Narcis Coman, poveşti din fotbalul românesc al anilor ’70: “Eram stelist şi mă rugam să bată ei, dar să nu iau eu gol! La Dinamo am făcut arest ca să plec!” EXCLUSIV

Narcis Coman este un nume de referinţă pentru fotbalul românesc, iar de-a lungul carierei a jucat pentru marile forţe din Divizia A. Fostul portar a oferit un interviu pentru FANATIK în care a rememorat cele mai importante momente ale carierei: perioadele petrecute la Dinamo şi la Steaua, premiul câştigat în 1978 şi cum a dispărut de la echipa naţională pentru aproape zece ani.

Narcis Coman, interviu cu amintiri din fotbalul românesc al anilor ’70: “Nu am vrut să merg la Dinamo”

Cum aţi ajuns din ligile inferioare în Divizia A, la UTA Arad, la nici 18 ani?

– Pe mine m-au luat de la o echipă care juca la retrogradare. Am venit de la Olteniţa, de le “regiune”. În Divizia C am jucat două meciuri. M-au adus de la “regiune” direct în Divizia A. M-am simţit bine la UTA, chiar dacă mulţi dintre jucători erau unguri. Mi-a plăcut să fiu portar. Aveam ambiţia să nu primesc gol. Sunt chestii pe care le-am învăţat de copil de la un antrenor de portari bătrân.

M-au primit bine şi m-au ajutat. Era Coco Dumitrescu antrenor. De acolo m-a luat Dinamo Bucureşti. Deşi nu aveau dreptul să mă încorporeze, dar m-au dat la Dinamo Piteşti şi am jucat doi ani acolo. Nu am vrut să merg la Dinamo, dar eram “tablagiu”, sergent major.

Ce amintiri aveţi de la Dinamo, unde aţi jucat timp de două sezoane?

– Nu mi-a plăcut deloc la Dinamo. Erau bisericuţe şi nu-mi plăceau treburile astea. Mergem cu vreun coleg în oraş şi afla imediat antrenorul tot ce ai mâncat şi ce ai făcut. Am făcut şi arest acolo numai ca să-mi dea drumul mai repede şi să plec de acolo.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

La scurt timp aţi ajuns la Steaua, marea rivală a lui Dinamo.

– La Steaua era tot aşa. Te ţinea prea strâns. Te controlau să nu mergi nicăieri, te sunau să te întrebe ce ai în frigider. Am stat şi acolo vreo patru ani. În primul sezon la Steaua am plecat cu echipa de pe locul 11 şi am ajuns pe locul 3. Dacă mai erau câteva etape câştigam campionatul. Era regim de detenţie acolo. Când jucam împotriva Stelei, că eu eram stelist, îmi doream să câştige ei, dar să nu greşesc eu.

În perioada petrecută la Steaua aţi reuşit un rezultat mare contra Barcelonei, când i-aţi şi eliminat. Ce amintiri aveţi de la meciul de pe “Camp Nou”?

– I-am bătut cu 1-0. Atunci au fost călare pe noi, ne-au atacat tot meciul şi au pus o presiune uriaşă pe noi. A fost o fază gândită bine de Iordănescu, l-a găsit bine pe Viorel Năstase şi a marcat de pe la 16 metri. În rest, nu ştiu dacă am mai ajuns de trei ori la poartă. Ne-au ţinut doar în cetrări în viteză şi şuturi la poartă.

Care este echipa unde v-aţi simţit cel mai bine?

– La Târgovişte m-am simţit extraordinar de bine, chiar dacă era o echipă slabă. Băieţii erau muncitori. Gigi Tătaru era cel mai valoros jucător al nostru. Am avut un sezon bun şi la UTA Arad. Şi de perioada petrecută la Piteşti îmi aduc aminte cu plăcere.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

“Angelo Niculescu a dat vina pe mine ca să scape de necazuri”

Aţi jucat în primul meci al naţionalei României din preliminariile pentru Campionatul Mondial din 1970, dar nu şi retul partidelor.

– În meciul cu Portugalia m-a băgat Angelo Niculescu în poartă, chiar dacă eram accidentat. Înainte de acest meci m-am accidentat la un meci amical şi am avut probleme la coloana vertebrală. Nu am putut să mă refac la timp şi i-am spus lui Angelo Niculescu că am dureri.

Mi-a spus să apăr că a venit Otto Gloria, antrenorul Portugaliei, şi a spus că nu va juca Torres, un jucător înalt de doi metri, care sărea bine la cap. E adevărat, nu a jucat, dar eu am intrat 90% accidentat. Au prins un şut de la distanţă, iar mingea şi-a schimbat traiectoria şi au marcat. Eu am rămas pe loc pentru că m-a tăiat o durere la mijloc. A dat vina pe mine ca să scape de necazuri. A fost un meci cu ghinion.

Momentul revenirii la naţională a venit abia după zece ani, în 1978, când aţi câştigat premiul de cel mai bun fotbalist român. Cum a fost toată această perioadă?

– Câtă ură a avut pe mine Angelo Niculescu după meciul cu Portugalia. I-am răspuns atunci, nu puteam, şi i-am spus să-i fie ruşine. Vina era doar a lui. Ştia şi el şi doctorii ce problemă aveam. Au sărit ca arşi, ziceau că nu ştiau nimic. Am zis atunci: ’Aoleu, nu mă mai chemaţi la echipa naţională că mă depăşesc meciurile astea’.

Ceilalţi portari au prins zile bune şi au apărat. Bineînţeles că eu eram trecut pe lista neagră de Angelo Niculescu. Timp de zece ani de zile eu nu am mai văzut niciun fel de lot. De multe ori m-am luat de ei şi le spuneam că eu ţin echipă în Divizia A. Pe cei de la Târgovişte i-am ajutat să rămână în prima divizie.

A trebuit să vină Ştefan Covaci că să facă selecţia şi am fost chemat şi eu. Câtă ambiţie am avut ca să revin la naţională după zece ani. Mi-am dorit să mai joc un meci, iar pe ăsta tot în Spania l-am jucat. Am pierdut cu 1-0 la Valencia, mi-a dat Asensi gol. Kubala, selecţionerul spaniolilor, a venit la masa noastră şi m-a felicitat pentru cum am apărat.

“Ce să facă psihologul cu portarul? Toată problema e la el”

Ce părere aveţi de portarii din ziua de azi?

– Mă uit la portarii de acum, nu doar de la noi din ţară. Românaşii noştri, dar nici mulţi nu mai avem pe afară. Nu pot să-mi dau seama ce pregătire pot să facă ei? Unde îi găsesc pe antrenorii cu portarii? Sunt mulţi cărora nu le place poarta.

Acolo e de muncă, o muncă titanică. În al doilea rând, ca portar, trebuie să fii sincer cu tine. La meciuri pot apărea sincope, nu ai ieşit pe vreo centrare sau nu ai jucat aşa cum trebuie. Antrenorul cu portarii sau cel principal nu observă acest lucru. La orice mică ezitare, trebuie să mergi la antrenament şi să lucrezi de unul singur să-ţi imbunătăţeşti jocul.

Se discută foarte mult despre rolul psihologului în fotbalul din ziua de azi.

– Ce să facă psihologul cu portarul? Toată problema este la el. Cum te concentrezi, cum dirijezi apărarea, să ştii şi cum să tragi de timp. Dacă era pe vremea mea psiholog la echipă, îi spuneam să meargă cu mine să bem o bere şi discutăm. Ce jucători de la noi să mai folosească psiholog? Ce fotbal mai avem noi?

Sunteţi născut în Giurgiu şi aţi jucat la Dunărea, dar acum acolo joacă Astra, venită de la Ploieşti. De ce nu vin oamenii să vadă echipa?

– Primarul nu este intersat de fotbal. Am fost antrenor la republicani, la juniori, dar nu au mai fost bani ca să ne ţină. În schimb avem tenis de masă şi lupte în Giurgiu. Antrenorii care îi avem pe aici, la juniori, sunt nişte bandiţi. Doar să-ţi ia banul. Sper să vină un primar căruia să-i placă fotbalul. Materie avem aici.

Greşeala a fost făcută de Astra Giurgiu. Am stat de vorbă şi cu Petre Buduru şi cu Dani Coman şi le-am zis să vină cu centrul de copii şi juniori la Giurgiu, dar mi-au spus că nu se poate. Au terenul acolo, la Ploieşti, au echipa în liga a treia. Cum să le vină oamenii la meciuri în aceste condiţii? Echipa asta este moftul unui patron, aşa o numesc eu. Singurul lucru bun pe care l-a făcut e stadionul. Are gazon bun.

Narcis Coman a jucat peste 200 de meciuri în prima ligă

Narcis Coman s-a năcut pe 5 noiembrie 1946, la Giurgiu, oraş în care a şi făcut primii paşi în fotbal, la Olimpia şi la Victoria. Ajuns la ŞN Olteniţa, fostul portar a fost transferat de UTA Arad în 1965. După un an a ajuns la Dinamo Piteşti, alături de care a eliminat-o pe Sevilla în Cupa Oraşelor Târguri din sezonul 1966-1967.

Între 1968 şi 1970 a jucat la Dinamo, unde a bifat 30 de partide. A urmat un periplu scurt la Dunărea Giurgiu şi transferul la Steaua Bucureşti, unde a evoluat patru sezoane (1970-1974). Pe finalul carierei a mai evoluat la SC Bacău şi CS Târgovişte, echipe alături de care a promovat în Divizia A. În prima ligă din România, Narcis Coman a bifat 214 meciuri şi a jucat opt meciuri la naţionala României.

Narcis Coman a primit premiul de cel mai bun fotbalist al României în 1978, când i-a devansat pe Nicolae Dobrin, Costică Ştefănescu, Cornel Dinu sau Ştefan Sameş. Alături de Steaua a câştigat Cupa României în sezonul 1970-1971.