Nicolae Manea ar fi împlinit azi 67 de ani… „Mister Rapid”, simbol anti Steaua, Dinamo sau Craiova! Video

Nicolae Manea s-a născut la București, pe 11 martie 1954, tot o zi de joi… Ar fi împlinit 67 de ani dacă soarta nu i-ar fi fost frântă de o boală necruțătoare pe 15 decembrie 2014. „Mister Rapid” a iubit „glasul roților de tren” cu pasiune și devotament, a fost un simbol al Giuleștiului anti Steaua, anti Dinamo, anti Craiova, „granzii” vremurilor sale.

Autorul acestor rânduri a avut norocul să-l cunoască foarte bine pe Nae Manea şi să fie adeseori martorul unor amintiri savuroase ale atacantului care ridica Giuleştiul în picioare în anii ‘70-’80. Umorul său binecunoscut era unul rar prin naturaleţea sa. Orice poveste spusă de el se transforma într-un adevărat recital.

„11 martie era una dintre cele mai fericite zile din familia noastră. Sărbătoream pe tata… …Chiar dacă nu mai este o zi veselă, ci a devenit una tristă, încă o consider importantă pentru că-mi aduce aminte de el şi de tot ceea ce m-a învăţat. Să fiu bărbat, să nu-mi plec capul la nimeni şi să-mi iubesc familia aşa cum a iubit-o şi el. Nu te voi uita şi mereu o să fii în inima mea, tată…”, scria fiul cel mare, Florin, pe facebook întru amintirea atât de regretatului său părinte.

Nicolae Manea ar fi împlinit azi 67 de ani… „Mister Rapid”, simbol anti Steaua, Dinamo sau Craiova, a fost dorit de Juventus!

O modestă aducerea aminte acum, la zi aniversară tristă, va proiecta în faţa dumneavoastră imaginea şugubeaţă a lui NIcolae Manea, ca să vă şteargă cu un zâmbet lacrima din colţul ochiului… Imagini de neuitat în galeria foto…

Puţini ştiu că în tinereţe, când nu împlinise încă 19 ani, Nae Manea a fost foarte aproape de un transfer la Juventus! Torino, nu Colentina, să ne-nţelegem! Fiul său cel mic, Costin, povesteşte cum l-a curtat „La Vecchia Signora” pe puștiul care anunța deja Fotbalistul de mai târziu și care a fost motivul pentru care acesta a refuzat oportrunitatea incredibilă de a juca în Serie A.

„Într-un turneu în Italia, prin ’72, tata a dat două goluri cu AS Roma. După meci, au venit de la Juventus să-l ia. N-a vrut, era prea tânăr. Acasă i-a povestit mamei, nu erau căsătoriţi, erau doar prieteni. Mamei, normal, i-ar fi plăcut în Italia, ar fi mers la mai bine…” – Costin Manea

„Dar tata nu voia să plece de acasă, îi zicea că dacă tot îl bate la cap şi îi place aşa de mult, să se ducă să joace ea la Juventus. «Vichi, crezi tu că ăia de acolo o să-mi cânte vreodată „Nae Manea, fă-ne-un gol!”, cum e pe Giuleşti?! Uite d-aia nu pot eu să plec la Juventus!»” – Costin Manea

„Aşa era tata, făcea o poantă, o glumă, te convingea cu-n zâmbet. Unii spun că l-au plăcut după ce au stat cu el la o masă cinci minute. Eu am avut privilegiul să stau cu el 33 de ani!” – Costin Manea

A ajuns de la Rapid la Steaua direct de pe… plajă!

Avea să plece, totuși, Nae Manea de la Rapid, dar numai pentru un sezon și la o echipă din țară. Cu „hei!”, cu „rup!”, volens nolens, în 1980 atacantul Rapidului ajungea, după multe încercări eşuate ale „militarilor”, la Steaua. Marea rivală… Mai mult chiar, marea „dușmancă”…  Costin îşi aminteşte că transferul s-a făcut, eufemistic vorbind, direct de pe… plajă în… „cazarma” din Ghrncea!

„Eram pe litoral, cu toată familia, în vacanţă. L-au luat pe tata de pe plajă.  Nici acum nu ştiu cum ne-au găsit. Tata nu ştia nimic. «Cum să vin aşa la voi?!», a întrebat. «Lasă, e totul aranjat. Deja au plecat patru jucători de la Steaua la Rapid în schimbul tău»” – Costin Manea

„Tata a sunat la club, i s-a confirmat transferul, aşa că nu a avut ce face, a mers la Steaua. Dar nu i-a plăcut. A jucat doar nouă meciuri şi a dat numai un gol” – Costin Manea

„Mult mai tîrziu avea să ne explice de ce nu s-a omorât cu firea la Steaua: «Ce, băi, credeţi că uitasem fotbalul din Giuleşti până în Ghencea?! Nu voiam să le arăt ce ştiu, să se saturae de mine şi să mă roage ei să plec». Nu, nu i-a plăcut deloc la Steaua” – Costin Manea

A fugit din spital ca să dea gol Stelei şi să o elimine din Cupă

1975 a fost unul dintre cei mai buni ani, dacă nu cel mai bun, din cariera lui Nae Manea. A fost eroul finalei de Cupă câştigată cu 2-1 după prelungiri de Rapid în faţa Universităţii Craiova, după ce fugise din… spital ca să joace semifinala cu Steaua! În care a transformat penalty-ul decisiv ce ducea echipa giuleșteană în finală. Dar să o luăm cu începutul…

În 16-imile de finală ale competiţiei, pe 13 noiembrie 1974, Rapid, care retrogradase în Divizia B alături de FCM Bacău şi Petrolul în vară, la sfârşitul campionatului precedent, a oferit prima surpriză eliminând pe Dinamo (2-1), care avea să câştige campionatul 1974-1975.

Digisport.ro

VIDEO Surpriză! Gheorghe Hagi nici nu vrea să audă: ce a spus despre ”bijuteria” de 76.000.000€ de la Constanța

În „optimi” şi în „sferturi”, Rapid elimina „scurt”, cu 1-0, şi pe Jiul Petroşani, şi pe Ceahlăul Piatra Neamţ. În semifinale urma să joace cu Steaua. Iar Nae Manea ajunsese pe un pat de spital… Povestea chiar el cum a „evadat”…

„Prin 1972, aveam 18 ani, mi s-a descoperit la un control medical că sunt bolnav de hepatită. Am fost oprit de la efort şi un an nu am mai jucat. Am folosit fişa aia medicală în 1975, refuzasem să joc la Steaua, că nu-mi plăcea milităria, şi, ca să nu mă ia în armată, mă internasem în spital, «suspect de hepatită»…” – Nicolae Manea

„Unde? Chiar la Spitalul Militar Central, să nu poată să zică nimeni nimic! Un general de acolo, era medic, şef de secţie, m-a ameninţat că dacă fug din spital mă trimite în Tribunalul Militar şi fac puşcărie. Dar cum naiba să stau liniştit pe un pat de spital când urma să jucăm cu Steaua în semifinalele Cupei?!” – Nicolae Manea

„În după-amiaza meciului am sărit gardul, aşa în pijamaua şi halatul de spital, soţia mea mă aştepta cu un taxi şi am plecat la stadion, se juca pe «23 August». La poarta stadionului alt balamuc: nu mă lăsau să intru, ziceau că sunt nebun! Bine, şi antrenorul Nelu Motroc mi-a zis la fel când a venit de la vestiar ca să mă lase ăia să intru….” – Nicolae Manea

„Am jucat și am transformat penalty-ul prin care am eliminat-o pe Steaua… însă asta avea să mă coste… Pentru că, pe la comisariate, unii se întrebau cum naiba tovarăşul Manea e inapt militar din cauza hepatitei, dar joacă fotbal de performanţă?!” – Nicolae Manea

„Aşa că la o săptămână după finala cîştigată cu Universitatea Craiova, recrutul Năică Manea dribla instrucția cu raniţa în spate într-o garnizoană departe de Bucureşti şi de Rapid” – Nicolae Manea

Pentru cei care nu ştiu, statistica spune că pe 25 iunie 1975, la Bucureşti, Rapid învingea Steaua pe stadionul „23 August”, în faţa a 38.000 de spectatori, cu 6-5 la penalty-urile de departajare, golul decisiv fiind marcat de Nicolae Manea după ce în minutul 120 scorul fusese 1-1.

A câştigat Cupa contra lui Oblemenco şi Balaci…

Pe 12 iulie 1975 a urmat finala contra Universităţii Craiova, prima mare echipă a oltenilor, cu deja consacraţii Oblemenco, Boc, Deselnicu, Ciupitu, Ţarălungă, Strâmbeanu, Purcaru şi tinerii Balaci, Crişan, Ştefănescu sau Negrilă.

„Aoleu, ce echipă aveau atunci”, spunea şi Nae Manea. Oltenii erau pe val, se băteau an de an la titlu, în timp ce Rapid „ara” tăpşanele prin „B”…

„Chiar şi aşa, nici noi nu eram «desculţi». Eliminasem Dinamo, Jiul şi Steaua, echipe de «A», dar oltenii erau daţi dracului. Îi înnebunise Balaci pe fundaşii noştri cu driblingurile lui. Toată lumea paria pe Craiova, se spunea că ne vor da o căruţă de goluri” – Nicolae Manea

„A venit golul lui Oblemenco în minutul 54 şi deja îmi părea rău, că tare ne doream Cupa… După aia a intrat în scenă subsemnatul Năică. Eu mereu am fost mai cu tupeu, eram şi tânăr, aveam doar 21 de ani, aşa că nu am stat la discuţii. Am egalat când toată lumea aştepta al doilea gol al oltenilor, în minutul 70 şi am mers în prelungiri” – Nicolae Manea

„Nu am mai aşteptat penalty-urile, am băgat capul în pământ, am fugit pe partea stângă, am trântit un fundaş dintr-o fentă din gleznă şi gata! 2-1 în minutul 100, cum să uit minutul ăla?! Am dus Cupa în Giuleşti, eu am arătat-o primul suporterilor… Doamne, ce sărbătoare a fost atunci!” – Nicolae Manea

…Unul dintre cele mai frumoase momente ale carierei lui Nicolae Manea, dacă nu chiar cel mai frumos… Uitați-vă mai jos și spuneți dacă nu e așa!

„Umorul lui făcea şi cea mai încruntată statuie să zâmbească”

Dumitru Spârlea are 66 de ani, este tatăl fostului număr 7 WTA Irina Spârlea şi cel mai sonor nume din pentatlonul modern românesc, mixul de scrimă, călărie, atletism, nataţie şi tir. A fost bun prieten cu Nae Manea şi a dat un interviu tulburător pentru prosport.ro după dispariţia acestuia, din care spicuim evocări emoţionante.

• …Cum s-au cunoscut…

„În 1975 am devenit vecini de scară, la un bloc pe strada Veronica Micle din Bucureşti şi ne-am plăcut reciproc. Veronica Micle e lângă Bulevardul Titulescu, acolo s-a legat o prietenie veche de 39 de ani” – Dumitru Spârlea

„Când am aflat despre dispariţia lui Nae nici n-am putut să fac socoteala câţi ani au trecut de la vremurile în care simţeam că avem toată lumea la picioare” – Dumitru Spârlea

„Nu era un tip generos, era foarte generos, nici nu se găsesc epitete pentru a-l descrie. Plus că avea o poantă pentru oricine era supărat. Umorul lui făcea şi cea mai încruntată statuie să zâmbească” – Dumitru Spârlea

• …Generozitatea lui Nae…

„Dom’le, odată îşi luase nişte blugi din Turcia şi i-am zis «Băi Nae, ce-mi plac blugii ăştia!» şi imediat mi-a spus «Sunt ai tăi, Godzi!”. El aşa-mi zicea, Godzi, de la Godzila, că eram mare, eram înalt (n.a. – tatăl Irinei Spîrlea are 1,88 m). Bine, îmi ajungeau până la ciorapi, nici n-aveam cum să-i îmbrac, dar reacţia asta spune totul despre caracterul său” – Dumitru Spârlea

• …Cum a „rezolvat” Nae o aprovizionare de Paşte…

„Odată, de Paşte, n-aveam ce pune pe masă, nici eu, nici el, aveam copiii mici, n-aveam niciun ou şi făceam haz de necaz în sufragerie la el. De-odată îl văd că se uită fix în ochii mei şi-mi zice «Ia să-l sunăm noi pe Rică să vedem ce face…»” – Dumitru Spârlea

„Şi, din una în alta, ce-i spune Răducanu!? «Păi băi, Nae, băi, unde joacă, mă, Ricanu’!? Nu la Crevedia?». Rică juca la Crevedia atunci şi era mândru nevoie mare. Alt super caracter. Ne-am dus la fabrică şi crede-mă… nu mai aveam loc în Dacie de cartoane de ouă, de piept de pui, stăteau munţi de cartoane de ouă în luneta Daciei!” – Dumitru Spârlea

„Am ajuns în cartier, au venit vecinii la maşină. Ce credeţi că s-a întâmplat? Nae le-a dat la toţi câte ceva! Să aibă toţi un Paşte bogat. Se bucura numai cât îi vedea că-s fericiţi. Prietenii. Vecinii” – Dumitru Spârlea

„Să nu credeţi că am făcut o mie de drumuri pe scări. El a rămas cu un carton de ouă, nişte piept şi nişte gheare. Eu cu un carton de ouă, cu nişte pulpe şi un pachet de gheare. Cu asta am rămas. Dar a fost o zi frumoasă…” – Dumitru Spârlea

„Ba stăteam şi mâncam la el toată familia, ba veneam la noi… Eram ca fraţii…Numai de bine de Nae. Nici acum nu-mi vine să cred, s-a dus prea repede. Un tip dezinteresat, ajuta pe toată lumea” – Dumitru Spârlea

• …Iubirea de Rapid…

„Odată avea oreion, era galben la faţă şi m-a rugat să-l duc până în Giuleşti că avea Rapidul meci. Erau în «B» pe atunci. Am zis «Hai, Năiţă, că te duc, dar nu e bine să ieşi din casă». El, nimic, aşa că l-am dus…” – Dumitru Spârlea

„Am urcat în tribună şi mi-a zis că se duce până la vestiar la băieţi să le ureze succes. Meciul stătea să înceapă şi el nu mai venea. Mă uitam în stânga şi-n dreapta şi el nu mai apărea… Când colo Nae al meu intră pe teren! În primul 11!!!” – Dumitru Spârlea

„Nu-mi venea să cred! A dat şi gol atunci. L-am dus acasă… era galben-verde la faţă. Nici nu mai putea să vorbească, abia se mişca. Dar jucase pentru Rapid. Şi asta îl făcea fericit. A stat nu ştiu câte zile închis în casă apoi. Ăsta era Nae” – Dumitru Spârlea

• …Duşmănia dintre rapidişti şi stelişti…

„Eu eram la Steaua, el la Rapid, dar nu ne-am tachinat măcar niciodată. Eram ca fraţii, se formau alte legături pe vremea aceea, nu ca acum…” – Dumitru Spârlea

„Nae merită respectul tuturor pentru că n-a fost ranchiunos cu nimeni. Juca Rapid cu Dinamo sau cu Steaua şi el ieşea ţinându-se de gât cu toţi adversarii. Aşa era pe vremuri, pe teren era una, în afara terenului era alta. Şi suporterii erau aşa, cu atât mai mult, un suflet mare” – Dumitru Spârlea

Cine a fost Nicolae Manea

Născut pe 11 martie 1954, la Bucureşti, în 1966, la 12 ani a început fotbalul la Rapid. În 1973 a debutat la echipa mare, pentru care a jucat până în 1980. În 1980 s-a transferat la Steaua, unde a evoluat un singur sezon. Din 1981 a revenit la Rapid, unde a rămas până în 1987. Între 1987 şi 1991 a jucat pentru Gloria Bistriţa. Are o singură selecţie în naţionala României: Iran – România 2-2, pe 2 iulie 1976

Ca antrenor şi-a început cariera la Drobeta Turnu Severin (1991-1992). Au urmat apoi Unirea Dej (1992-1996), FC Bihor Oradea (1996-1997), Rapid (1997), Ceahlăul (1998), naţionala de tineret a României (1999 şi 2002-2005), FC Braşov (2005), Rapid (2009-2010), Gloria Bistriţa (2010-2013) şi Corona Braşov (2013). În ianuarie 2014 a preluat funcţia de preşedinte al FC Rapid, pe care a ocupat-o până la 3 octombrie 2014.

• „De la tatăl lui a moştenit Nae umorul. Papaşa i se spunea, n-a făcut sport, era un comediant genial şi Nae de la el a luat puterea de a-i face pe toţi să zâmbească” – Dumitru Spârlea
• „Nu era un tip generos, era foarte generos, nici nu se găsesc epitete pentru a-l descrie. Plus că avea o poantă pentru oricine era supărat. Umorul lui făcea şi cea mai încruntată statuie să zâmbească” – Dumitru Spârlea
• 21 de ani a jucat Nicolae Manea pentru Rapid, în două perioade „tăiate” de un sezon la Steaua: 1966 -1980 (pînă în 1973 la juniori şi tineret) şi 1981-1987
• 221 de meciuri a jucat Nicolae Manea la Rapid, în care a marcat 49 de goluri
• 9 meciuri şi 1 gol are Nicolae Manea la Steaua în campionatul 1980-1981
• 3 goluri în 9 meciuri a marcat Nicolae Manea în 4 sezoane (1987-1991) la Gloria Bistriţa, unde şi-a încheiat cariera