Vă vine să credeți că marea noastră Nadia Comăneci – sau mai simplu, Nadia, cum îi spunem toți – împlinește 60 de ani? Pe 12 noiembrie! Mi se pare ireal: Nadia la 60 de ani… Când a trecut atâta timp? Când a ajuns la șase decenii de viață? De ce se scurge așa repede nisipul clepsidrei?
Vă vine să credeți că Ștefania Comăneci, mama Nadiei, a trecut în pas de defilare peste aniversarea de 80 de ani și e mai vioaie și mai sprintenă ca oricând? Doamna Ștefania s-a mutat de câțiva ani de la Onești în apropierea Bucureștiului, unde Nadia a ajutat-o să-și cumpere o casă.
FANATIK a găsit-o pe doamna Ștefania. Nici nu era foarte greu, pentru că avem surse bune, iar odată ajunși în zonă a fost chiar mai simplu. Toată lumea știe unde locuiește „mama Nadiei”. „Doamna Ștefania stă în casa aceea mare, cu grădină și gospodărie în spate”, ne ghidonează primul vecin.
E alertă pandemică în România, traversăm cu mari turbulențe valul patru… Sunt sute de morți zilnic… Avem o mare strângere de inimă vizavi de vizita la o femeie așa în etate ca doamna Ștefania. Sunăm la poartă. Nu ne răspunde nimeni. Vecinii binevoitori ne updatează cu cele mai noi informații. „Era prin curte acum vreo jumătate de oră. A zis că se duce să facă puțină curățenie, deci probabil nu aude soneria din cauza aspiratorului”, ne îndrumă o vecină de vizavi.
Chiar așa… O femeie de 80 de ani, activă, care dă cu aspiratorul în vila cu etaj din fața noastră! Pare puțin surprinzător, dar nu e deloc… Ajungem în spatele casei, o strigăm pe mama Nadiei, dar nu ne bagă în seamă decât trei pisicuți de câteva săptămâni, foarte atenți la cel mai mic zgomot.
Și, totuși… Într-un final, Ștefania Comăneci iese pe terasa verandei din spate… Vorbim de la distanță… Chiar mare distanță… Peste 5 metri… Noi cu pisoii, doamna Ștefania cu cârpa de praf… Îi spunem de materialul special pe care FANATIK vrea să-l dedice Nadiei la împlinirea vârstei de 60 de ani…
„Doar Nadia e cea care dă interviuri. Eu, la vârsta mea… Plus nebunia asta cu Covidul care nu ne permite să ieșim din casă, nouă, celor mai în vârstă. E foarte periculos!”…
Nu putem face un interviu cu doamna Ștefania fără să avem acceptul de la Nadia. Am vrea să stăm la povești, să ne întoarcem în timpurile acelea de la Onești, din vremuri apuse, din vremuri de aur olimpic. Ne trebuie „certificatul verde” de peste Ocean, de la Nadia. Îi promitem doamnei că o să discutăm cu fiica sa, dar până atunci mai schimbăm niște impresii – normal, cu distanțare socială și cu mască! -, încălziți de un soare neașteptat de final de octombrie.
Aflăm unele lucruri pe care puțin le știu despre Nadia… Știați, de exemplu, că „Nadejda” (Speranța) este numele eroinei unui film din anii 50 după care Gheorghe și Ștefania Comăneci i-au ales numele Nadiei?
Știați că Nadia a avut trei cumpene grele în copilărie? Știați că imediat după naștere medicii i-au descoperit Nadiei două hematoame pline cu puroi la cap? Ce a făcut mama sa? A crezut că problema poate fi rezolvată fără intervenție medicală, astfel că a pus-o pe Nadia în ușa bisericii, iar în momentul intrării preotului a trecut de trei ori peste ea. Surpriză! Descântecul învățat de doamna Ștefania de la o bătrână din Oneștiul natal a funcționat și, după câteva zile, problema Nadiei dispăruse pur și simplu!
Știați că la puțin timp după ce Nadia a împlinit doi ani a trecut printr-o nouă cumpănă? Atunci a fost salvată de bunicul său, care a avut inspirația divină de a o muta dintr-o încăpere în alta cu câteva secunde înainte să se prăbușească acoperișul casei!
Acesta era apăsat de căderile de grindină și s-a rupt la un moment dat în interiorul unui dormitor unde se afla Nadia cu câteva clipe înaintea nenorocirii!
Știați că Nadia a mai avut o cumpănă grea tot în copilărie? Abia împlinise 5 ani când a căzut de pe un pod înalt de circa 6 metri. Iar mama sa a văzut pe viu toată scena!
Nadia a scăpat chiar fără nicio zgârietură! Dar a avut probleme… mama! Pentru că i se făcuse rău când a văzut-o pe fata sa cum dispare în hău. „Dumnezeu a întins mâna ocrotitoare și a făcut o nouă minune”, își amintește Ștefania Comăneci.
Am plecat de la mama Nadiei. Așa cum i-am promis, am luat legătura cu fiica sa pentru a-i cere permisiunea unui interviu. Măcar telefonic, pentru că nu se punea problema unei întâlniri tete-a-tete cu femeia plină de viață la peste 80 de ani.
Nadia era acasă, în Oklahoma, astfel că diferența de fus orar a făcut ca discuția noastră să aibă loc undeva în jurul orei 3 noaptea la București. Foarte amabilă, ca de obicei, Nadia ne-a explicat de ce nu este de acord cu ideea unui interviu cu doamna Ștefania.
„Cum bine știi, mama are 80 de ani. Ea nu dă interviuri! Cu atât mai mult în situația asta specială. Participă doar la evenimente când vin eu în țară. Iar despre materialul special pe care FANATIK vrea să-l facă la aniversarea mea, ce să zic? Sincer, un simplu «La mulți ani!» este suficient pentru mine! Mulțumesc frumos!”, a spus Nadia Comăneci în discuția nocturnă cu FANATIK.
Am revenit la Ștefania Comăneci, așa cum stabilisem. Aceeași discuție de pe un „munte” pe altul, mai mult am strigat decât am vorbit normal. A înțeles. De fapt, bănuia de la început că Nadia nu va fi de acord ca mama ei să apară cu interviuri în presă.
I-am povestit pe scurt ce ne-a spus. „Da, ea așa a fost mereu. Modestă, în banca ei, pentru care un simplu La mulți ani valorează mai mult decât alte gesturi. Asta e Nadia mea!”, ne-a zis doamna Ștefania. O femeie pe care, dacă o ai în fața ochilor, nu ai cum să-i dai vreodată 80 de ani la cum arată. Nu ai cum! Iar dacă vă spun că nu demult era pe schiuri la munte, ce mai ziceți? Are o genă de forță. Se vede, de fapt, cum i-a transmis-o și fiicei sale.
Considerată cea mai bună gimnastă din toate timpurile, prima româncă inclusă în 1993 în „Hall of Fame”-ul gimnasticii mondiale, Nadia Comăneci a fost și prima din lume care a primit nota maximă, 10. De fapt a fost celebrul 1.00, pentru că tabela de la Jocurile Olimpice din 1976 nu era programată pentru Everest.
Într-o discuție cu FANATIK în seria celor 100 de episoade realizate în acest an de publicația noastră înainte de Jocurile Olimpice de la Tokyo, Nadia a povestit și istoria acelui moment magic de acum 45 de ani.
„Îmi amintesc că în acel moment tot ce îmi doream era să îmi fac exercițiul cât mai bine, fără greșeală, ca și la antrenamente. În clipele în care se afișa prima notă de 1.00, cum arăta tabela care nu era pregătită pentru o notă de 10, eu eram concentrată pe următorul aparat…” – Nadia Comăneci
„Atunci nu am înțeles exact ce se întâmplă, importanța acelei note. Abia mai târziu, după ce am revenit în țară, am realizat că rezultatele obținute erau mai mult decât niște rezultate bune. Și în timp am înțeles și unicitatea momentului și reperul istoric pe care l-am atins prin multă muncă” – Nadia Comăneci
„Este adevărat că am făcut istorie la o vârstă foarte tânără, rezultatele mele rămânând în memoria publicului, dar cred că sunt mulți sportivi români merituoși care au făcut România cunoscută și respectată” – Nadia Comăneci
„Sunt mândră de toate medaliile pe care le-am obținut! Fiecare a însemnat recunoașterea unei pregătiri intense și depășirea propriilor limite. Medaliile olimpice sunt dovada că drumul ales a fost cel corect și că a meritat fiecare sacrificiu făcut de-a lungul său” – Nadia Comăneci
„Ceea ce simte un sportiv atunci când urcă pe podiumul olimpic și primește o medalie este atât de intens încât nu poate fi descris în cuvinte. E o fericire, amestecată cu mândrie și satisfacție, greu de explicat” – Nadia Comăneci
„Mă consider o persoană norocoasă și fericită tocmai pentru că sunt și acum aproape de gimnastică. Am o familie de sportivi, soțul meu Bart este și el fost mare campion de gimnastică. Și fiul meu Dylan se antrenează foarte des în sala de gimnastică” – Nadia Comăneci
„Eu m-am bucurat de fiecare moment petrecut în sala de gimnastică. Dacă ar fi să descriu în câteva cuvinte cariera mea, aș spune că a fost una dominată de pasiune, construită prin multă muncă și consolidată cu dăruire completă” – Nadia Comăneci