Pe 10 decembrie 2025, premierul Ilie Bolojan l-a numit pe Cristian Seidler, fost deputat USR din legislaturile 2016-2020 și 2020-2024, în funcția de secretar de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al viceprim-ministrului și ministrului Apărării Naționale. Numirea a avut loc la solicitarea lui Radu Miruță, colegul de partid al lui Seidler, care îndeplinește interimar funcția de vicepremier, cât și pe cea a de ministru al Apărării Naționale.
Aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului este structură finanțată prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, condusă de viceprim-ministru. În cadrul aparatului propriu de lucru al viceprim-ministrului își desfășoară activitatea unul sau mai mulți secretari de stat și consilieri de stat, numiți, respectiv eliberați din funcție, prin decizie a prim-ministrului, la propunerea viceprim-ministrului. Numele lui Cristian Seidler apare ca reclamant într-un dosar înregistrat pe 25 aprilie 2023 la Tribunalul București, al cărui obiect este „comunicare informații interes public”, în timp ce pârât figurează Ministerul Muncii și solidarității sociale.
Seidler a formulat plângere împotriva lipsei unui răspuns în termenul legal prevăzut de art.7 din Legea nr.544/2001, precum și împotriva răspunsului fără număr, emis și transmis de către minister din data de 31.03.2023 pe email, care reprezintă un refuz tacit de a pune la dispoziție informațiile de interes public solicitate. În acest sens, Seidler a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului să-i pună la dispoziție copii ale tuturor documentelor furnizate în executarea contractului încheiat cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale conform prevederilor Planului Național de Redresare și Reziliență, se arată în dosarul consultat de FANATIK. Seidler a arătat că în data de 22.02.2023 i-a transmis pe email ministerului o cerere de informații de interes public, având ca obiect comunicarea informațiilor anterior menționate.
La data de 6.03.2023, ministerul i-a comunicat faptul că răspunsul urmează a fi comunicat în termenul legal de 30 de zile, ulterior răspunzând solicitării în data de 31.03.2023, transmițând răspunsul contestat în prezenta cauză. Astfel, Seidler a susținut în primul rând că răspunsul este dat cu încălcarea termenului de 30 de zile reglementat de art.7 din Legea nr.544/2004, acesta expirând la data de 25.03.2023, în timp ce răspunsul a fost comunicat la 31.03.2023, iar pe de altă parte, analizând conținutul răspunsului ministerului, a susținut că acesta este un refuz expres netemeinic și nelegal de comunicare a informațiilor solicitate, pârâtul invocând argumente de ordin politic ce nu pot justifica refuzul de a acorda accesul la documentele solicitate, neavând nicio legătură cu obiectul solicitării.
Seidler a considerat că neîntemeiat este și cel de-al doilea motiv referitor la confidențialitatea documentelor elaborate, conform căruia livrabilele intermediare sunt confidențiale, iar cele finale sunt protejate de legislația drepturilor de autor. Cristian Seidler a menționat că nu a solicitat comunicarea unor documente intermediare fără nota de acceptanță a clientului, astfel că această confidențialitate nu îi este opozabilă, iar pe de altă parte, în ceea ce privește livrabilele finale ce sunt protejate de legislația drepturilor de autor, apreciază că această protecție nu presupune excluderea de la comunicare sau confidențialitatea lor, respectiv dobândirea de către acestea a unui caracter secret.
Seidler a arătat că nu i s-a transmis niciun extras chiar și anonimizat din contractul/contractele încheiate de către minister, care să probeze veridicitatea acestor simple susțineri. În prezenta cauză, informațiile solicitate se referă la informații care privesc activitatea pârâtului – autoritate publică și nu pot fi excluse în mod netemeinic și nelegal de la comunicarea către cetățeni. Ministerul Muncii a arătat că a răspuns solicitării reclamantului prin adresele din data de 6.03.2023, respectiv 31.03.2023, ce i-au fost transmise pe e-mail.
La data de 31.03.2023, ministerul i-a comunicat răspunsul prin care i-a adus la cunoștință faptul că „Planul Național de Redresare și Reziliență a fost negociat cu Uniunea Europeană și aprobat de Guvernul României, sub coordonarea Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene în perioada în care această autoritate publică era condusă de un ministru din partea USR. Acest proces s-a desfășurat într-un mod netransparent și neincluziv, fără consultarea tuturor părților interesate și afectate de măsurile propuse”. De asemenea, implementarea planului a căzut în responsabilitatea unor decidenți la nivel guvernamental care nu sunt implicați în elaborarea acestuia și nici nu au avut posibilitatea de a cunoaște prevederile sale înainte de momentul aprobării.
Referitor la analizele, recomandările și documentele elaborate, acordul de servicii de asistență tehnică pentru sprijinirea operaționalizării reformelor din domeniul protecției sociale surprinse în Planul Național de Redresare și Reziliență, semnat între Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, prevede că informațiile furnizate de cele două părți pentru fundamentarea analizelor precum și livrabilele care nu sunt în formă finală, aprobate de client printr-o notă de acceptanță, sunt confidențiale. De asemenea, livrabilele finale rămân în proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi diseminate doar de aceștia.
Tribunalul a constatat că între Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a încheiat un Acord de servicii de asistență tehnică rambursabilă privind sprijinirea operaționalizării reformelor în domeniul protecției sociale în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență . Conform pct.6 -Confidențialitate din Anexa nr.1 – „Termeni și condiții standard” la Acord: „Prin prezenta, Clientul autorizează ministerul să facă public acest Acord RAS și rezultatele livrabile stabilite în Anexa acestui Acord numai în forma lor finală. În ceea ce privește informațiile de bază furnizate de către Client sau de către sursele terțe ale Clientului în sprijinul Serviciilor Rambursabile de Asistență Tehnică, Clientul își rezervă dreptul de a desemna acele informații ca fiind confidențiale”.
De asemenea, se mai prevde ca “ministerul va putea dezvălui public astfel de informații numai după ce Clientul și-a dat acordul prealabil în scris în acest sens. În ceea ce privește informațiile de bază (altele decât Livrabilele finale) furnizate de către minister în sprijinul Serviciilor Rambursabile de Asistență Tehnică, își rezervă dreptul de a desemna informațiile respective ca fiind confidențiale. Clientul poate dezvălui public astfel de informații numai după ce ministerul și-a dat acordul prealabil în scris, în acest sens.”, se arată în dosarul consultat de FANATIK.
În acest context, Tribunalul a reținut că se confirmă afirmațiile autorității pârâte comunicate reclamantului prin răspunsul din data de 31.03.2023, respectiv că rezultatele livrabile pot fi făcute publice numai în forma lor finală, în timp ce informațiile de bază furnizate de către minister, altele decât livrabilele finale, au caracter confidențial, neputând fi făcute publice până ce aceasta din urmă nu își dă acordul prealabil în scris. În concluzie, contrar susţinerilor reclamantului Cristian Seidler, Tribunalul a reținut că în speță nu este vorba despre un refuz nejustificat de comunicare a informațiilor solicitate prin cererea înregistrată la autoritatea pârâtă la 23.02.2023. Tribunalul București a respins cererea lui Cristian Seidler, pe 13 iunie 2024. Acesta a formulat recurs, iar dosarul a ajuns la Curtea de Apel București, care a dispus rejudecarea cauzei, pe 25 noiembrie 2025, tot la Tribunalul București. Nu a fost stabilit următorul termen al dosarului.