Monica Ghiurco, 28 de ani de carieră cu bune și rele: “Invidii, sabotaje, cuțite în spate”. Exclusiv

Celebra realizatoare și prezentatoare Monica Ghiurco recunoaște că a ales televiziunea pentru că salariul era dublu decât câștiga ea ca asistent universitar.

Monica Ghiurco are și azi emoții în fața camerelor

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, Monica Ghiurco ne vorbește despre pasiunile ei și începutul carierei în televiziune. Recunoaște că a reușit să facă față răutăților din branșa pe care și-a ales-o și că nu s-a descurajat niciodată. Celebra realizatoare ne vorbește despre soțul ei și ne spune unde și-a planificat vacanța vara aceasta.

“A fost o adaptare la modelul capitalist ce tocmai se instala în România”

De la matematica și economie la jurnalism. Când s-a produs această schimbare de drum?

Treptat și cumva firesc sub efectul transformărilor profunde prin care treceam ca societate la începutul anilor ‘90. Am terminat un liceu de matematică-fizică, am ales o facultate de științe economice și încă din acea perioadă îmi căutam loc de muncă.

Acesta a apărut într-un domeniu la care eram doar (tele)spectator la acea vreme, televiziunea. În concluzie, într-o primă fază nu a fost decât o adaptare la modelul capitalist ce tocmai se instala în România, concret: la piață.

Digi24.ro

Avion lovit de fulger la scurt timp de la decolare. Aeronava avea la bord 217 pasageri VIDEO

Mai mult, jobul din televiziune era plătit dublu decât câștigam ca asistent universitar. Când am luat concursul pentru prezentatoare de știri la un post national de televiziune nu am ezitat să fac pasul deciziv, pasiunea era deja bine instalată.

Digisport.ro

Primul mare scandal de la Cupa Mondială 2026! ”Corupție! E dezgustător”. FIFA a emis un comunicat de urgență

Monica Ghiurco, despre începutul carierei: “Îmi tremurau, la propriu, genunchii sub pupitrul știrilor”

Îți mai aduci aminte cum ai ajuns în TVR? Emoțiile primei emisiuni?

–În TVR am ajuns într-o zi de luni, prima din februarie 2002, tot în urma câștigării unui concurs de redactor-prezentator tv. Și prima mea apariție pe ecranul TVR a fost transmisiunea live de la Guvern în principalul jurnal de știri al zilei. Iar prima emisiune completă a fost Agenda Politică, la scurt timp după ce am ajunsesem prezentatoarea Telejurnalului din weekend de la TVR1.

Emoțiile au fost de fiecare dată reale, la început chiar colosale, țin minte chiar cum îmi tremurau, la propriu, genunchii sub pupitrul știrilor. În timp, m-am obișnuit cu ele și chiar au devenit constructive. Și azi am emoții, ceea ce reprezintă, de fapt, garanția sincerității în relația cu telespectatorul. A unei sensibilități pe care nu ar trebui să ți-o pierzi, indiferent cât de bun te crezi.

După 22 de ani de carieră poți să-mi spui care a fost cel mai frumos moment?

–22 de ani în TVR și încă vreo 6 înainte, în presa locală… Au fost atât de multe satisfacții, bucurii pe care mi le-a adus profesia aceasta încât ar fi imposibil să fac clasamente.

Atunci când cucerești cu producțiile pe care le realizezi premii ale profesioniștilor, așa cum au fost cele conferite de APTR și UCIN, sunt momente extraordinare pentru care merită să tragi ani întregi.

Dar cel mai prost, mai dezamăgitor moment?

-Atunci când profesionalismul îți este desconsiderat de unii mai proști ca tine…

Monica Ghiurco vorbește despre cea mai grea transmisie

Îți mai aduci aminte de cel mai greu material pe care a trebuit să-l faci pe teren?

-O transmisiune din străinătate, de la o vizită oficială a delegației Guvernului României la Londra, cred că prin 2004. Greu a fost să nu ratăm avionul de întoarcere.

Am alergat, la propriu, însoțită de cameraman de mai multe ori în acea zi, materialul filmat trebuia transmis de la sediul televiziunii publice din țara respectivă. Am luat taxiul spre acel sediu, am oprit pe celebrul London Bridge și, în câteva zeci de secunde ,am tras un stand up, fără nicio dublă pentru că riscam să pierdem avionul.

Tot în taxi am tras și vocea corespondenței pe care tocmai o redactasem, am transmis materialul și am ajuns la limită la aeroport. A fost una dintre zilele acelea în care îți dai seama ce oameni minunați ai lângă tine și cât de importantă e echipa în munca de televiziune.

“Răutăți, invidii, sabotaje, cuțite în spate”

Televiziunea nu este un mediu foarte prietenos. Cum ai reușit, în timp, să faci față răutăților, invidiilor?

-Nu e neprietenos, ci mai degrabă extrem de concurențial. Eu așa m-am raportat la răutăți, invidii, sabotaje, cuțite în spate (la figurat, desigur). Iar dacă te lamentezi, pierzi timpul. Așa că am încercat să le demonstrez celor care nu s-au limitat la lupta dreaptă că maniera în care își asigură victoria nu este deloc onorabilă.

Le va aduce dispreț din partea multora și, în final, eșecul. Și am avut răbdare. Sigur că asta durează, dar în cele din urmă se dovedește că ai avut dreptate. Eu consider că este loc sub soare pentru toată lumea.

A existat un moment, în viața ta, când ai simțit că vrei să renunți?

-Sincer, nu. Dar au fost multe momente grele în care m-am ambiționat să demonstrez că pot merge mai departe, exclusiv prin forțe proprii. Noi suntem singura noastră resursă reală, restul sunt amăgiri. Iar Dumnezeu nu-i lasă niciodată pe oamenii buni.

Monica Ghiurco a citit de la vârsta de 4 ani

Cum a fost copilăria ta?

-Am fost un copil cuminte, responsabil. Și am citit foarte mult, încă de la 4 ani și ceva. Nu-mi aduc aminte să fi făcut nebunii. M-am jucat și eu cu alți copii în fața blocului și în vacanță la bunici, iar  la școală am fost premiantă.

O singură dată am încasat o lovitură cu rigla, în palmă, de la diriginte. Fiind șefa clasei mi-am asumat vina pentru o năzbâtie alături de ”răii” clasei, care jucaseră fotbal și spărseseră un geam. Nu am vrut să-i numesc pe vinovați așa că am încasat-o cu toții.

Cui îi spuneai secretele tale, mamei sa tatei?

-Evident că mai mult mamei, dar nu prea aveam secrete. Tata era mult mai ironic și nu prea îmi venea să mă fac de râs.

Cum a fost perioada liceului? Erai timidă, rebelă?

-Anii de liceu au fost o perioadă în care n-am avut timp de teribilisme. Am fost ultima generație care a dat și treapta I și treapta a II-a. Au fost examene foarte grele din cauza concurenței foarte mari, erau cele mai bune clase din județ. Nu am fost nici timidă, ci doar bine educată.

Ai copiat vreodată la vreun examen?

-Nu, niciodată. Mi-ar fi fost prea rușine. Tot educația e de vină.

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

-Prin clasa a 8-a, îmi plăcea mult un coleg de clasă. Dar am preferat să o țin pentru mine, sub masca unei colegialități perfecte.

Monica Ghiurco își amintește: “Primul salariu a fost un mare eveniment”

Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?

-Eram studentă și lucram deja în presă, primul salariu a fost un mare eveniment, nici nu știam ce să-mi cumpăr. Țin minte că mi-am luat, în rate, un televizor de marcă. E funcțional și azi, la aproape 30 de ani…

Îți mai aduci aminte cum l-ai cunoscut pe soțul tău? Ce ai gândit atunci când l-ai văzut prima dată?

-Era și este un tip de treabă, prezentabil, spiritual. La prima vedere avea toate datele unui om pe care din primul moment ți l-ai dori prieten, apoi am descoperit treptat că e mult mai mult decât atât.

Monica Ghiurco vorbește despre soțul ei

Care este cea mai importantă calitate a soțului tău?

-E un om deosebit.  Pur și simplu nu-mi dau seama cum reușește să nu critice niciodată pe nimeni și să-i ia pe toți așa cum sunt. Cred că asta se numește înțelepciune.

Cum reușiți să aplanați conflictele, inerente într-o familie? Cine cedează primul?

-Amândoi, dar pe rând… Orice neînțelegere se rezolvă cu calm, cu argumente și explicații. Sau măcar încercând.

Cum e soția Monica? Speli, gătești, dai cu aspiratorul?

-Da, cred că sunt o soție normală și înțelegătoare, dar cam ocupată cu televiziunea…

“E un șoc din care nu cred că îți revii vreodată”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reușit să mergi mai departe?

-Pierderea prematură a tatălui, în 2001. E un șoc din care nu cred că îți revii vreodată cu adevărat. Dar nu ai de ales decât să mergi mai departe și să te străduiești să-l faci în continuare mândru de tine.

Monica Ghiurco a cântat la chitară

Ce nu știe lumea despre tine si ai vrea să spui azi?

-Am cântat la chitară și apoi pe scenă, în studenție și chiar am avut oarecare succes ca voce. Mă gândesc tot mai des să revin la dragostea pentru muzică, sub o formă sau alta.

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a urcat la cap?

-Nu, nu cred. Dar asta nu mă împiedică să-mi cunosc valoarea și să pretind o corectă evaluare din partea celorlalți și un comportament în consecință, bazat pe respect. Așa cum ofer și eu.

Consideri că frumusețea ta a reprezentat un atu în meseria pe care ți-ai ales-o?

-Nu neapărat frumusețea, cât telegenia. Da, a fost cu siguranță un atuu, dar niciodată suficient.

Monica Ghiurco recunoaște: “Nu aș renunța la nimic”

Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?

-Nu aș renunța la nimic, decât la greșeli. Dar toate au avut rolul lor în ceea ce sunt azi.

Ce planuri și proiecte ai pentru următoarea perioadă?

-În primul rând, proiectul Educația la putere pe care vreau să-l dezvolt și sper să ajungem să confirmăm titlul pe care i l-am dat. Și să reiau producția documentarului Moștenirea clandestină.

Unde vă petreceți concediul de vară anul acesta?

-Deocamdată în țară, dar lucrez la ideea unui mini-turneu european, prin câteva mari capitale de care mi-e dor.