Naționalistul Andrei Dicu râde de noi înșine: Țeava lui Plushenko, mai zmetie decât cafeaua lui Marghiloman

În România lucrului bine făcut, țevile crapă arcadele balerinilor. Scăpat de sub tunurile Armatei Regale la Cotul Donului, pentru că s-a născut mai târziu decât și-ar fi dorit (nu de alta, dar, la vremea aceea, baletul pe gheață rusesc se delimita de infernul socialist), domnul Evgheni Plushenko a făcut o excursie la Cluj.

Textul colegului Marian Popovici, de pe FANATIK.RO, merită premiat:„ Rusul a avut și un mesaj după show-ul ratat de la Cluj, în care i-a lăudat pe fanii prezenți:„ Astăzi a fost cel mai uimitor spectacol din viața mea. Spectacolul trebuia să aibă loc ieri (sâmbătă-nr), la 19.00, dar la 18.00, gheața nu era nici măcar înghețată. Bălți, tuburi lipite, ar fi fost imposibil să sari, să patinezi”…

Naționalistul Andrei Dicu râde de noi înșine: Țeava lui Plushenko, mai zmetie decât cafeaua lui Marghiloman

Dragi cititori, Frați Români, povestea e mai simplă, chiar și comparând-o cu delicatețea unui rus. Sărmanul Plushenko s-a împiedicat de o ditamai țeava, născută în mijlocul unui patinoar cu iz european, de fabricație românească. Când „străinii” ne înjură, pe drept cuvânt, pentru lenevia noastră, nu mai vârâți convoaiele de praf sub preș, pentru că miroase toată fanfara… Sau fanfaronada.

Cu niscaiva sute de ani în urmă, politicianul naționalist Alexandru Marghiloman, celebru (și) pentru cafeaua tare și aromată a susținut un discurs în care pleda pentru „străzi germane, fără găuri franțuzești”. Este de notorietate apetența domnului Marghiloman pentru curentul filo-german, dar, pe undeva, mare dreptate a avut.

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 56 de ani. Cum s-a dat de gol autorul care nu a fost niciodată suspect în caz

E de-a dreptul scandalos și neverosimil de idiot felul în care o țară își gestionează munca și mai ales propriul blazon. Bunul simț, ca să fiu mai clar… În România penuriei de parcări, a lipsei de autostrăzi, a morților călcați pe trecerile de pietoni, a stadioanelor fără gazon și a mall-urilor cu toalete discutabile, și-a găsit și Plushenko unde să se împiedice…

România, patinoarul milei

Bine că săracu’ Plushenko n-a pățit vreo nefăcută. Gheței clujene i-o fi fost milă. În animalica noastră infrastructură, o ruginătură lăsată-n bernă, ca un cadavru eșuat de navă de pirați, a avut mai mult discernământ decât „diriguitorii” acestei țări, care ne cheamă la vot, să le umplem cu onoare proletară gropile din obraji.

Se discută despre stadioane, dar nici Ghencea, nici Giuleștiul nu vor fi „mai gata” decât metroul din Drumul Taberei, care are șanse să se desăvârșească abia după reîncarnarea Împăratului Traian, ăl de l-a tocmit pe Apolodor din Damasc să construiască un ditamai podul, peste Dunăre.

Nu-l iubesc pe domnul Mircea Badea, ba din contră. În schimb, nu pot să nu laud obsesia domniei sale referitoare la lipsa autostrăzilor. Aș adăuga la asta, penuria de parcuri, de săli de sport de nivel european și mai ales de trotuare călcabile. În schimb, țevi avem peste tot. Cu mila lui Dumnezeu…

Digisport.ro

"S-a terminat!" Presa catalană nu a avut milă de Istvan Kovacs. Cuvinte greu de digerat pentru centralul român

Ministrul Sportului nu are decența Andreei Răducan să se dea singur afară după „incidentul Plushenko”. Autoritățile române rămân o țeavă, sub gleznele palide ale unui popor de miloși.

Avem autostrăzi de nisip, stadioane împletite în țiplă și fără pic de iarbă, suntem europeni de bun augur. Se cheltuiesc miliarde de euro indescifrabili în contracte, dar România a plecat demult de acasă, ca să-și mai primească pensia de handicapat. Pentru că asta suntem. Mai exact, asta alegem să fim, prin cei pe care îi alegem. Nu există rușine, ci doar eternul slogan „lasă, bă, că nu ne vede nimeni!”.

Zâmbet cinic și recurs la Bianca Andreescu

Tot din articolul colegului Marian Popovici aflu că organizatorii vor returna banii spectatorilor. Ce palidă consolare, ce primăvăratecă descătușare a fricii…. Fiți convinși, nu fac acest gest pentru că ar fi conștientizat gafa, ci pentru că, așa cred ei, mai spală un pic din blazonul pătat.

România a devenit un pamflet trist. Un fel de uitarea uitării. Pe de altă parte, aflu, tot din FANATIK.RO, că Bianca Andreescu este sportivul anului, în Canada. Știți, ea nu va pili niciodată țevi pe sub ghețuri. Nici dacă ar ajunge ministresa sportului sau a construcțiilor publice, nu va face stadioane epilate de gazon. Mă întreb, retoric, cum de românii se pot desăvârși oriunde altundeva decât în „sofrageria” lor.

Întru demnitatea născută din educație. Aici sălășluiește cosmosul stelelor de noapte și de zi, predestinat atât de rar patriei noastre.

România mea și a lui Marghiloman, o uriașă poartă care bate din balamale…