Navele fantomă sunt acele nave care sunt abandonate și care prezintă riscuri semnificative pentru siguranța maritimă și au efecte atât economice, cât și de mediu asupra comunităților locale. Proprietarii le abandonează în mod intenționat, fără intenția de a se întoarce și fără a transfera proprietatea unei alte persoane. Navele părăsite (abandonate) sunt nave care nu sunt în stare de navigabilitate și care reprezintă un pericol.
Este suficient ca o navă să fie abandonată pe mare sau în apă dulce de către proprietarul său, care nu a declarat-o, și aceasta va fi considerată ca fiind o navă abandonată (ADV, abandoned and derelict vessels,) de către autoritățile de protecție a mediului. Problema cu navele fantomă este dificil de rezolvat, deoarece necesită resurse semnificative, atât financiare, cât și tehnice.
În multe țări, proprietarii de ambarcațiuni sunt responsabili pentru îndepărtarea celor abandonate. Cu toate acestea, deseori nu este posibil să se identifice proprietarii bărcilor abandonate pentru a solicita despăgubiri. Prin urmare, costurile asociate cu îndepărtarea unei ambarcațiuni abandonate pot cădea în sarcina comunităților de coastă și a organismelor publice.
Există legende care populează mările și îi bântuie pe căpitani: cea a vasului Mary Celeste este una dintre ele, potrivit Discover Magazine. Această navă comercială, care a plecat din New York în 1872, a fost găsită o lună mai târziu, intactă, fără nici un semn de viață sau de moarte a pasagerilor, în largul insulelor Azore (Portugalia). Descoperită, nava a fost repusă în funcțiune, în ciuda zvonurilor privind un blestem în urma sa. În 1885, căpitanul ei a eșuat-o în mod deliberat pe un recif în largul coastei haitiene, făcând definitiv din Mary Celeste o navă fantomă.
Navele fantomă sunt nave abandonate, uneori în mod intenționat. Oficialii din domeniul mediului le numesc ADV-uri, sau „ abandoned and derelict vessels” și avertizează că acestea reprezintă o amenințare pentru mediu și un pericol pentru siguranța oamenilor. De asemenea, aceștia avertizează că numărul de nave fantomă este în creștere, iar acest lucru nu se întâmplă doar în largul mării, ci și pe căile navigabile aglomerate.
Este cazul și în SUA, unde navele fantomă au fost văzute în râurile, lacurile, canalele și apele de coastă americane. De ce ar abandona cineva pur și simplu o navă? Unele ambarcațiuni sunt pierdute în urma uraganelor sau a altor intemperii. În unele cazuri, o navă are probleme mecanice și este abandonată de echipaj. Dar navele, de diferite tonaje, sunt adesea abandonate din motive financiare. Întreținerea unei nave, în funcție de tip și tonaj, poate costa anual 10% din costul total al acesteia. Amplasarea unei ambarcațiuni într-un doc poate adăuga până la 5.000 de dolari pe an.
Atunci când bărcile încep să aibă nevoie de lucrări, unii proprietari aleg să le abandoneze în loc să se debaraseze de ele în mod corespunzător. Multe ambarcațiuni din ultimii 50 de ani au fost fabricate din fibră de sticlă, astfel încât nu sunt eligibile pentru programele de reciclare a deșeurilor metalice care ar putea acoperi costurile de eliminare. În schimb, costurile de eliminare îi descurajează pe unii proprietari să se debaraseze în mod responsabil de ambarcațiunea lor.
Decât să plătească, unii proprietari evită să își înregistreze bărcile la autoritățile locale, astfel încât să le poată abandona pur și simplu, fără ca ambarcațiunea să fie trasabilă și autoritățile să le ceară socoteală. Abandonarea intenționată a unei ambarcațiuni poate presupune atașarea ei la un cheu și părăsirea ei pur și simplu de către proprietar. Alții le duc pe un curs de apă sau în largul mării și le lasă apoi în voia valurilor. Iar alții preferă metoda „clasică”: își scufundă singuri ambarcațiunea. Ceea ce pune probleme autorităților locale și federale, care trebuie să recupereze barca.
Dar agențiile de stat și cele federale nu dispun întotdeauna de resursele necesare pentru a „pescui” navele fantomă abandonate de pe căile navigabile. Într-un sondaj federal, 14 state de coastă din SUA au raportat că au identificat peste 5.600 de nave fantomă între 2013 și 2016. Însă doar aproximativ 53% dintre ele au fost îndepărtate.
Respondenții la sondaj au declarat că problemele bugetare nu au fost singurul motiv pentru care nu au putut recupera navele fantomă. Multe state aveau, de asemenea, politici vagi care făceau neclar cine ar trebui să îndepărteze nava și în ce condiții. Îndepărtarea navelor fantomă de pe căile navigabile este un proces costisitor. În 2021, Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) a colaborat cu Departamentul de Pescuit și Faună Sălbatică din California pentru a îndepărta o ambarcațiune cu scurgeri de petrol de pe o cale navigabilă din Lacul Tahoe.
Ambarcațiunea se afla la aproximativ 300 de metri de țărm, iar autoritățile au considerat-o un pericol atât pentru mediu, cât și pentru siguranță. Îndepărtarea acesteia a costat 20.000 de dolari. În cele din urmă, au identificat proprietarul ambarcațiunii, dar au aflat că acesta a decedat recent. Rudele sale apropiate, deloc surprinzător, nu sunt interesate să plătească pentru ca ambarcațiunea să fie eliminată în mod corespunzător.
Ecologiștii sunt îngrijorați de navele fantomă. Multe din acestea se scufundă sau eșuează în ape puțin adânci. Iar atunci când o fac, pot distruge mediul înconjurător din jurul lor. ADV-urile pot distruge recifele de corali, mangrovele, mlaștinile, habitatele de stridii și zonele umede. Fie în timp ce se află pe linia de plutire, fie sub suprafața apei, navele fantomă dăunează, de asemenea, mediului prin eliberarea de poluanți. Din ADV-urile se scurg substanțe chimice, uleiuri, vopsea, ape uzate și alte toxine, toate acestea putând contamina apele și dăuna peștilor, animalelor sălbatice și habitatelor acestora.
Oficialii de mediu consideră, de asemenea, că navele fantomă reprezintă un pericol pentru siguranță navală. Este posibil ca alte nave să nu se aștepte la o navă scufundată pe o cale navigabilă de mică adâncime și cu care ar putea intra în coliziune. Iar ADV-urile care sunt încă pe linia de plutire se pot lovi de bărci, docuri și alte structuri. Statele adoptă din ce în ce mai multe politici noi pentru a aborda problema navelor fantomă.
Unele recomandă programe pilot care încearcă să recicleze fibra de sticlă și să crească șansele ca proprietarul unei ambarcațiuni să se debaraseze în mod adecvat de nava nedorită. Alții doresc să dezvolte programe de înregistrare mai stricte, astfel încât proprietarii de ambarcațiuni să nu-și poată abandona pur și simplu nava fără teama de a fi descoperiți.
Războiul din Ucraina a adus pe tapet un alt pericol legat de navele fantomă: proliferarea „petrolierelor fantomă” reprezintă „o nouă amenințare”, potrivit asigurătorului german Allianz. Această flotă de ambarcațiuni îmbătrânite ar putea „cauza pierderi de vieți omenești și poluare neasigurată sau alte daune ecologice”.
Creșterea acestei flote de nave fantomă, dezvoltată în special de Rusia și aliații săi pentru a se sustrage sancțiunilor petroliere, „reprezintă o nouă amenințare” pentru alte nave și pentru mediu, arată Allianz într-un studiu publicat în luna mai. „Această flotă, a cărei mărime variază în funcție de estimări, ar putea număra până la 600 de nave”, precizează asigurătorul. „Ea ar fi formată din nave îmbătrânite și prost întreținute care navighează sub pavilioane de conveniență”, explică Allianz, potrivit Le Figaro.
Creșterea acestei flote de nave fantomă putea astfel să provoace un incident major și „să provoace pierderi de vieți omenești și poluare sau alte daune ecologice neasigurate”, continuă raportul, care a intervenit la scurt timp după ce un petrolier neasigurat, construit în 1997, a luat foc în largul coastelor Malaeziei, ucigând mai mulți marinari.
Asigurătorul este, de asemenea, îngrijorat de creșterea riscului de incendiu, în special în cazul transportului mai frecvent al bateriilor Li-ion, care pot provoca incendii „greu de stins” și care „se pot reaprinde spontan”. De asemenea, Allianz avertizează că scăderea prețului transportului maritim „combinată cu perspectiva unei încetiniri economice, va avea un impact asupra bugetelor de întreținere și de gestionare a riscurilor”. În ciuda acestor riscuri, numărul de nave pierdute în 2022 a fost de 38, cea mai mică cifră din ultimii zece ani.
O serie de documentare produsă de mass-media publice din Suedia, Danemarca, Finlanda și Norvegia dezvăluie operațiunile serviciilor secrete rusești. Rusia navighează cu o flotă de nave fantomă cu emițătoarele oprite în Marea Baltică pentru a cartografia parcurile eoliene offshore, gazoductele, cablurile submarine de electricitate și de internet din apele din jurul țărilor nordice în vederea unor posibile atacuri de sabotaj.
Acestea sunt doar câteva dintre afirmațiile explozive făcute într-o nouă recentă serie de documentare intitulată „Războiul din umbră”, produsă de mass-media publice din Suedia, Danemarca, Finlanda și Norvegia, care dezvăluie operațiunile de informații ale Rusiei în regiune. „În cazul unui conflict cu Occidentul, ei sunt pregătiți și știu unde să intervină dacă vor să paralizeze societatea daneză”, a declarat Anders Henriksen de la serviciul de informații al poliției daneze (PET).
Jurnaliștii au urmărit o navă de cercetare rusă numită Admiral Vladimirski în strâmtoarea Kattegat. Transmițătorul AIS al navei, un sistem utilizat pentru identificarea navelor și a poziției acestora, fusese oprit, dar traficul radio criptat a fost folosit pentru a o urmări. Un bărbat aflat la bord purta o uniformă, o vestă antiglonț și o pușcă de asalt în timp ce nava trecea pe lângă ferme eoliene din Scoția, Anglia și Olanda.
Experții spun că informațiile colectate în timpul acestor călătorii sunt transmise direct la Kremlin. „Aceasta este o capacitate strategică pentru Rusia, considerată foarte importantă și controlată direct de la Moscova”, spune Nils Andreas Stensønes, șeful serviciului norvegian de informații. Amiral Vladimirski nu este singura navă identificată ca efectuând misiuni aparente de recunoaștere militară sau de informații: jurnaliștii au identificat 50 de nave rusești în ultimul deceniu, ale căror modele de navigație le-au dus deasupra câmpurilor de petrol și gaze sau în apropierea exercițiilor militare ale NATO.
„Nu există nicio îndoială că securitatea infrastructurii critice norvegiene nu a fost suficientă. Cablurile sunt foarte vulnerabile, iar Rusia a petrecut deja mulți ani cartografiind cablurile de comunicații submarine și infrastructura energetică”, explică Karen-Anna Eggen, doctorandă la Institutul Norvegian pentru Studii de Apărare.
„De asemenea, Rusia a obținut, prin diverse cooperări economice, acces la date sensibile, cum ar fi datele seismice. Cartografierea se face în principal cu ajutorul navelor de cercetare și de pescuit, dar acestea sunt folosite și pentru a sonda și a perturba, ceea ce eu văd ca parte a unei pregătiri mai ample în cazul în care situația de securitate în Marele Nord sau în Europa devine mai tensionată”, a declarat ea pentru Euronews.
Anul trecut, după ce gazoductul Nord Stream a fost sabotat cu explozibili în Marea Baltică, Norvegia a sporit securitatea infrastructurii sale offshore de teama unor atacuri. În aprilie 2021, o secțiune de cablu submarin din apropierea insulei norvegiene Svalbard, folosită de cercetători și de armată, a dispărut; în luna decembrie a aceluiași an, unul dintre cele două cabluri principale care leagă Svalbard de Norvegia continentală a fost, de asemenea, tăiat. Deși nici o țară nu a recunoscut aceste incidente, aceleași nave de pescuit rusești au fost văzute traversând cablurile din Svalbard în mai multe rânduri înainte ca legăturile să fie întrerupte.
„Acesta este un punct geopolitic important pentru Rusia și pentru activitatea militară rusă. Bineînțeles, Rusia neagă orice responsabilitate pentru întreruperea cablurilor, dar se potrivește cu momentul, locul și capacitatea lor”, a declarat Karen-Anna Eggen. „Acesta este un caz clasic de acțiune sub acoperire pentru a perturba, a insufla teamă și a testa reacția norvegiană.”