Tribunalul Municipiului Bucureşti a publicat motivarea condamnării lui Mario Iorgulescu la 15 ani şi 8 luni de închisoare, într-un dosar în care a fost judecat pentru omor şi conducerea autoturismului sub influenţa alcoolului şi a drogurilor. Motivarea are nu mai puţin de 59 de pagini.
Magistratul care a dispus condamnarea, Manuela Orzaţă, a concluzionat că Mario Iorgulescu, fiul preşedintelui Ligii Profesioniste de Fotbal, avea discernământ în momentul producerii accidentului şi nu există dovezi că ar suferi de afecţiuni psihice care să-l împiedice să vină în România pentru a participa la proces.
“Dacă vreun medic, în toată perioada cât inculpatul a deţinut permis de conducere, ar fi luat cunoştinţă de existenţa unor afecţiuni psihice grave de natură a-l declara pe inculpat inapt psihologic să conducă autovehicule pe drumurile publice, avea obligaţia legală să o facă.
Astfel de acte medicale din care să rezulte afecţiuni mintale grave nu au fost depuse la dosarul cauzei, inexistenţa acestor acte înainte de evenimentul rutier fiind susţinută de faptul că deţinea un permis de conducere valabil la data evenimentului rutier.
Nu se poate accepta în mod rezonabil că părinţii unei persoane ar fi permis acelei persoane cu tulburări mintale grave să aibă acces la un astfel de vehicul puternic, care se poate transforma oricând într-o armă a crimei, fără a exista riscul de a pune în pericol nu doar viaţa propriului copil, dar şi a altor persoane, şi de a se supune totodată riscului de a fi acuzaţi de săvârşirea unei complicităţi morale la săvârşirea unei infracţiuni contra vieţii”, se arată în motivarea judecătorului care a dispus condamnarea.
Un alt argument al Manuelei Orzaţă că Mario Iorgulescu avea discernământ la momentul producerii accidentului este desprins din declaraţiile cunoscuţilor. Astfel, o prietenă îl caracterizează pe fiul preşedintelui LPF ca având mult bun simţ, prezentându-se la petrecerea dinaintea producerii accidentului cu un buchet de flori pentru sărbătorită. Apoi, imediat după accident i-a întrebat pe oamenii veniţi să îl ajute dacă a murit cineva şi i-a spus din memorie unei femei numărul de telefon al tatălui său.
De asemenea, martorii veniţi imediat la locul accidentului, printre care şi o asistentă medicală, au dat detalii despre starea de discernământ în care se afla Mario Iorgulescu. “Astfel, martora (…), de profesie cadru medical, a arătat în faţa instanţei de judecată faptul că imediat după accident l-a observat pe inculpat, care încerca să coboare din maşină, era cu partea de jos a corpului în afara maşinii, era coerent, putea să îşi mişte degetele de la mâini şi picioare, cooperant, a spus că îl doare burta, întreba repetat dacă a murit cineva. Au încercat să-l îndepărteze de zona de risc, inculpatul întreba dacă a murit cineva, încercau să îl liniştească şi atunci i-a rugat să îl sune pe tatăl său, le-a dat numărul tatălui”, au declarat martorii, conform motivării.
Judecătoarea mai face referire şi la atitudinea afişată de Mario Iorgulescu în faţa unui reprezentant al Curţii de Apel din Milano, care îl vizitează la clinica unde este internat, nu îl ajută. “Sub acest aspect, se observă din CD-ul înaintat de organele judiciare italiene, la solicitarea instanţei de judecată, cum inculpatul, stând picior peste picior, uşor bronzat, păstrează tăcerea când este întrebat cu privire la anumite aspecte pe care instanţa le-a apreciat necesare, incluzând numele şi prenumele său şi alte date necesare pentru identificare (aspecte cu privire la care nu are dreptul la tăcere, potrivit legii, putând păstra tăcerea doar cu privire la fapta ce i se impută).
Inculpatul acceptă astfel strategia apărării de a păstra tăcerea şi de a invoca afecţiuni medicale psihice care îl împiedică să participe la proces, deşi prin simpla acceptare a acestei strategii inculpatul dovedeşte că înţelege ce se întâmplă”, se mai arată în textul motivării.
Concluzia judecătoarei este că în cazul lui Mario Iorgulescu se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea îndreptate peste minim, spre mediu, având în vedere circumstanţe reale şi personale ale acestuia. “A arătat indiferenţă faţă de urmările acţiunilor sale pe care le-a prevăzut, punând în pericol participanţii la trafic, lăsând însă producerea sau evitarea unei coliziuni pe seama hazardului şi, în aceste condiţii, ucigând-o pe victima (…), participant la trafic, cu intenţie indirectă. Toate aceste aspecte relevă deopotrivă o periculozitate sporită a inculpatului, dezinhibiţie şi nesocotirea gravă a normelor de circulaţie rutieră.
Referitor la conduita după săvârşirea infracţiunii, instanţa reţine că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, nu s-a prezentat nicio clipă în faţa organelor judiciare române pentru a da o declaraţie şi nici nu a dorit să dea vreo declaraţie în faţa organelor judiciare italiene, la solicitarea autorităţilor judiciare române”, a mai scris Manuela Orzaţă în motivare. În plus, ea a constatat că nici Mario Iorgulescu, nici membrii familiei sale nu au depus eforturi pentru ajuta familia bărbatului ucis în urma accidentului, deşi avea posibilitatea de a face plăţi benevole.