Life

Narcisa Suciu, povestea fetei care a rămas orfană la 17 ani! A împlinit 48 de ani și a lansat două cărți

Apreciata Narcisa Suciu, la frumoasa vârstă de 48 de ani, a ales un mod inedit de a-și omagia ziua de naștere, lansând două volume de cărți despre povestea din spatele zâmbetului.
27.01.2023 | 13:30
Narcisa Suciu povestea fetei care a ramas orfana la 17 ani A implinit 48 de ani si a lansat doua carti
Narcisa Suciu, povestea fetei care a rămas orfană la 17 ani! Sursa foto: instagram și arhivă personală/ Montaj FANATIK
ADVERTISEMENT

Narcisa Suciu este una dintre cele mai cunoscute și ascultate artiste din România, piesele ei fiind ”alifie” pe rănile a mii de oameni. Astăzi, chiar de ziua ei de naștere, celebra interpretă de muzică folk a făcut cele mai sincere confesiuni despre copilul, femeia și mama din spatele cântăreței care a umplut săli întregi de spectacol.

La 48 de ani, Narcisa Suciu petrece printre rânduri de poveste

Mulți o văd zâmbind și fiind exemplul de putere feminină, însă, puțin știu drama prin care a trecut Narcisa Suciu, când, era doar un copil. La 17 ani a rămas fără cea care i-a dat viață și, a devenit înlocuitor de mamă, deși habar nu avea să aibă grijă nici de ea.

ADVERTISEMENT

Pentru că astăzi, 27 ianuarie, în urmă cu 48 de ani, cerul s-a deschis și a venit pe lume, a decis să se sărbătorească într-un cerc restrâns de prieteni, și, de asemenea, ca un cadou pentru ziua ei, a lansat și cele două cărți pe care le-a scris pentru unicul ei copil. Dacă ea nu a avut timpul necesar să-și cunoască părinții, a simțit că fiica ei, Daria nu merită să trăiasca aceleași clipe de coșmar.

Din acest motiv, ”Mamă, povestește-mi despre tine!”, dar și ”Tată, povestește-mi despre tine!”, publicate în parteneriat cu Bookzone, au fost create, inițial ca o discuție privată, mamă-fiică, tată-fiica, ulterior, la îndrumările Mirelei Retegan, ele au devenit volume de căpătâi pentru cei care au nevoie de un imbold pentru a-și cunoaște părinții.

ADVERTISEMENT

În materialul exclusiv acordat pentru FANATIK Narcisa Suciu a făcut mărturisiri emoționante și despre relația cu tatăl fiicei ei, de care s-a despărțit cu mulți ani în urmă, dar și despre actualul partener din viața ei. De asemenea, aflăm totul despre momentul în care va deveni soacră și bunică.

Narcisa Suciu: ”Daria nu s-a întâlnit cu părinții mei”

– Ați încercat să transmiteți prin intermediul cărților publicate toată greutatea resimțită în anii tinereții?

ADVERTISEMENT

Sunt unul din copiii care și-au pierdut părinții mult prea devreme. Am pierdut-o pe mama când aveam 17 ani, ea avea puțin peste 50 de ani și apoi l-am pierdut pe tata la câteva luni după ce am avut-o pe Daria, la vreo 10 luni. Asta m-a făcut să nu am timp suficient să aflu despre ei tot ce ar fi trebuit să aflu. Din păcate, Daria nu s-a întâlnit cu părinții mei. Ei să nu o cunoască și ea să nu știe exact care îi sunt înaintașii.

Am vrut ca lucrul acesta să nu se perpetueze și în familia ei, în cazul în care se va întâmpla să nu fiu prezentă fizic, în momentul în care ea va avea copii. Chestie care era să se întâmple în vara asta, când era să mor. Mă gândeam atunci doar la faptul că nu am reușit să completez cartea aceasta.

ADVERTISEMENT

Inițial am crezut că această carte va fi doar între mine și fiica mea. Eu îmi notasem niște întrebări pe un caiet în pupitrul ei și apoi m-am gândit că voi scrie frumos pe curat. Numai că am vorbit cu Mirela Retegan care mi-a spus că asta trebuie să fie carte, să ajungă în casă la toată lumea.

Narcisa Suciu, omul din spatele artistului

– Este ceva ce ați mai fi vrut să se regăsească în aceste cărți?

Nu, absolut tot ce mi-am dorit să fie în aceste cărți, există deja. Mi se pare că nu au cusur. Sunt așa cum le-am visat și cum mi-am dorit.

– Care este cel mai emoționant lucru pe care l-ați scris în cartea pentru mamă?

Cred că am pus la fel de suflet în amândouă, plus că seamănă, deși au și capitole diferite. Cred că cea mai valoroasă întrebare, așa cred în momentul acesta, este cu ce ți-ai mai dori să facem împreună. Ți-ai dori să mergem undeva împreună? Este ceva ce nu am apucat să facem, încă, împreună?

– În ceea ce o privește pe fiica dumneavoastră, ea mi-a împărtășit că ar vrea să facă un film despre viața și încercările cu care v-ați confruntat.

Daria crede că are o mamă foarte cool (n.r. zâmbește) și îmi spune asta de ani de zile: ”Dacă eu eram așa cool ca și tine. Eu nu am fost niciodată așa de cool!”. Eu am avut o viață complicată, dar… am învățat să mă descurc.

”Erau toate premizele să ajung foarte rău”

– Ea susține că aveți o poveste impresionată de viață, dar, cu toate acestea nu aveți încredere că puterea dumneavoastră ar putea inspira femeile la care ar ajunge filmul.

Așa este, pentru că nu mi se pare că este… sper că nu am ajuns la final, așa încât să se pună problema să facem un film despre asta.

– Ea nu se raportează la trecutul dumneavoastră, ci la modelul care i-ați fost. Când va fi la rândul ei mamă, mi-a spus că și-ar dori să fie cum ați fost dumneavoastră cu ea.

Dacă a zis ea acest lucru, înseamnă că am făcut bine. Doar că, până la film… mi se pare că atunci când vorbești despre tine, le-ai făcut, le-ai dus, le-ai mestecat, le-ai asimilat și ai trecut mai departe.

– Pe de o parte așa este, însă, vorbim de o fată la 17 ani care, în alte cazuri, nu au avut un final fericit ca al dumneavoastră.

Adevărul este că erau toate premizele să ajung foarte rău (n.r. râde). Toate! Așa, dacă mă uit spre fratele meu, sunt foarte mândră de cea a ajuns el. În momentul în care am pierdut-o pe mama el avea doar 13 ani. Eu m-am trezit atunci că trebuia să fiu mamă, înlocuitor de mamă pentru un adolescent. Aia a fost, poate, cel mai greu. Nu știam cum se face asta și nici nu avea cine să mă învețe.

Care a fost colacul de salvare al Narcisei Suciu după ce a rămas orfană de mamă?

– V-a unit asta mult peste relația obișnuită de soră-frate?

Da! Noi suntem felul acela de frați care nu se ceartă niciodată pe bani, de exemplu, pe moșteniri, pe nimic de felul acesta. Indiferent ce s-ar întâmpla cu fiecare dintre noi, nu trebuie decât un telefon și celălalt o să rezolve atât cât poate.

– Privitor la pierderea mamei, vă amintiți care a fost pârghia de salvare?

Momentul în care mi-am dat seama că nu există altă variantă dect să mergi înainte. Mă gândeam care este varianta, dar ce altceva puteam să fac. Să îmi plâng de milă, nu! Așa că nu am avut nicio altă variantă.

– Cred, totuși, că variante puteau fi multe.

Singura variantă valabilă pentru mine era să mergem înainte. I-am povestit fiicei mele ce s-a întâmplat și ce gândeam atunci. Eu întotdeauna am vorbit cu ea ca și cu un om, chiar dacă era mai mică. Mereu am tratat-o ca pe un egal. I-am vorbit cu cuvinte pe care să le înțeleagă la vârsta pe care o avea. Nu i-am ascuns niciodată nimic, indiferent care era adevărul, chiar dacă trebuie explicat în mult mai multe cuvinte. Însă, am făcut tot ce ține de mine ca să înțeleagă cum stau lucrurile.

O nouă lovitură pentru Narcisa Suciu

– Fiica dumneavoastră ne-a spus că, cumva, a simțit că ați crescut-o mai mult singură, fiindu-i și mamă și tată.

Adevărul acesta nu este total. Niciodată nu am fost singură, l-am avut pe fratele meu cel mare alături de noi în primii șase ani. Am fost ajutată tot timpul de familie, nu pot spune că am fost absolut singură. În ceea ce privește deciziile importante pe care părinții trebuie să le ia, le-am luat împreună cu taică-su. Nu am hotărât nimic fără să mă consult cu el. Noi avem în continuare o relație foarte bună, și ei au o relație bună. Acesta a fost un aspect la care eu am lucrat. Mi-am dorit ca ea să știe că vine dintr-o poveste mare de iubire, nu dintr-o întâmplare nefericită. Pentru că ăsta a fost adevărul.

Cred că este foarte important să știe copiii lucrul acesta, că indiferent ce simți tu pentru omul cu care nu mai poți să trăiești, nu are nicio legătură cu relația pe care ei doi ar trebui să o aibă. Eu nu înțeleg părinții care atunci când se despart își vorbesc partenerul de rău. Nu se gândesc că orice se poate întâmpla, în orice moment, și copilul tău poate să rămână cu celălalt, despre care tu i-ai vprbit doar de rău. Nu văd cum ar putea copilul respectiv să meargă înainte, în mintea lui fiind că a rămas cu răul.

Tatăl fiicei ei, Daria, și actualul soț, față în față

– A fost greu ca actualul dumneavoastră soț să accepte legătura cu tatăl Dariei?

Eu le-am făcut cunoștință dinainte de a deveni noi un cuplu, ca să fiu sigură că am cu cine și ca să înțeleagă că este o parte importantă din viața ei. Și, de asemenea, că a fost o parte importantă din viața mea.

– Nu au existat niciun fel de neînțelegeri plecând de la acestă relație?

Din momentul în care s-au întâlnit, niciodată.

Cea mai mare temere când s-a mutat cu Daria alături de un bărbat ”necunoscut”

– A fost greu să o creșteți pe Daria într-o țară, în primă fază necunoscută pentru ea?

Într-un fel a fost greu, dar pe de altă parte acest aspect ne-a apropiat și mai mult pentru că nu prea aveam încotro. Ne aveam doar una pe alta, ca să zic așa. Nu aveam practic pe nimeni altcineva.

– V-a fost teamă, fiind un bărbat, cumva străin pentru ea?

În primă fază, da, până am ajuns să înțeleg exact cu cine am de a face. Era cumva normal!

– Și Daria mi-a spus că are o relație ok și cu actualul dumneavoastră partener.

Da, pentru că omul acesta a învățat-o să înoate, să meargă pe bicicletă, să patineze, să schieze. Toate lucrurile pe care un tată trebuie să le facă pentru copilul lui. Nu-l numește tată, niciodată nu am vrut asta pentru că tatăl ei trăiește, există și este implicat în viața ei.

Narcisa Suciu, soacră și bunică

– Vă vedeți curând și în postura de soacră?

Da, de ce nu?! Mie îmi place foarte tare de iubitul ei. Este aprobat din prima clipă când ne-am întâlnit. Mi se pare exact partenerul potrivit pentru ea. Mi se pare extraordinar că s-au găsit atât de devreme și că au o relație normală, fără dramă. Din momentul în care l-am întâlnit mi-a fost foarte clar cine e. Oricum avea încredere și în felul în care ea o să aleagă, că doar eu am crescut-o.

– Cum vă vedeți ca bunicuță?

Fiica mea nu-și dorește să devină mamă foarte curând și eu mă bucur pentru că știu ce greu a fost pentru mine să aduc pe lume un copil, fiind atât de tânără. Aveam mereu senzația că pierd lucruri pe care alte fete de vârsta mea le făceam. Acum știu că le-am câștigat, dar atunci era greu. Sigur că situația ei nu este aceeași, că mă are pe mine, și asta este o diferență esențială.

”Erau zile în care mă bucuram că merge la grădiniță și mănâncă acolo”

– Pe partea financiară. Cu creșterea celei mici, dar și în anii de după, a fost greu să reușiți să vă întrețineți?

Când era Daria mică, da! Țin minte că erau zile în care mă bucuram că merge la grădiniță și mănâncă acolo pentru că mie îmi era greu să plec de acasă, să plec de lângă ea ca să mă duc să cânt să aduc bani. În primele luni de viață îmi era greu să mă dezlipesc de pătuțul ei. Stăteam să o văd respirând.

– Aceasta a fost unica temere când era micuță?

Nu! Îmi era frică de tot pentru că nu știam ce să fac, nu văzusem nici un nou născut până la ea. Nici nu știam cum arată. Mă bazam pe faptul că taică-su este medic, că făcea medicină și că știe mai multe decât știu eu. Dar, nu era pediatru. A fost greu! Nu aveam nici o mamă alături, bunica din partea tatălui nu era în București.

Renunță la viața în Finlanda pentru România

– După facultate fiica dumneavoastră dorește să rămână în Finlanda. Cum ați primit această veste?

Viața ei, mai mult decât s-a întâmplat în România, s-a întâmplat acolo. Cum este mai mult decât normal. A crescut acolo, s-a obișnuit cu mediul Partenerul ei este finlandez. Ei locuiesc deja de cinci ani împreună.

– Dumneavoatră tot mai des în România, vă gândiți să vă retrageți în țară definitiv?

Este foarte posibil. Dar, și dacă ea rămâne acolo, este doar un drum de două ore și jumătate cu avionul. Nu este o dramă. Este mai greu să ajung în Baia Mare decât în Finlanda. La un moment dat, dar nu anul acesta, îmi doresc să ne mutăm aici, dar, în momentul acesta cineva trebuie să meargă să muncească (n.r. râde). Demersurile le-am început, lui îi place familia, mâncarea, gașca de la Timișoara, îi place și Bucureștiul. Avem casă aici, așa că… probabil la Timișoara că acolo este o parte din familie.

– Care sunt planurile pentru 2023?

Anul acesta sper să pot merge să când la toate festivalurile de folk din țara asta, în formula asta de trei. Îmi este dor să când așa. Îmi doresc să fac asta în săli mici, să pot să-i văd pe oameni la față.

ADVERTISEMENT