Cercetătorii au descoperit că ADN-ul a fost deteriorat în urma expunerii la radiațiile ionizante din urma dezastrului nuclear de la Cernobîl din 1986. Aceste modificări au fost observate la copiii celor care au fost expuși inițial. Este pentru prima dată când se stabilește clar o astfel de legătură transgenerațională, studiile anterioare fiind neconcludente pe această temă.
Cercetătorii, conduși de o echipă de la Universitatea din Bonn, Germania, au arătat că leziunile ADN cauzate de radiațiile ionizante emise în urma dezastrului de la Cernobîl apar la copiii persoanelor expuse. De asemenea, oamenii de știință au căutat ceea ce se numește mutații de novo grupate (cDNM), adică două sau mai multe mutații aflate în imediata apropiere, care sunt descoperite la copii, nu și la părinți. Acestea ar fi mutații rezultate din rupturi ale ADN-ului parental cauzate de expunerea la radiații, potrivit Science Alert.
„Am constatat o creștere semnificativă a numărului de cDNM la urmașii părinților iradiați și o potențială asociere între estimările dozei și numărul de cDNM la urmașii respectivi. În ciuda incertitudinii privind natura și cantitatea precisă a IR implicate, prezentul studiu este primul care oferă dovezi ale existenței unui efect transgenerațional al expunerii prelungite a paternității la IR în doze mici asupra genomului uman”, au scris cercetătorii în lucrarea lor.
Pentru a ajunge la astfel de concluzii, cercetătorii au comparat trei grupuri. Au fost implicați 110 copii ai lucrătorilor germani probabil expuși la radiații, 130 de copii ai participanților la curățarea zonei Cernobîl și 1.275 de descendenți ai părinților neexpuși la radiații. Așadar, după secvențierea completă a genomului, copiii ai căror tați au fost expuși la radiații au prezentat mai multe mutații comparativ cu copiii părinților neexpuși.
„Am constatat o creștere semnificativă a numărului de cDNM la descendenții părinților iradiați și o asociere potențială între estimările dozei și numărul de cDNM la descendenții respectivi. În ciuda incertitudinii privind natura și cantitatea exactă a IR implicate, studiul actual este primul care furnizează dovezi privind existența unui efect transgenerațional al expunerii paterne prelungite la IR în doze mici asupra genomului uman”, este concluzia autorilor studiului.
În același timp, cercetătorii recunosc faptul că au existat anumite limitări în realizarea studiului, deoarece ei s-au bazat pe estimări istorice ale dozelor de radiații. Cu toate că cercetarea arată că ADN-ul urmașilor celor care au fost expuși la radiații este modificat, oamenii de știință vin și cu vești bune și spun că riscul pentru sănătate ar trebui să fie destul de mic, iar copiii nu au prezentat șanse mai mari de îmbolnăvire.
„Având în vedere creșterea globală redusă a cDNM-urilor în urma expunerii paterne la radiații ionizante și proporția redusă a genomului care codifică proteine, probabilitatea ca o boală care apare la descendenții părinților expuși să fie declanșată de un cDNM este minimă”, mai scriu cercetătorii.
Institutul Național al Sănătății din SUA (NIH) arată că expunerea la iod radioactiv în urma accidentului de la Cernobîl a cauzat un risc crescut de cancer tiroidian. De asemenea, într-un alt studiu, condus de Dr. Stephen Chanock și Dr. Meredith Yeager, cercetătorii au secvențiat genomurile cancerelor tiroidiene de la 359 de persoane care au fost expuse la radiații ionizante fie în copilărie fie înainte de naștere și au comparat cu 81 de persoane neexpuse, născute la mai mult de nouă luni după accident.
Astfel, cercetătorii au descoperit că tumorile la cei expuși la doze mai mari de radiații, în special la vârste mai tinere, au prezentat mai multe mutații care provin din rupturile duble ale ADN-ului. Acest lucru sugerează că deteriorarea legată de radiații a apărut la începutul dezvoltării tumorii, conform NIH.
De-a lungul timpului, oamenii de știință au studiat și efectul radiațiilor la animalele din zonă. Acolo trăiesc sute de câini sălbatici, iar cercetătorii de la Universitatea din Carolina de Sud și de la Institutul Național de Cercetare a Genomului Uman au început să examineze ADN-ul a 302 câini care trăiesc în diferite locații din interiorul și din jurul zonei de excludere. Astfel, oamenii de știință au descoperit că, genetic, patrupezii din Cernobîl sunt diferiți în comparație cu cei din afara zonei de radiații, conform studiului.
De asemenea, oamenii de știință au analizat timp de ani de zile și alte animale, inclusiv rozătoare și păsări. Un studiu din 2016 a descoperit că broaștele de copac (Hyla orientalis), care au de obicei culoarea verde, erau mai frecvent negre, conform theconversation.com.