„Ne-a trecut glonțul pe la ureche!” Bogdan Baratky scrie după Poli Timișoara – Rapid 0-2, meciul care putea dinamita sezonul giuleștenilor

Victoria din această seară e mult mai importantă decât pare. De ce ar fi importantă o victorie care nu aduce absolut nimic, cu o trupă de liga 2? Ei bine, nu pentru ce aduce, ci pentru daunele pe care le putea provoca orice alt rezultat în afara victoriei. A fost genul de meci care putea dinamita un sezon. Un egal la Sibiu punea calificarea din grupa Cupei sub un mare semn de întrebare, iar neîncrederea s-ar fi insinuat în Giulești. În echipă, în posibilitățile sale, în antrenor, în conducere. Golul lui Kamara, absolut meritat de altfel, aduce nu doar primele puncte în Cupă, ci mult mai mult decât atât: liniște și speranță. Și continuitate efortului de reconstrucție.

Dilema lui Pancu – titulari, sau rezerve?

Pancu s-a aflat la Sibiu în fața dilemei care a îngenuncheat până acum vreo patru antrenori ai Rapidului: Miță Iosif, Mutu, Bergodi, Gâlcă. Nu îl includ pe Șumudică pe această listă, pentru că el a capotat, totuși, în semifinale. Cu toții au încercat să gestioneze primul meci de Cupă odihnind titulari, dar lipsa de inspirație și ghinionul ne-au tras, de fiecare dată, preșul de sub picioare. În teorie, problema nu e deloc complicată. Primul meci de cupă e important, un rezultat prost te scoate de pe traiectorie, nu ai timp să repari. În campionat mai ai peste 20 de etape la dispoziție să o dregi, la o adică.

Asta doar în teorie. În practică, vezi că ești sus în clasamentul ligii, nu vrei să pierzi momentul și uite-așa apare tentația de fugi după doi iepuri, de a împacă și capra Cupei și varza campionatului. Aioani – Manea, Ciobotariu, Kramer, Latif – Bubanja, Doumbia, Grameni – Pop, Jambor, Kamara. Acesta este compromisul pe care l-a ales Pancu, după lupta cu dilema de mai sus. Manea primește minute valoroase în dreapta, Latif e titular după cele doua bucăți de repriză pe care le-a prins în campionat, Ciobi apucă și el un tricou de titular în centrul liniei de fund. Logic până aici, deși m-aș fi așteptat să îl vedem pe Ungureanu din primul minut.

La mijloc însă revenim la ideea cu Doumbia și Bubanja în același timp în teren. E adevărat, Doumbia este de data asta număr 6, nu inter. Bubanja e preferat pentru volumul său de joc, pentru capacitatea de a tine pressing-ul sus, iar pe faza ofensivă e cel mai avansat om dintre cei 3 de la mijloc. Problema însă rămâne: această linie de trei nu poate produce fotbal; îi lipsesc viziunea și capacitatea de a crea. Iar un Bubanja avansat își arată limitele tehnice. În față, Pop și Jambor primesc încă o șansă, iar Kamara minute în încercarea de a-și regăsi forma din trecut.

Digi24.ro

Ce au dispus judecătorii în cazul trapper-ului Ian, după ce a urinat pe scenă, la Arenele Romane

Prima repriză a meciului Poli Timișoara – Rapid. Scenariul și regia, Dan Alexa

A rezultat o repriză exact așa cum și-a dorit-o Alexa. Cu un Rapid obligat să atace pozițional, dar static și fără imaginație, cu frană de mână trasă de o linie de mijloc puternică fizic, dar deloc ofertantă fotbalistic. Iar apatia și lipsa de nerv arătate de Jambor și Pop au completat un tablou fotbalistic sărac, precar de-a dreptul. Dominarea și posesia au aparținut Rapidului, dar ocaziile cu adevărat mari s-au împărțit în mode egal: Nyarko îl surprinde pe Aioani cu un șut de la peste 25 de metri în transversală și, în replică, Bubanja deviază cu capul tot în transversală, pentru ca mingea revenita la Kamara să fie șutată puțin peste.

Digisport.ro

Lucrul pe care puțini îl știu despre Luca Niculescu, premierul nominalizat de Nicușor Dan. ”Aveam asigurat locul”

Era cât se poate de evident că pauza vă aduce schimbări. Mă așteptam la trei, au venit două. Moruțan și Stojilković în locul lui Doumbia și Jambor (greu de crezut că băiatul asta se va mai debloca vreodată în tricoul Rapidului). Rapidul trece în sistemul care poate produce fotbal ofensiv: 4-2-3-1, cu Moruțan număr 10. În minutul 57 vine și a treia – Dobre în locul lui Pop, după o ratare mare a lui Rareș din mijlocul careului. Și încă o prestație ștearsă a lui Pop, folosit de această dată pe postul său de bază.

Repriza a doua a meciului Poli – Rapid. Thriller cu happy end

Am fost martorii unei reprize dominate copios de Rapid, cu Poli trecând extrem de rar de centrul terenului. Dar victoria a venit greu, pentru că băieții lui Alexa nu au oferit nici spatii, nici cadouri. Și nici Olimpiu nu a intrat chiar bine în meci.

Kamara e cel care a adus liniștea, după o fază în care mingea îi rămâne cu șansă la picior, dar victoria nu e nici pe departe una norocoasă. Bubanja rezolvă definitiv meciul cu o torpilă de la peste 20 de metri, după un șut blocat al lui Stojilković, iar noi răsuflam ușurați. Pentru că din acest meci Rapidul nu avea nimic de câștigat (cu excepția punctelor), în fața unui adversar care nu avea absolut nimic de pierdut.

Concluzia serii – nu putem sta doar în Moruțan!

Un meci după care, la rece, trebuie să plecam cu o idee importantă – Moruțan este singurul mijlocaș din lot capabil să destabilizeze. Singurul fotbalist de la mijlocul terenului care are în portofoliu dribling, pase și ruperi de ritm ce pot debloca un meci. Riscul de a depinde tot sezonul de un singur fotbalist de acest profil nu ar trebui asumat. E greu să ataci și să construiești cu Bubanja, iar adversarii din prima ligă sunt din punct de vedere valoric peste adversarul de astăzi. Daca nu vom fructifica ultimele zile ale ferestrei de transferuri pentru a muta la mijlocul terenului, vom regreta la un moment dat.

Câteva cuvinte și despre Poli. La Timișoara, după mult timp, exista emulație și entuziasm. Foarte important, exista și bani și suport local. Poli e susținută (nu doar cu vorbe de data aceasta) de Institutul Politehnic, dar și de Primărie și Consiliul Județean, iar bugetul pus la dispoziție e generos și o transformă pe Poli în favorită la promovare. Lot de promovare au, antrenor bun au (să ne amintim că Alexa e un specialist al promovărilor în prima ligă) și (important!) vor avea și stadioane. Stadioane, nu stadion, am zis bine. Sunt două proiecte aprobate în Timișoara; Dan Păltinișanu va mai dura, e adevărat, dar stadionul cel mic va fi gata probabil în Decembrie. Spre cinstea ei, Poli a respectat competiția și, dacă are noroc, nu va ieși din grupe, pentru că promovarea e un obiectiv prea important ca să fie pus în pericol printr-o luptă pe mai multe fronturi.

Dacă într-o seară de joi a fost atât de frumoasă revederea dintre vișiniu și violet pe un teren neutru, ne imaginăm ce seri de weekend vom avea atât la Timișoara, cât și în Giulești, din sezonul viitor. Ufff…totul e bine când se termină cu bine!