Performanțele uriașe din sport au făcut ca Nadia Comăneci să fie una dintre favoritele regimului comunist. Nicolae și Elena Ceaușescu au plăcut-o foarte tare și președintele chiar a intervenit în momentul în care i se părea că rușii au încercat să o șicaneze prin orice mijloace la Campionatul European din Cehoslovacia din 1977. Atunci, Ceaușescu a ordonat ca delegația României să părăsească sala și a ieșit un mare scandal. Totuși, odată cu retragerea sportivei, drepturile i-au fost îngrădite, ea fiind forțată să fugă din țară.
Nadia Comăneci a avut o legătură cu Nicu Ceaușescu. Jurnaliștii sportivi ai vremii au vorbit de o prietenie între cei doi, în timp ce Rică Răducanu a spus că cei doi veneau împreună la unele petreceri. Presa internațională scria despre o relație abuzivă între fiul dictatorului și Nadia.
Fosta mare sportivă a fost foarte discretă pe acest subiect, dar a dezmințit scenariile din presa internațională, care scria de controlul total pe care Nicu Ceaușescu l-ar fi avut. Cert este că relația de prietenie nu i-a convenit Elenei Ceaușescu, cea care nu accepta ca altă femeie din România să se bucure de o popularitate mai mare ca a ei.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/07/whatsapp-image-2026-07-16-at-133112-9.jpeg)
După Jocurile Olimpice de la Moscova, viața Nadiei Comăneci în România s-a schimbat profund. Activitatea profesională și-a încheiat-o în 1981, apoi a fost arbitră și și-a luat carnetul de antrenor. După fuga soților Karolyi din 1981, statul a socotit-o pe Nadia drept bun național. Drept „răsplată” i s-au tăiat, pe rând, toate drepturile. Nu mai avea voie să meargă în străinătate, deși a fost invitată peste tot din postură de mare personalitate a sportului.
Cu nouă medalii olimpice în palmares, Nadia Comăneci trăia doar din salariul de antrenor, cifrat la 2.000-3.000 de lei la vremea respectivă, unul foarte mic pentru un fost sportiv de talia ei. Nu mai avea niciun fel de bonusuri, nu mai participa la competiții și nu avea voie să iasă din țară, fiind sub un control foarte strict.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/07/whatsapp-image-2026-07-16-at-133111-8.jpg)
Nadia Comăneci a fugit din țară pe jos, în noaptea de 28 spre 29 noiembrie 1989, când a trecut granița în Ungaria. „Evadarea” a fost pusă în plan cu ajutorul unui ghid și al unui grup de prieteni români care doreau să scape de dictatură. Nadia a plecat cu mașina până în Timiș, în apropierea frontierei.
Noaptea, grupul de șapte persoane a mers peste șase ore în noroi, cu zone de sârmă ghimpată și cu frica de a nu fi descoperiți de grăniceri. După ce au trecut granița, au fost opriți de o patrulă a poliției maghiare. Autoritățile au vrut să îi trimită înapoi, dar când au recunoscut-o pe Nadia Comăneci, le-au permis să își continue călătoria. Ajunși la Viena, au primit azil politic, iar de acolo Nadia Comăneci a plecat în Statele Unite, unde s-a stabilit definitiv.
„Viața a căpătat o nouă nuanță de sumbru. Am fost privată de posibilitatea de a câștiga acea mică sumă suplimentară de bani care chiar făcuse o diferență în viața familiei mele. Era umilitor faptul că un om obișnuit din România avea șansa de a călători, în timp ce eu nu puteam… odată ce cariera mea de gimnastă se încheiase, nu mai exista niciun motiv să mi se facă pe plac. Trebuia să urmez ordinele, exact așa cum o făcusem întreaga mea viață… Dacă Béla nu ar fi fugit din țară, aș fi fost în continuare supravegheată, însă fuga lui a atras atenția asupra vieții mele, iar acea lumină a devenit orbitoare. Am început să mă simt ca o prizonieră” – Nadia Comăneci, în autobiografia „Scrisori către o tânără gimnastă”
După ce Nadia Comăneci a fugit din țară, comuniștii au făcut mari eforturi de a o readuce în România. Iar cum șansele de izbândă erau minime, s-a propus ștergerea din istorie a Nadiei Comăneci, iar pentru asta să fie arse toate peliculele din activitatea sportivă. La fel s-a întâmplat cu un alt sportiv român care a fugit din țară, Marcel Răducanu.
Fostul mare fotbalist român a fost șters inclusiv din casetele de meci, unde echipa națională a României apărea cu 10 jucători. Însă, a venit Revoluția și filmele respective cu evoluțiile Nadiei Comăneci au „scăpat”. Și dacă comuniștii și-ar fi dus planul la bun sfârșit și ar fi ars acele pelicule, imaginile de la Jocurile Olimpice de la Montreal erau disponibile în întreaga lume, deci nu ar fi dispărut.
„Îmi părăsisem țara și lăsasem în urmă tot ce iubeam. Mă târâsem prin noroi și apă, peste câmpuri înghețate, traversasem garduri de sârmă ghimpată, tot timpul cu teama că voi fi împușcată în spate” – Nadia Comăneci