au superstiții ori poartă după ei amulete sau iconițe. Tu ai vreo superstiție?

Mă închin de fiecare dată când am concerte sau când urmează să decoleze sau să aterizeze avionul, nu cred că sunt superstițioasă, mai mult aș spune sunt credincioasă. 13 este o cifră norocoasă pentru mine, deoarece mama este născută într-o zi de 13. Cred că totul este în funcție de ceea ce gândești și transmiți universului. Eu de exemplu, dacă citesc dimineață horoscopul și zice de bine, cred tot și așa pornesc ziua.  Dacă zice că-i de rău, nu cred.

Care e cea mai mare nedreptate care ți s-a făcut vreodată?

Niciodată nu m-am gândit așa, că mi s-ar fi făcut o nedreptate. Eu le-am luat  pe toate ca și când ar însemna că o să fie și mai bine pentru mine, că am ce să învăț din asta, nu m-am supărat. Poate de asta nici nu mai țin minte. Așa am fost educată să tratez nedreptățile.

 “Poate nu poți de fiecare dată să ajuți o persoană care are nevoie, dar este foarte important să nu îi faci rău”

Știu că ai o relație absolut minunată cu părinții tăi. Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat de la ei?

-Am învățat să nu mint, să nu jignesc, să nu fur, să nu fac rău nimănui. Poate nu poți de fiecare dată să ajuți o persoană care are nevoie, dar consider că este foarte important să nu îi faci rău. Am mai învățat să nu mă grăbesc la lucrurile esențiale, să aștept să se întâmple, să nu mă enervez. Stăteam și mă gândeam că cele 10 porunci sunt, de fapt, niște principii foarte sănătoase de viață, nu neapărat niște porunci.

Sunt curioasă cum arată o zi din viața Monicăi Anghel.

-O să-ți spun cum a fost ziua de ieri, ca să-ți faci o idee. M-am trezit la ora 6 dimineața, m-am dus la bucătărie să pun de cafea, m-am dus la baie, m-am întors și mi-am băut cafeaua. După aceea m-am gândit că vreau să-i fac ceva de mâncare lui Aviv așa că am călit niște morcovi cu ceapă, am fiert și niște cartofi, am amestecat toată compoziția și am băgat-o la frigider.  După ce am făcut treaba asta, care a durat câteva ore bune, m-am apucat și am făcut gimastică, am intrat iar la baie și m-am  spălat, m-am aranjat frumos apoi am plecat la o emisiune. Am revenit acasă și am intrat în bucătărie să termin ce am început de dimineață. La ora 10 seara am reușit să termin brioșele. Au venit și nepoatele mele acasa, impreună cu Aviv, și am stat cu toți de povești. Adevărul este că nu știu când trece timpul, nu mă plictisesc niciodată și acum, dacă aș putea, aș adormi instant.

La finalul interviului aș vrea să-mi spui trei calități și trei defecte ale tale.

-Trei calități…mă țin de cuvânt, sunt punctuală și sunt generoasă. Defectele sunt că mă las pe mine la o parte în favoarea celorlalți, fac asta mereu. Apoi recunosc că sunt colerică și, de cele mai multe ori,  prea perfecționistă.