Motivele pentru care ar putea să nu existe un vaccin anti-COVID-19. Cum va supraviețui omenirea virusului

Deși politicienii din întreaga lume au avut discursuri optimiste vis-a-vis de imunizarea în pandemia de COVID-19, acum acestea s-au mai potolit, și pe bună dreptate. Iar motivele pentru a ne menține realiști cu privire la apariția unui nou vaccin sunt multiple. 

Vaccinul anti-COVID-19 este considerat o cale rapidă de a reveni la viața normală. Iar, într-un material amplu Guardian, ministrul Sănătății din Marea Britanie, Matt Hancock a declarat că statul “pariază totul pe asta”.

În timp ce contractele de fabricație au fost deja semnate, iar Universitatea Oxford recrutează 10.000 de voluntari pentru următoarea fază a cercetării sale, miniștrii și consilierii au devenit mai prudenți în ultimele săptămâni.

De ce ar putea fi vaccinul un eșec?

La începutul acestei săptămâni, unul dintre oamenii importanți din domeniul medicinei în Marea Britanie, Jonathan Van-Tam a ieșit cu o declarație circumspectă: “Nu putem fi siguri că vom primi un vaccin”

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

Vaccinurile sunt simple, în principiu, dar complexe în practică. Vaccinul ideal protejează împotriva infecției, previne răspândirea lui și face acest lucru în siguranță. Dar niciuna dintre acestea nu este ușor de obținut, așa cum arată istoria vaccinurilor.

La mai mult de 30 de ani după ce oamenii de știință au izolat HIV, virusul care provoacă SID, nu există încă niciun vaccin. Virusul febrei Dengue a fost identificat în 1943, dar primul vaccin a fost aprobat abia în 2019 și chiar atunci, pe fondul îngrijorărilor, a înrăutățit infecția la unele persoane. Cel mai rapid vaccin creat vreodată a fost pentru oreion. A durat patru ani.

Oamenii de știință au mai lucrat la vaccinurile împotriva coronavirusurilor, deci nu se începe de la zero. Două coronavirusuri au provocat focare letale înainte, SARS și MERS, și cercetarea vaccinurilor a continuat pentru ambele.

Niciunul nu a fost autorizat, deoarece SARS a fost aproape exterminat, iar MERS este unul regional, în Orientul Mijlociu. Însă, lecțiile învățate de la cele două coronavirusuri îi vor ajuta pe oamenii de știință, dar mai sunt o mulțime de lucruri de învățat despre virus.

Digisport.ro

VIDEO Surpriză! Gheorghe Hagi nici nu vrea să audă: ce a spus despre ”bijuteria” de 76.000.000€ de la Constanța

Coronavirusurile nu tind să declanșeze o imunitate de lungă durată, asta fiind una dintre principalele preocupări ale cercetătorilor. Un sfert dintre răcelile obișnuite sunt cauzate de coronavirusuri umane, dar răspunsul imun se estompează atât de rapid încât oamenii pot să se reinfecteze anul viitor.

Cercetătorii de la Universitatea din Oxford au analizat sângele de la pacienții recuperați de COVID-19 și au descoperit că nivelurile de anticorpi IgG – cei responsabili pentru imunitatea de lungă durată – au crescut abrupt în prima lună de la infecție, apoi au început să scadă iar.

Săptămâna trecută, oamenii de știință de la Universitatea Rockefeller din New York au descoperit că majoritatea oamenilor care s-au recuperat de COVID-19 fără a fi spitalizați, nu au făcut mulți anticorpi împotriva virusului.

“Asta este foarte provocator. Dacă infecția naturală nu îți dă atât de multă imunitate decât atunci când există o infecție severă, ce va face un vaccin? Ar putea fi mai bine, dar nu știm”, a spus Stanley Perlman, un cercetător de la Universitatea din Iowa.

Dacă un vaccin protejează doar un an, asta înseamnă că virusul va fi cu noi ceva timp. Stabilitatea genetică a virusului este un factor cheie. Unele virsururi, precum gripa, înregistrează mutații atât de rapid încât dezvoltatorii de vaccin trebuie să elibereze noi formule în fiecare an. Evoluția rapidă a HIV este un motiv majori pentru care nu avem vaccin pentru boală.

Până în prezent, noul coronavirus pare destul de stabil, dar dobândește mutații, ca toate virusurile. Unele modificări genetice au fost identificate în “vârfurile” proteice ale virusului, care stau la baza majorității vaccinurilor. Dacă vârfurile proteice se schimbă foarte mult, anticorpii produși de vaccin vor fi depășiți și s-ar putea să nu izoleze virusul suficient astfel încât să prevină infecția.

Martin Hibberd, profesor de boli infecțioase la London School of Hygiene and Tropical Medicine, care a ajutat la identificarea unora dintre mutațiile virusului, le-a numit “un avertisment timpuriu”

O altă provocare: un vaccin sigur!

În graba pentru dezvoltarea unui vaccin, există peste 100 în lucru, siguranța trebuie să fie o prioritate. Spre deosebire de medicamentele experimentale pentru cei grav bolnavi, vaccinul va fi administrat potențialelor miliarde de persoane sănătoase, în general.

Asta înseamnă că oamenii de știință trebuie să verifice extrem de atent dacă există efecte secundare periculoase. În timpul cercetărilor pentru un vaccin SARS în 2004, cercetătorii au descoperit că un vaccin a provocat hepatită la dihor.

O altă îngrijorare serioasă este “îmbunătățirea indusă de anticorpi”, în cazul în care anticorpii produși de un vaccin înrăutățesc, de fapt, viitoarele infecții. Efectul a provocat leziuni pulmonare grave la animalele care au avut administrate vaccinuri experimentale de SARS, dar și MERS.

John McCauley, directorul Worldwide Influenza Centre la Francis Crick Institute spune că este nevoie de timp pentru a înțelege provocările particulare pe care le prezintă fiecare vaccin: “Nu știm care sunt dificultățile specifice pe care le oferă fiecare vaccin și nu avem experiență în gestionarea acestui virus sau a componentelor virusului”.

Sunt mari șanse să se dezvolte un vaccin, dar nu unul care să oprească definitiv răspândirea COVID-19!

Când primul ministru, Boris Johnson, a declarat că un vaccin nu este “în niciun caz garantat”, consilierul său științific, Patrick Vallance, a fost de acord, însă a adăugat: “Aș fi surprins dacă nu ne-am alege cu ceva”. Iar mulți oameni de știință împărtășesc această părere.

După toate probabilitățile, un vaccin împotriva COVID-19 nu va fi 100% eficient. Cei în curs de dezvoltare se bazează pe cel puțin opt abordări diferite, de la viruși slăbiți și inactivi, la tehnologii care schimbă codul genetic în celule, apoi elimină proteinele cu vârf ca sistemul imunitar să facă anticorpi împotriva vaccinului.

În mod ideal, un vaccin va genera niveluri ridicate de anticorpi pentru a șterege virusul, și, de asemenea, celulee “T” pentru a distruge celulele infectate. Dar fiecare vaccin este diferit și nimeni nu știe ce tip de răspuns imun este suficient de bun.

“Nici nu știm dacă un vaccin poate produce un răspuns imunitar care ar proteja împotriva viitoarelor infecții”, spune David Heymann, cel care a condus reacția Organizației Mondiale a Sănătății la epidemia de SARS.

Rezultatele timpurii a două vaccinuri sugerează că ar putea avea o altă utilizare. Firma americană de biotehnologie Moderna a raportat la 25 de persoane care au primit vaccinul, niveluri de anticorpi similare cu cele găsite la pacienții recuperați.

Un alt vaccin, cel de la Universitatea Oxford, nu a oprit maimuțele să contracteze virusul, dar pare să prevină pneumonia, o cauză majoră de deces la pacienții cu COVID-19. Dacă oamenii reacționează la fel, cei vaccinați ar putea în continuare să răspândească virusul, dar ar fi mai puțin probabil să moară din cauza lui.

Pacienții cu COVID-19 transmit, în medie, virusul la alte trei persoane, dar dacă doi sau mai mulți sunt imuni, focarul se va stinge. Este cazul ideal. Cel mai probabil este să fie inventat un vaccin, sau un număr de vaccinuri, care sunt doar parțial eficiente.

Vaccinurile care conțin tulpini de coronavirus slăbit pot fi persoanele bătrâne, dar pot fi administrate tinerilor cu sisteme imunitare mai puternice pentru a reduce răspândirea infecției.

Între timp, persoanele în vârstă ar putea primi vaccinuri care să prevină ca infecțiile să evolueze până la o pneumonie care să pună viața în pericol: “Dacă nu ai capacitatea de a induce imunitatea, trebuie să dezvoltați o strategie pentru reducerea rezultatelor grave ale infecției”, spune McCauley.

Dar vaccinurile parțial eficiente au propriile probleme. Un vaccin care nu oprește replicarea virusului poate încuraja evoluția tulpinilor rezistente, ceea ce face ca vaccinul să fie redundant.

Virusul va rămâne!

Speranțele pentru eliminarea virusului încep cu un vaccin, dar nu se încheie aici: “Dacă vom avea un vaccin, nu înseamnă că totul va fi roz. Dacă suntem obligați să avem un vaccin care va oferi protecție pentru un an, atunci noul coronavirus va fi endemic, o infecție care va fi întotdeauna”, spune Larry Brilliant, cel care a condus programul OMS pentru eradicarea variolei, conform Guardian.

Virusul va fi greu de cucerit și cu un vaccin care va oferi protecția ani de zile: “Va fi mai greu de scăpat de COVID-19 ecât de variolă”, susține doctorul. Cu variola este clar cine a fost infectat, în timp ce persoanele cu COVID-19 pot să îl răspândească fără să știe. O problemă mai spinoasă este că, atâta timp cât infecția se găsește într-o țară, toate celelalte sunt în pericol.

David Salisbury, fostul director în Departamentul de Sănătate, aduce în atenția publicului o altă chestiune delicată: “Dacă nu avem un vaccin disponibil în cantități foarte mari, care să fie administrate extraordinar de rapid în toate comunitățile din lume, vom avea lacune și virusul poate continua să circule”

Cum vom trăi cu vaccinul?

Oamenii trebuie să se adapteze și viața se va schimba, susțin specialiștii. Va trebui să ne obișnuim cu monitorizarea extinsă a infecțiilor și statul să intervină rapid și să stingă focarele cre vor izbucni.

Spălatul pe mâini, distanțarea fizică și adunările, în special cele din spațiile închise, vor fi chestii de rutină. Medicamentele folosite pentru alte afecțiuni sunt mai rapid de testat decât vaccinurile, deci vom putea avea un tratament antiviral sau un anticorp care funcționează înainte ca un vaccin să fie disponibil. Tratamentul imediat poate reduce rata deceselor.

La restaurante, mesele trebuie protejate una de cealaltă, personalul de servire trebuie să respecte reguli stricte pentru răspândirea virusului. Mai mulți specialiști au declarat pentru Guardian că utilizarea corectă și sigură a măștilor este cea mai importantă măsură.

Oamenii de știință se întreabă dacă coronavirusurile care provoacă răceli au trecut la oameni în trecutul îndepărtat și au cauzat boli similare cu COVID-19? Ar fi un factor încurajator: “Dacă virusul nu se schimbă, nu există niciun motiv să credem că în mod miraculos în cinci ani nu mai provoacă pneumonie. Dar aceasta este speranța: că vom ajunge la o boală mult mai ușoară și cei infectați vor face, cel mult, o răceală”, susține Stanley Perlman, un cercetător de la Universitatea din Iowa.

David Heymann, cel care a condus reacția Organizației Mondiale a Sănătății la epidemia de SARS susține că este prea devreme să știm cum se încheie pandemia: “Nu înțelegem destinul acestui virus. Va continua să circule după prima pandemie? Va dispărea ca alți viruși pandemici? Va deveni mai puțin virulent? Nu știm”

• 5.428.388 de cazuri de COVID-19 există în lume
• 345.360 de decese au fost provocate de noul coronavirus în lume