Sport

Monstrul pe care până și fotbaliștii l-au scos din dulap: depresia!

Super-atleți faimoși și bogați ies în față și povestesc despre atacuri de panică, despre căderi în cele mai adânci gropi în care au putut rezista numai cu alcool și droguri.
06.01.2025 | 13:57
Monstrul pe care pana si fotbalistii lau scos din dulap depresia
Până și cei mai cunoscuți sportivi din lume au avut momente când s-au luptat cu depresia

De ce ai ajunge în depresie dacă ai bani, ești foarte cunoscut, ai succes? Realitatea este că banii mulți, hainele scumpe, casele spectaculoase și femeile frumoase nu sunt niște scuturi indestructibile. Cu toate succesele și cu toate bunurile pe care le-au dobândit, cei mai mari sportivi din lume nu se ridică nici ei mai sus decât sunt limitele omenescului.

Depresia, afecțiunea care nu iartă nici starurile din sport

În „The Sopranos”, serialul HBO tradus în România „Clanul Soprano”, există o scenă în care personajul principal, Tony Soprano, se afla într-o ședință de psihoterapie. Aflat în depresie, torturat de atacuri de panică, șeful mafiot din New Jersey o întreabă pe femeia-psiholog: „Ce se întâmplă cu bărbații din ziua de azi?! Unde e «tipul Garry Cooper»?”.

Garry Cooper a fost un actor american celebru în anii ’30 pentru rolurile sale în westernuri în care apărea ca un bărbat super-puternic pe care nu îl putea abate nimic de la misiunile sale.

Ceea ce nu reținuse Tony Soprano era că până și Garry Cooper fusese în… depresie! Într-un moment în care se afla în punctul maxim al succesului său și era solicitat încontinuu în filme, Garry ajunsese să facă 10 filme în doi ani! Ritmul cu muncă exagerată l-a pus la pământ, nu mai era în stare de nimic. Ca să-și revină a plecat într-o vacanță de un an în largul Oceanului Atlantic.

Depresie – Stare sufletească (patologică) de tristețe (asociată cu neliniște)” – dexoline.ro

Căpitanul campioanei europene Spania: „Simțeam că mi se îngusta gâtul, credeam că nu voi mai juca fotbal vreodată”

Personaje atotputernice pe care nimic nu le poate atinge există doar în cinematografie, în literatură. În viața reală nu este așa. Până și Garry Cooper poate fi depresiv. Până și Alvaro Morata, Gianluigi Buffon sau Therry Henry se pot prăbuși.

Morata a fost căpitanul Spaniei la Campionatul European din vara acestui an. Atacantul și-a condus naționala către titlul european, un succes pe care nimeni nu l-a putut contesta, din moment ce ibericii au jucat cel mai bun și mai frumos fotbal.

Vârful aflat acum la AC Milan a uimit după turneul final. El nu s-a împăunat cu rezultatul grozav din Germania, a mărturisit că fusese aproape să nu participe la Euro din cauza depresiei severe în care se adâncise: „Aveam înăuntrul meu o persoană cu care trebuia să lupt în fiecare zi. Simțeam că n-o să-mi mai pot pune niciodată ghetele în picioare ca să ies pe un teren de fotbal. De multe ori nu suntem ceea ce vedeți la televizor și pe rețelele de socializare, imaginea despre noi nu este reală. Când încercam să încalț ghetele de fotbal simțeam că mi se îngusta gâtul, iar privirea începea să mi se încețoșeze”. În consecință, Morata i-a mulțumit psihiatrului după ce a câștigat Campionatul European.

Uneori prăbușirea în depresie este asociată ușor cu evenimente din profesie ori din viața personală. Morata a trecut recent printr-un divorț, Garry Cooper fusese doborât de muncă. Alteori nu există o cauză evidentă, o explicație la îndemână.

M-am afundat în cocaină și alcool pentru că felul în care te simți când efectiv nu mai vrei să trăiești e ceva înfiorător. Mă duc constant la psiholog și psihiatru și primesc ajutor. Toți banii din lume nu contează atunci când ești nefericit. Am zile bune, am zile rele acum, dar învăț cum să trăiesc cu mine” – Tyson Fury, boxer câștigător al titlurilor unificate WBA (Super), IBF, WBO, IBO

Lui Buffon îi era frică să mai intre în poartă!

La 25 de ani, Gianluigi Buffon devenise deja o legendă, cel mai bun portar din epoca modernă a fotbalului. Buffon era și este și acum goalkeeperul suprem din era televiziunii și a rețelelor de socializare. Italianul este pentru fotbalul supermediatizat ceea ce era Lev Iașin pentru perioada „antică” în care faima jucătorilor era una colportată, nu televizată. Iar propaganda comunistă făcea să fie greu să mai distingă careva mitul de realitate. Lev Iașin era un supraom care în antrenamente nu se mai pregătea cu mingi de fotbal, așa ceva i-ar fi fost prea simplu! Portarul sovietic plonja și prindea… pepeni! Sau cel puțin aceasta era istoria convenabilă URSS, imperiul care trebuia să creeze super-tovarăși.

Isprăvile lui Buffon nu au fost exagerate de nicio propagandă, ale lui au fost filmate și se poate convinge toată lumea că Gigi chiar era formidabil. Doar că în spatele calmului din poartă și el ascundea probleme grave: „Când aveam 25 de ani, pentru câteva luni am simțit că nimic nu mai avea sens în viața mea. Nimeni nu era interesat de omul Gigi, toată lumea era interesată doar de portarul Buffon. Eram pe val, mă aflam într-un moment foarte bun al carierei, ceea ce nu a mai contat”.

I s-a făcut rău înaintea unui meci al lui Juventus și nici măcar nu înțelegea ceea ce se petrecea cu el: „Am ieșit la încălzire și i-am spus antrenorului de portari Ivano Bordon «Spune-i lui Chimenti să se încălzească serios și să fie gata să apere el! Eu nu mă simt în stare»”. Gigi suferise primul atac de panică. Dar „am hotărât să nu mă dau bătut, să lupt cu slăbiciunile mele, cu nesiguranța pe care o simțeam. Nu-mi e rușine să arăt emoții, să plâng. Nu sunt Superman, sunt doar un om cu slăbiciuni, e ceva normal”.

Am avut nevoie de ajutor de la psiholog. Pentru noi, portarii, cred că e și mai greu puțin. Ești singur în poartă și uneori te simți singur și-n viață. Presiunea este uriașă pe umerii noștri” – Jerzy Dudek, portarul lui Liverpool în finala istorică a Ligii Campionilor din 2005, de la Istanbul, câștigată în fața lui AC Milan la loviturile de departajare, după 0-3 la pauză

Păcăleala care l-a salvat pe „Pancone”

În România încă este un subiect tabu acesta al depresiei. Tot mai mulți jucători au ajuns să colaboreze cu „mental coaches” în ultima vreme, dar în continuare puțini apar să spună că lucrează cu psihologi reali. Și mai puțini ies în față ca să povestească despre depresie, despre atacuri de panică.

Daniel Pancu are și el imaginea unui tip extrem de puternic și de hotărât. Nici în cazul lui nu e reală imaginea de personaj de neclintit. „Pancone” a calificat naționala de tineret a României la Campionatul European care va avea loc în Slovacia în 2025. La începutul carierei sale din antrenorat, fostul internațional român a condus Rapidul în liga a doua. La un nivel minuscul în comparație cu acela la care evoluase ca fotbalist, așa că nimic nu ar fi putut să-l impresioneze. Teoretic.

Practic, înaintea unui meci al giuleștenilor, Pancu era în vestiar. La fel ca în povestea lui Morata, a simțit că i se îngusta gâtul, nu mai putea să respire. Medicul echipei și-a dat seama că era vorba despre un atac de panică și l-a păcălit pe „pacient” că-l salvează cu o băutură: „Bea-o repede p-asta!”. Convins fiind că era vreun cocktail puternic cu vitamine, cu minerale, Daniel a dat pe gât băutura. Efectul placebo a funcționat, l-a scos pe Pancu din atacul de panică, l-a făcut să se simtă mai bine. În pahar era doar apă în care doctorul dizolvase niște vitamine comune, pe care oricare persoană le-ar putea lua din orice farmacie.

E cea mai mare luptă din viața mea. Pot să adun toți adversarii din lume, să-i pun în același ring și să mă bat cu ei toți, în același timp, și tot nu se compară cu monstrul cu care mă lupt în depresie” – Oscar de la Hoya, de 10 ori campion mondial în box

„Important este ca un sportiv să fie bine cu el însuși”

De cele mai multe ori sportivi mari ajung în astfel de situații tocmai pentru că toată lumea din jur îi tratează ca pe niște personaje extrem de puternice, nu ca pe niște oameni normali. Așa cum povestea Buffon, el și-a revenit după ce s-a convins singur că „nu sunt Superman, sunt doar un om!”.

Marcel Ivan, psihologul care a lucrat cu David Popovici inclusiv pe timpul Jocurilor Olimpice de la Paris, explică de ce terapia le e utilă și vedetelor din sport: „Cred că oricare om are nevoie să discute cu cineva care să nu-l judece și să încerce să trateze anumite teme. Trebuie să nu uităm că și sportivii, dincolo de performanțele lor, au probleme, au suferințe, au întrebări. Psihologia sportivă nu se rezumă la a antrena pe cineva pentru performanță, ci a-l vedea pe un sportiv în complexitatea personalității lui. Pentru mine sunt importante medaliile, locurile, timpii, dar mai important este ca un sportiv să fie bine cu el însuși”.

La nivelul cel mai înalt din sport, oamenii aproape că nu-și permit să fie bine cu ei înșiși, din moment ce de ei trag și antrenorii, și sponsorii, și media, toată lumea. Până când nu mai rezistă, și atunci singuri trebuie să aibă grijă să nu alunece de tot într-o prăpastie din care e tare, tare greu de ieșit.

Eric: „Beam o sticlă cu whisky în fiecare zi”

Nu toți sportivii au deschiderea să discute cu specialiști ori cu persoane apropiate capabile să-i înțeleagă atunci când trec prin momente foarte dificile. Iar ei singuri nu se pot ajuta, uneori nici nu pricep ce li se întâmplă.

După ce s-a impus la Gaz Metan Mediaș ca un mijlocaș tehnic, spectaculos, Eric de Oliveira a ajuns să joace în Ucraina, la Karpatî Lviv. Ratase un transfer la Wolfsburg, acolo unde antrenorul Felix Magath căuta un playmaker în locul brazilianului Diego, starul trecut ulterior pe la Juventus și pe la Atletico Madrid. „Ești bun, dar am nevoie de un nume mare în locul lui Diego, altfel suporterii îmi vor sări în cap!”, i-a explicat Magath lui Eric.

Experiența din Ucraina avea să fie una îngrozitoare pentru brazilianul nostru. A jucat foarte puțin, doar 6 meciuri, nu a reușit să se adapteze, nu mai avea nici familia lângă el. „Nu mai eram capabil de nimic, nu-mi mai doream nimic. Beam o sticlă cu whisky în fiecare seară. A existat chiar un moment în care mă gândeam să mă arunc de la etaj ca să se încheie totul!”, a povestit Eric la GSP după un deceniu și jumătate de când plecase din Ucraina.

A driblat până la urmă gândurile negre și a completat o carieră excelentă. În România a mai jucat la dispăruta acum Pandurii Târgu Jiu și la Viitorul Constanța, acolo unde Gică Hagi l-a adus fiindcă îl considera un sinonim pentru „decar”, un fotbalist tehnic și imprevizibil așa cum îi plac „Regelui”.

Am stat 4-5 zile în cameră, dorindu-mi să mor, fără să vorbesc cu nimeni. S-a dat o luptă atât de grea în mine… Până am ajuns în punctul în care am realizat că nu pot ieși di asta singur, ci cu ajutor” – Michael Phelps, cel mai medaliat înotător din lume: 28 de medalii la JO, dintre care 23 de aur

Pe Dorinel Munteanu l-au scos din prăpastie o femeie și religia

E clar că succesul și banii nu te salvează de la prăbușire. Dorinel Munteanu, cel mai selecționat fotbalist din istoria României, cu 134 de prezențe în echipa națională, a devenit și un antrenor foarte bun după ce nu a mai jucat fotbal. El a pornit tradiția europeană de la CFR Cluj, apoi a câștigat campionatul cu Oțelul.

Viața din afara profesiei, însă, a alunecat încontinuu. Au urmat un divorț, alcoolism și uitare. Mai nimeni nu-l mai băga în seamă, niciun club nu-l mai angaja fiindcă problemele cauzate de consumul de alcool erau cunoscute în fotbal. Dorinel și-a revenit pentru că a beneficiat de un ajutor. S-a recăsătorit, iar noua soție, o femeie religioasă, l-a făcut și pe el să se apropie de credință. O cunoscuse pe femeie în perioada în care era antrenorul Oțelului, iar ea lucra tot în club. Munteanu a revenit la Galați, a promovat echipa din „C” în „A”. Și a redevenit un om normal și un tehnician foarte bun.

Thiery Henry: „Când intru într-o cameră văd ceea ce nu e bun”

„Francezul zburător” a câștigat cam tot ceea ce putea câștiga în fotbal, e o legendă din istoria acestui sport. Prestațiile pe care le-a avut de-a lungul carierei indică un mental extrem de puternic. A trecut peste eșecul de la Juventus, unde fusese rezervă după ce ajunsese ca o vedetă, și s-a impus apoi la Arsenal și în naționala Franței.

Campionul mondial din 1998, vicecampion în 2006, a povestit că și el a trecut prin depresie. Ca să înțeleagă de ce nu era bine, Henry a ajuns la conexiuni cu copilăria în care a fost lipsit de afecțiune, una în care părinții lui imigranți îl presau să nu cumva să greșească ceva. Adolescența și viața de adult au fost o goană după validare, o disperare de a căpăta confirmarea că nu greșea: „Eu și acum, când intru într-o cameră, nu văd ceea ce e bun, văd întâi ceea ce e greșit, așa am fost construit”.

Sfatul atacantului istoric din ceea ce a înțeles el ca urmare a experiențelor avute: „Nu mai minți doar ca să-i faci pe plac societății, nu e o soluție! Spune adevărul despre cine ești!”.

„Nu am dormit patru luni, eram o legumă”

Vali Badea a rămas un atacant important din istoria FCSB, el a marcat împotriva lui Standard Liege în 2006 și i-a calificat pe „roș-albaștri” în grupele Champions League după 10 ani în care nicio echipă românească nu mai ajunsese în acea fază a competiției.

Badea avea să sufere, însă, după aceea fiindcă ambiția lui nu era în acord cu situația reală, cu statutul pe care îl avea în echipă. Ajuns rezervă, s-a consumat până când toată existența i-a fost dată peste cap. „Cu patru luni înainte să plec de la FCSB am fost într-o depresie severă. Nu puteam să dorm, mă duceam la antrenamente, dar eram o legumă. Inițial nici medicii nu și-au dat seama ce aveam. Am fost sub tratament din 2008 până în 2015, acum sunt cel mai fericit om doar pentru că am scăpat de pastile!”, a povestit Badea la GSP.

Vedeta din Italia a clacat când și-a găsit nevasta cu amantul

Josip Ilicic era vedeta Atalantei, unul dintre cei mai buni atacanți din Italia, înainte să se prăbușească total în depresie și să înceteze să mai joace fotbal. În 2020, antrenorul Gasperini i-a oferit două zile libere slovenului, o recompensă pentru randamentul lui foarte bun și o ocazie să se relaxeze. Ilicic a ales să plece acasă, în Slovenia, fără să-și anunțe soția că era liber și că putea veni. Voia să-i facă o surpriză plăcută, un timp pe care-l puteau petrece împreună.

Numai că, atunci când a ajuns acasă, surpriză a fost chiar… totală: și-a găsit nevasta cu amantul. Descoperirea l-a dat peste cap complet. Nu a mai fost capabil să joace fotbal, s-a îngrășat, s-a izolat. A revenit de curând pe teren, evoluează pentru NK Maribor. Are 36 de ani și e departe de forma cea mai bună pe care a avut-o. Important este că și-a revenit, a trecut peste șoc și a putut să se ridice ca să-și continue viața.

Explicația psihologului: „Publicul e direct părtaș la depresia sportivilor!”

Marcel Ivan, psihologul cu care David Popovici a lucrat și pe parcursul Jocurilor Olimpice de la Paris, crede că publicul are un rol puternic în dezechilibrarea campionilor: „Un aspect curios legat de depresia sportivilor este discrepanța dintre percepția fanilor și realitatea vieții lor. Asta se întâmplă și din cauză că, în procesul de identificare, suporterii «aleg» doar părțile pozitive: succesul, faima, performanța, frumusețea, cum arată din punct de vedere fizic…

Noi, publicul, în realitate într-o manifestare inconștient egoistă, nu le dăm voie să simtă şi să manifeste emoții aşa-zis negative, ce simt cu adevărat, nu au voie să fie triști, anxioși, să pară lipsiți de încredere, pesimiști… pentru că asta nu corespunde cu portretul nostru ideal despre un sportiv de top. Astfel îi împingem într-o exacerbare a personei (măștii publice), cu efect în accentuarea zonei de umbră (aspectele refulate, reprimate, indezirabile și nedezvoltate) şi implicit a șanselor de a manifesta depresia. Cu alte cuvinte suntem direct părtași la depresia sportivilor”.

Buffon și Henry s-au referit tocmai la așa ceva când au povestit despre experiențele avute: și-au revenit numai după ce au reușit să conștientizeze că și ei erau oameni obișnuiți, de fapt. „Am intrat într-o galerie de artă și am văzut un tablou al lui Chagal, La Promenade. Cumva acea pictură a avut un efect asupra mea, mi-am spus «Gigi, nu ești niciun supererou, ești doar un om!»”, a povestit Buffon.