Nana Falemi face 49 de ani: “Sper să mă țină Dumnezeu întreg la minte”

Nana Falemi face dezvăluiri la 49 de ani.  Celebrul fotbalist, mărturisește că a dobândit notorietate fără să-și dorească acest lucru și că au existat momente când celebritatea i s-a ‘urcat’ la cap.

Nana Falemi face 49 de ani

De ziua lui, pe 5 mai, celebrul fotbalist Nana Falemi – împlinește 49 de ani – face dezvăluiri despre viața și cariera lui. Într-un interviu în exclusivitate pentru FANATIK.RO, aflăm că celebritatea l-a ajutat uneori să rezolve anumite probleme.

Nana Falemi își aduce aminte de copilăria lui, când se bătea tot timpul cu fratele lui geamăn, Nomi. Cel mai greu moment din viața lui a fost când bunica, omul care l-a crescut și pe el și pe fratele lui, i-a murit în brațe.

Celebrul fotbalist mărturisește că la 7 ani s-a apucat de fotbal că să-i ‘bată’ pe cei de la bloc și că înjurăturile pe care și le-a luat pe teren n-au făcut decât să-l motiveze să fie și mai bun.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

“Sper să mă țină Dumnezeu întreg la minte”

La mulți ani, Nana Falemi. La mulți ani și fratelui tău geamăn, Nomi! Arăți ca la 25 de ani așa că te întreb sincer, cum reușești?

-Mulțumim! Mă simt în formă maximă, cum altfel. Despre cum arăt, nu am stat să mă gândesc la treaba asta. Cu siguranță este de la mama și tata, un mix de gene cameruneze, românești, albaneze. Apoi probabil are legătură cu disciplina, multă disciplină. Sportul pe care îl practic de mic, fără oprire, stilul de viață cu somn de 8 ore, fără alcool și fără tutun. Nu mănânc carne, doar pește, alimentația este aceeași ca de jucător profesionist. Și probabil un ‘defect’ în creier, de la Dumnezeu.

Ai vreun vis pe care, încă, nu ți l-ai îndeplinit?

-Visurile copilăriei mi le-am atins de mult. Altfel mai am niște ‘borne’ de atins și care mă motivează, în mod clar. Sunt personale, evident.

”Nimic nu mai conta”

Cum era Nana Falemi la 25 de ani și cum e azi, după alți 24? Ce crezi că ai câștigat și ce ai pierdut în anii aceștia?

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

-Falemi la 25 de ani era strict orientat, obsedat să facă performanță în fotbal. Nimic nu mai conta. Pasionat să învețe tehnici noi, stiluri noi de antrenament, de refacere. Să devină mai  bun în drumul lui. Și destul de inconștient. La 49 de ani, Falemi a câștigat o perspectivă mai largă asupra vieții. Este mai colorată, mai nuanțată. E un spectacol frumos.

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a ‘urcat’ la cap?

-Nu sunt perfect, deci nu sunt scutit nici eu de astfel de momente. Dar am crescut în Cartierul Militari. Tot ce am reușit să obțin a fost prin multă muncă, prin sport, cu picioarele, cu ajutorul lui Dumnezeu. Și, ca un side-effect, am ajuns să fiu cunoscut fără să-mi doresc acest lucru. Nu am primit cadouri, decât de la Dumnezeu! În cazul meu e puțin cam dificil să mă îmbăt cu apă rece, dar, așa cum am spus, nu sunt perfect.

Sper să mă țină Dumnezeu întreg la minte.  Și pe prietenii mei din copilărie, din Militari, aproape. Când o iau puțin razna, mă sună sau ne vedem și vorbim, deci sunt ‘urmărit’.  Dar pot să spun că celebritatea m-a ajutat să rezolv tâmpeniile, uneori. Așa că it’s all good!

“M-am tăiat destul de serios între picioare”

Cum a fost copilăria ta? Și care a fost cea mai mare trăznaie pe care ai făcut-o?

-Am crescut în Cartierul Militari, lângă Școala 142.  Bunica mă educa cu mână de fier. Încercam să fiu cuminte, dar nu îmi reușea mereu. N-aveam cum. Nu-mi plăceau extremele. Dar îți dai seama că îmi plăcea să mă joc cu copiii de la bloc și să  facem tot felul de prostii. Bătaie cu țevile cu cornete prin blocurile în construcție, dădeam cu praștiile după animale, orice se făcea la bloc eram prezent. Săream în curțile oamenilor să mâncăm căpșuni, cireșe. Odată ne-a alergat unul, am sărit peste o tufă de trandafiri și m-am tăiat destul de serios între picioare. M-a usturat ca la balamuc vreo 2 zile!

Amintiri din copilărie: “Culoarea mea nu avea cum să treacă neobservată, dar a mers”

Bănuiesc că nu te-ai oprit aici.

-Nu, clar. Mergeam pe ștrand, în Băneasa, cu băieții mai mari de la bloc. Și nu aveam bani, bunica nu știa, nu m-ar fi lăsat să merg tocmai acolo. Ca să ajungem pe ștrand, fără bani, trebuia să traversăm lacul înot. Așa că ne puneam îmbrăcămintea în pungi și înotam cu pangile în mână, până pe malul cu ștrandul. Când ajungea acolo, ne îmbrăcam și era ca și cum veniserăm pe poartă. Când stau și mă gândesc acum, culoarea mea nu avea cum să treacă neobservată, dar a mers.

“Ne-am dus pe șantier să le facem viața grea muncitorilor”

Pe strada mea era un teren viran unde jucam fotbal. Și, după niște ani, au venit să construiască o scară de bloc acolo (care se dărâmase la cutremurul din ‘77). Nouă, copiilor, nu ne convenea că ne-au stricat locul de joacă. Și într-o seară ne-am dus pe șantier să le facem viața grea muncitorilor. Am desfăcut niște fire la un buldo-excavator apoi le-am dezumflat roțile.  A doua zi i-am văzut  pe muncitori cum se căzneau să pornească utilajul. Nu înțelegeau ce s-a întâmplat și înjurau pe șantier. Noi râdeam, eram foarte mulțumiți de isprava noastră.

E adevărat ce se spune despre gemeni? Vă simțiți mereu, știți dacă unul e bine sau nu?

-Da, este adevărat. Ne simțim unul pe altul și am ajuns să conștientizăm destul de bine stările. Eu cu Nomi cumpărăm de foarte multe ori aceleași lucruri, de exemplu. Dacă el cumpără căpșuni într-o zi, și eu cumpăr căpșuni în aceeași zi. Dacă își cumpără o pereche de pantofi, eu îmi cumpăr ceva similar. Poate același model, dar altă culoare, fără să știu că și el și-a luat. Și multe altele.

“Eram ca doi draci, ne băteam în fiecare zi” își amintește Nana Falemi

Cum erați în copilărie? Vă iubeați, vă mai băteați?

-Normal că ne iubeam. Suntem frați și gemeni și identici! De bătut ne băteam mereu. Eram ca doi draci, ne băteam în fiecare zi. Doi tauri încăpățânați. Nu exista zi, când veneam de la școală, să nu ne luăm la bătaie. Din orice ne luam. Trebuia să vină bunica să ne despartă cu matura. Așa se termina. Evident că ne iubeam dar bătaia era necesară.

Gemenii identici: “Ne confundau ei, fără să încercăm să facem noi glume”

Ați făcut vreodată glume cu prietenii, v-ați dat drept celălalt?

-Cu prietenii nu prea am făcut glume, nu era stilul nostru. Ne confundau ei, fără să încercăm să facem noi glume. Uneori le lăsam așa, era obositor să le mai explicăm. Cu profesorii la școală, acolo am mai făcut glume serioase. În Liceul Lazăr, când avea unul nevoie de notă, cine era mai bine pregătit răspundea. Fiecare ținea la identitatea lui, așa că nu prea jucam jocul ăsta, să ne dăm drept unul celălalt. Dar, din când în când, mergea o glumă.

Ne-au confundat Dănciulescu, Didi Prodan, toți fotbaliștii ne confundau, lumea la meci. Pe mine acum pe stradă mă confundă lumea cu fratele meu, și treaba asta mă bucură tare mult. A crescut mult, muncește bine, serios,  și este recunoscut.

Erai mai mult băiatul mamei sau băiatul tatei?

-Mai mult băiatul lui tata. Eu sunt mai mare decât Nomi cu 5 minute.

“Bunica a fost și mamă și tată pentru noi”

Părinții tăi au plecat în Germania când aveați 6 ani. Cât de mult v-au lipstit, cât de des îi vedeați?

-Cât timp am avut-o pe bunica, nu am simțit lipsa părinților, pentru că eram încă mic și nu știam altfel.  Bunica a fost și mamă și tată pentru noi. Ne iubea ca pe ochii din cap și ne ținea cu o mânaăde fier. Așa că aportul mamei și tatălui a venit pe un fundament solid. Eram iubiți din toate trei părțile.

“Cu mama și tata ne vedeam o dată sau de două ori pe an”

Cu mama și tata ne vedeam o dată sau de două ori pe an,  când eram copii, în București sau la Berlin. De fiecare dată erau momente care mi-au rămas adânc în memorie. Ne conectăm cu părinții, senzorial, mental, emoțional la maxim. În fiecare moment, în fiecare vacanță petrecută împreună, văzându-ne rar în acea perioadă. Căutam să îi absorbim cât mai mult. Nu le-am simțit lipsa. Mereu era bucuria revederii.

Nana Falemi despre bunica lui : “Este viața mea, este  Dumnezeul meu”

Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai cu bunica ta?

-Bunica mea este sufletul meu și al fratelui meu! Este viața mea, este  Dumnezeul meu.  Este o parte din noi. A plecat la cer, dar bunica trăiește prin noi și  trăiește în noi în fiecare clipă. Este cu noi oriunde mergem. E fiecare gând , fiecare respirație, fiecare gest al noastru. Bunica este în fiecare celulă, în oase, în inimă, în creier, în sângele  din noi. Bunica și-a dat energia, și-a dat viața ca să ne crească pe  noi bine.  E în noi.  Asta e Bunica mea pentru mine și fratele meu, Nomi.

“Ne-am luat rămas bun și a plecat, din brațele mele”

Copilăria mea e plină de amintiri frumoase cu bunica.  Înainte să plece m-a așteptat să ajung acasă, de la facultate.  M-am așezat lângă ea, am luat-o în brațe și am vorbit, ne-am luat rămas bun și a plecat, din brațele mele. Mi-a rămas în suflet. M-am bucurat că m-a așteptat.

“Crescând în vestiar de fotbaliști nu ai cum să fi timid”

Cum a fost perioada liceului?

-Am făcut mate-fizică, în ‘Lazăr’. Se învață foarte bine, se făcea sport și ne și distram foarte bine. Nu eram timid. Crescând în vestiar de fotbaliști nu ai cum să fi timid dar nu eram nici cel mai rebel, în sensul bad boy. În liceu, eu eram pe treaba mea.  Ca fotbalist care mai făcea și școală, nu prea aveam timp de activități extra. Dar atunci când voiam ceva îmi făceam timp. Iar dacă trebuia să sparg normele, pentru asta nu aveam nicio problemă, nu mă interesa.

Aveam prieteni sportivi, îmi era mai ușor să comunic cu ei, și cu ei petreceam. Făceam sport mult și făceam tot felul de tâmpenii. Perioada liceului a fost senzație!

“Mi se părea că în felul asta sunt cool” recunoaște celebrul fotbalist

 Ai copiat vreodată la vreun examen?

-Normal. Și nu doar o dată, de multe ori! Mi se părea că în felul asta sunt cool. Dar ca să mă laud apoi că am copiat și eu, nu pentru că nu aș fi putut să învăț. Asta până m-a văzut profesorul de fizică, Chelu Iulian, un om pentru care aveam un mare respect. Un om senzațional, enciclopedie, serios și, după câteva discuții cu el, mi-am schimbat puțin perspectiva.

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

-În clasa a 8-a, de o fată mai mică cu un an decât mine, din clasa a 7-a. Era printre cele mai frumoase fete din școală. În rest mă îndrăgosteam de artistele pop din revistele ‘Bravo’. Cum apărea una mai frumoasă, mă îndrăgosteam de ea, aveam postere. Dacă și cânta bine, îi cumpăram casetele și cd-urile.

Mai ții minte când ai câștigat primii bani?

-În liga a 4-a, dacă nu mă înșel, jucam la ‘Voința București’. Am avut primul contract ca fotbalist.

Și pe ce i-ai cheltuit?

-Am dus toți  banii la bunica, eram foarte mândru.

Nana Felemi la 7 ani: “M-am înscris la club, la Steaua, să-i bat pe aia de la bloc”

De unde pasiunea pentru fotbal? Când a început?

-De la bloc. Toți copii urmăream la TVR meciurile Steaua- Dinamo- Sportul Studențesc, Craiova (aveam și olteni la bloc), Rapid. Echipa Națională, care era extram de respectată. Și ne jucam în parc. Ne imaginam că suntem fotbaliștii de la televizor: Belodedici, Pițurcă, Sames, Hagi, Mircea Sandu, Mateuț ( erau și dinamoviști în cartier).

Jucând cu băieții m-a atras fotbalul, vedeam că eram bun, că aveam talent.  Mă stimula competiția. Și știi cum e, în cartier, în competiții se stabilește ierarhia. Și faptul că mereu erau unii mai mari și mai buni decât mine, și nu îmi făceau loc în echipa lor, sau echipa mea pierdea, nu îmi convenea. Așa că  m-am înscris la club, la Steaua, ca să devin mai bun, să-i bat pe aia de la bloc.  Aveam 7 ani.  Și așa a început drumul meu. De atunci nu m-am mai oprit.

“Vreo 5 luni a trebuit să întrerup fotbalul”

Care a fost cel mai greu moment din cariera ta?

-În viața fotbaliștilor sunt câteva momente de cumpănă, prin care și eu am trecut. La 14 ani, la 18 ani, apoi din ligile inferioare spre liga 1. Am avut primul moment de cumpăna la 14 ani, când am dat examen la liceu. Vreo 5 luni a trebuit să întrerup fotbalul. Apoi am revenit, cu ajutorul vecinilor  mei. Aveam un prieten rapidist, Eugen Găman,  care a văzut ceva în mine, în toți anii aia, și m-a împins să continui. Efectiv m-a luat de mâna și m-a dus din nou la fotbal, la Rapid. El era atlet iar sora lui făcea popice la Rapid. Familie de rapidiști. Și așa, ultimii 3 ani ai junioratului i-am făcut la Rapid.

Apoi la 18 ani, la trecerea de la Juniori la Seniori. Și din Liga a 3-a în liga 1. Dar Dumnezeu a fost cu mine mereu. Când era mai greu și mă rugam, el era cu mine și mă ajuta! Dar mă antrenam ca la balamuc, evident. Fără odihnă.

“Dacă suporterii  adverși nu te înjurau, înseamna că erai prea slab”

Ai avut vreodată probleme cu rasismul? Te-a supărat vreodată cineva?

-Nu. Dacă cineva mă înjura, mă ambiționam! Dacă adversarii sau suporterii  adverși nu te înjurau, înseamna că erai prea slab. Când erai bun, voiau să te scoată din joc, și îți făceau șicane. Fiecăruia îi apăsau ‘butoanele’, ca să cedeze: unuia de nevastă, altuia de mamă, altuia de  copil, altuia de culoare sau de etnie. Dacă ești slab, începi să plângi. Dacă ești bărbat nu le iei în seamă, pentru că astea fac parte din joc.

Pentru mine sunt amuzante. Nu m-a deranjat niciodată nimic. Dimpotrivă, mi-au dat energie. Mai ales că apoi cei care ne înjurau, dacă vedeau că nu au efect asupra ta, se potoleau. Iar după meci ne aplaudau, ne împrieteneam, ne arătau respect, dădeau o bere. Deci rasism,  nu!

“Bărbații își exprimă fidelitatea în mod diferit” spune Nana Falemi

Cum te-ai descrie, sincer, fidel sau infidel?

-Nativ, ca structură, sunt fidel. Doar că bărbații își exprimă fidelitatea în mod diferit față de cum și-o exprimă femeile.

Pasiune în bucătărie: “Nu prea gătesc, dar când gătesc sunt foarte bun”

Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?

-Îmi place să gătesc, din când în când. Pentru că nu am foarte mult timp  fac lucruri rapide: paste, orez cu legume.  Mai am salatele de fructe, pentru care am rețeta proprie și specială, cu care i-am dat pe spate pe toți prietenii mei.  Și salatele de legume, care  îmi ies senzațional. În câteva vorbe, nu prea gătesc, dar când gătesc sunt foarte bun. Încep să cred că am talent. Iar lucrurile alea puține pe care le fac ies foarte gustoase. Am observant că dacă pui pasiune în mâncare, și ai și simt nativ, poți să faci combinații diverse, care ies foarte gustoase, nu doar pentru tine.

Cel mai greu moment: “M-a durut foarte tare, doare și acum”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Ce s-a întâmplat, ce ai simțit?

-Momentele grele sunt momentele grele. Treaba mea e ca, atunci când trec prin ele, să le rezolv. Despre ele nu se vorbește, ele se rezolva și atât, în gândirea mea.  Dar de dragul dialogului am să-ți spun unul: primul moment greu din viața mea a fost când a plecat bunica. Pentru că mi-am pierdut ‘stâlpul casei’. M-a durut foarte tare, doare și acum, când mă gândesc, doar că acum pot să controlez durerea, emoția, pot să exprim ce simt. Altă dată nu puteam vorbi despre asta.

“Când faci performanță nu contează ce simți”

Sportul de performanță probabil m-a ajutat atunci. Când faci performanță nu contează ce simți. Contează doar că trebuie să mergi înainte, spre obiectiv. Și treaba asta m-a format într-un fel,  m-a ajutat să trec peste acel moment. Altfel au fost momente grele și vor mai fi. Dar, indiferent ce simți, strângi din dinți, te aduni mental și emoțional, și mergi mai departe.

Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?

-Că am un frate geamăn, Nomi. Semănăm perfect. Și mai am un frate mai mic, cu 2 ani, Cody, care trăiește în Berlin.

Dacă ar fi s-o iei de la început, ce greșeală nu ai mai repeta?

-Dacă nu le-aș face pe alea, oricum aș face altele. Așa că le las așa. Greșelile m-au făcut persoana de azi!

Ce planuri și proiecte ai pentru anul 2023?

-Vorbim în 2024 despre ele, după ce le realizez! Deocamdată, să creștem bine Școală de Fotbal ‘FC Nana Juniors’, pentru  copiii din Herăstrău și Tineretului.