Interviu cu Monica Tatoiu, de la copilul dificil la milionara vanitoasă: “Dacă mă întâlneam cu Dumnezeu mai devreme era mai bine”

Doctor în matematică, doamna profesoară și femeie de afaceri, Monica Tatoiu ne spune cele mai importante lucruri pe care le-a învățat de la părinții ei, cum fugea de acasă în copilărie și ce materie o speria de moarte.

Monica Tatoiu: “Poate dacă mă întâlneam cu Dumnezeu mai devreme era mai bine”

Monica Tatoiu mărturisește, în cadrul unui interviu acordat, în exclusivitate, pentru FANATIK, de ce tatăl ei îi spunea mereu că trebuia să fie băiat, cum a încălcat întotdeauna regulile ca să fie băgată în seama, de ce nu s-a amestecat niciodată în relațiile sentimentale ale fiului ei și multe alte aspecte neștiute din viața ei.

De unde pasiunea pentru matematică, cine v-a insuflat-o?

-Tatăl meu și-a dorit să studieze matematică. Provenind dintr-o familie săracă a trebuit să aleagă o meserie care să securizeze financiar familia și o facultate care să îi finanțeze studiile. A devenit medic militar, dar nu și-a uitat niciodată visul. Mie mi-a plăcut oportunitatea de libertate în gândire pe care matematica o oferea. Era singura materie unde nu trebuia să înveți pe de rost tot felul de texte. Matematica este un joc al minții. Cu soluții nelimitate. La vremea aceea fizica, chimia sau matematica erau singurele domenii în care cenzura comunistă era inexistentă.

 “O femeie care depinde de un bărbat nu este liberă”

Care sunt lucrurile esențiale pe care le-ați învățat de la părinții dumneavoastră?

-De la mama si de la tata am invatat ca un om fără onoare nu are nici un fel de valoare pe termen lung, indiferent de acumulările materiale. Educația este o avere mai sigură decât banii. O femeie care depinde de un bărbat nu este liberă. Cel mai bun prieten al meu este Dumnezeu. Nu mă părăsește niciodată.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Cum era copilul Monica Tatoiu?

-Am fost un copil dificil, veșnic încălcând regulile ca să fiu băgată în seamă. Veșnic întrebând de ce. Fugit de acasă la 5 ani și la 18. Niciodată nu am acceptat uniforma, am adus permanent “personalizări”. Niciodată feminină. Ori șefă de gașcă, ori afară din gașcă. Niciodată cu turma. Trend setter nu follower. Cu dramele de rigoare rezultate din acest tip de atitudine.

“Adolescenta Zuza eram poreclită, purtătoare ilegală de sex”

La bunici era cel mai bine. Dispăream de acasă de dimineață și vagabondam cu gașca pe care o conduceam. La Bocșa, în crângurile de dincolo de Bârzava, la Bărbosu în livada cu pruni, ascunsă în fânul plin de urechelnițe cu Decameronul furat din bibliotecă. Noaptea la Buziaș și Sipet pândind  “focurile” misterioase, vânătoarea de licurici. Urmate seara de corecția bunicului Costea “eu sunt aspru, dar sever”. Micul dejun la Bocșa care nu venea decât după ce ne exprimam corect în limba bunicii Memi, americancă! Alergatul pe malurile Begăi sălbatice în Iozefin. Monica de atunci era tot timpul murdară, julită și repezită. Adolescenta Zuza eram poreclită, purtătoare ilegală de sex.

Cum erați la scoală? Cu ce ați reușit să va speriați părinții?

-Tata spunea despre mine că trebuia să fiu băiat. Nu mi-au plăcut materiile umaniste. Era să ratez admiterea la Loga din cauza gramaticii, cu mama profă de română. Nu l-am citit  pe Creangă, Sadoveanu (cel mai plictisitor), Rebreanu, Slavici. Nu mi-au plăcut basmele. L-am adorat pe Eminescu, Arghezi și Topârceanu. Am luat 10 la bac învățând pe dinafară “Arta prozatorilor români”. La chimie am fost corigentă într-a XII-a în primul trimestru.

În schimb am citit literatură universală tot ce mi-a căzut în mâna. În anii ‘70 cărțile erau ieftine și netraduse. Minimum cinci cărți pe săptămână, fiecare cu borcanul ei de dulceață de vișine amare. N-am învățat decât ceea ce mi-a plăcut și unde am avut un profesor pe care l-am respectat. Chimia a fost teroarea vieții mele. Matematica a fost pentru mine pașaportul spre libertate și putere în lumea bărbaților. Când nu mi-a plăcut o materie am împușcat notele. Liceeni știu ce-i asta.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

 “L-am învățat să respecte femeile și l-am învățat ce ne place nouă să primim de la un bărbat”

Cum este mama Monica Tatoiu? Sunteți o mamă permisivă sau mână forte?

-Cât Victor Jr. a fost mic nu am prea fost mamă. L-au crescut soacra mea și bonele.

Când a crescut am fost mai mult prieteni decât mama fiu. Am avut însă câteva reguli peste care nu s-a trecut. Fără petreceri nesupravegheate și discoteci până la 18 ani. Bacalaureat la fizică, matematică și economie. Neapărat schi, înot și un sport de echipă. O limbă străină vorbită fluent. Șofat singur doar după 6 luni de monitorizare de pe scaunul din dreapta. Cu o mașină fără fițe. Fără excese materiale și multă cumpătare. Nu i-am cerut ce nu mi-am cerut mie. Nu l-am luat cu lugu-lugu. L-am învățat să respecte femeile și l-am învățat ce ne place nouă să primim de la un bărbat. Niciodată nu m-am amestecat în relațiile lui sentimentale, pentru că nici mie nu mi-a plăcut când au făcut-o părinții mei.

Când v-ați speriat cel mai tare?

-Cea mai groaznică experiență a fost când l-a apucat iubirea de scufundări (acum este dive master) și a ieșit din adâncuri cu un deget sfârtecat de la o epavă. Sau când, la Singapore, l-am lăsat să se scufunde cu rechinii și l-am găsit la spital mușcat de nu știu ce gânganie, când a doua zi aveam avion.

“Am câștigat un an minunat cu puiul meu, doar pentru mine”

Când v-a făcut cea mai fericită?

-Am fost cea mai fericită când mi-a spus că nu face matematică cu mine că-s expirată și a pierdut bacul din cauza matematicii. După șase luni cu mine a luat notă maximă, dar a pierdut un an și eu am câștigat un an minunat cu puiul meu, doar pentru mine. A fost cel mai frumos an mamă-fiu. Acum este as în programe de design și îmi spune ce bine este că l-am împins să performeze în matematică. El este artist ca inclinații, dar are un avantaj în design  pentru că gândește și inginerește.

“A moștenit deprinderile de șurubăreală și boala colecționării de fire, șuruburi și lucruri inutile”

Ce a moștenit Victor Jr. de la dumneavoastră?

-De la mine dragostea de animale și mai ales de pisici. Miles, pisicul bengalez – britanic, este “fratele lui”. Cu el a rămas întreg la minte trei luni, închis în casă în pandemie, la Milano. De gura mea a mai adoptat un maidanez negru. Nebun de legat. Îl cheamă Putin. Englezul Miles îl tolerează și încearcă să îl educe fără succems.

De la mine a mai moștenit dorința de a creea lucruri imposibile pe moment. Plăcerea de a visa imposibilul. De la tatăl lui a moștenit încăpățânarea de a face dreptate. Era să dea de belea la masterat când a organizat o mișcare împotriva conducerii facultății, care nu respecta drepturile studenților. Nu este diplomat așa cum nu este nici tatăl lui. Tot de la tată a moștenit deprinderile de șurubăreală și boala colecționării de fire, șuruburi și lucruri inutile, “pentru că poate o să am nevoie”.

“Nervii mei sunt întinși la maximum când atinge vreo rochie de-a mea”

Când a fost cel mai greu moment mamă-fiu?

-Când l-am întrebat ce vrea să facă în viață, după trei ani de inginerie, și mi-a spus: “ Mamă… nu știu. Știu că nu vreau să muncesc unde să mi se dea ordine”. Ups! Ce-am făcut? L-am înscris la o școală de design la Milano. Unde și-a descoperit calea. Nervii mei sunt întinși la maximum când atinge vreo rochie de-a mea sau un material de draperie și îmi spune : “tu nu vezi că este de proastă calitate, dai banii pe prostii.” Este foarte selectiv și în relațiile interumane. Asta nu-i de la mine, moștenirea e paternă.

 “Căsnicia este un contract în care trebuie respectat dreptul fiecăruia la câștig”

Ce trebuie să se întâmple și ce să nu se întâmple pentru ca o căsnicie să dureze, așa cum durează a dumneavostră?

-Înțelepciunea pe care o dobândește unul  sau amândoi partenerii după experiențe negative este esențială în arta compromisului necesar în orice contract. Căsnicia este un contract în care trebuie respectat dreptul fiecăruia la câștig și responsabilitățile la pierdere. Iubirea are doar rolul de condiment. La bătrânețe, la dietă, nu mai are la fel de multă importanță. Respectul și responsabilitatea fac parte din regim.

“Nimeni nu ne poate dezamăgi fără că noi să fim vinovați de alegeri proaste”

Ce persoană v-a dezamăgit cel mai tare și de ce?

-Dezamăgirile sunt permanente. Frustrările după dezamăgiri sunt tot mai puține, pentru că am ajuns la înțelepciune. Oamenii nu pot fi schimbați după cum ne place nouă.Te dezamăgesc, faci precum cu telecomanda când schimbi postul tv. Timpul pe acest pământ este limitat. De ce să îl irosești frustrându-te cu ce nu poți schimba. Lumea este plină de oameni minunați care așteaptă să îi descoperi. Dacă eu am dreptate, cei care au greșit vor plăti când vine momentul și fără să mă încarc de păcate. Dacă eu greșesc, rupând legătura cu ei fără să-i jignesc, mă feresc de păcat. Nimeni nu ne poate dezamăgi fără că noi să fim vinovați de alegeri proaste.

Aveți vreun vis pe care încă nu l-ați împlinit?

-Să ajung în insulele Aleutine cu tălpile. Să joc într-un film. Să fiu șefă de serviciu secret. Să fac “cremeș” ca mama. Să cant fără să fugă lumea. Să vorbesc chineză. Să fiu bunică pentru un copil care să fie mare de la început. Să îl văd pe fiul meu că l-a descoperit pe Dumnezeu.

Dacă ar fi să va mai nașteți încă o dată, ce ați mai repeta și ce nu?

-Am avut o viață așa de plină de experiențe încât, dacă ar fi să o iau de la capăt, aș trăi la fel. Sunt rodul acelor experiențe. Poate dacă mă întâlneam cu Dumnezeu mai devreme era mai bine. Dar nu poți avea totul.

“Vreau să mă împac cu faptul că îmbătrânesc”

Care este cea mai mare frică a Monicăi Tatoiu?

-Să nu fiu în stare să înțeleg ce se întâmplă și de ce, în lumea în care trăiesc. Să râdă lumea de mine că sunt proastă.

Trei calități și trei defecte ale dumneavoastră.

-Defecte: vanitoasă, capricioasă, șireată.

Calități: creativă, rațională, loială.

Ce proiecte aveți pentru 2022?

-Să călătoresc în locuri în care n-am mai fost, să scriu articole care să ajute oamenii să înțeleagă ce li se întâmplă. Să întâlnesc oameni frumoși, la suflet și minte. Să citesc cât mai multe cărți din care să învăț lucruri noi. Să fac încă 100 de scufundări. Să mă împac cu faptul că îmbătrânesc.