Stăteam vineri seara la TV în așteptarea meciului FCSB – FC Argeș despre care urma să scriu. La Digi. Dintr-odată apare Analistul și proaspătul angajat al FRF, Ilie Dumitrescu, cu niște tabele în studio și trecute pe întreg ecranul Samsungului meu smart. Era pe la ora 21, cu jumate de oră înaintea meciului. Ce urma să fac? Aveam varianta de-a mai învârti în ciorba de a doua zi sau de-a mă plictisi, urmărindu-l.
M-am hotărât și l-am urmărit deși în astfel de situații, cu astfel de subiecte, telespectatorii schimbă telecomanda. Ia să văd, cu ce vrea Ilie să ne uimească? Era vorba despre o așa zisă realizare epocală a FRF. Încă una. Mai exact un document de analize statistice referitoare la sezonul competițional 2025-2026 al pompos denumitei Superliga.
Ilie, cel plăcut la vorbire a început prezentarea. Am aflat că documentul este realizat de un colectiv de specialiști FRF, cum altfel?, care prin Proiectul PROFESSIONAL CLUB SERVICES sprijină cluburile românești să aibă acces la “BUNELE PRACTICI EUROPENE”. Wow! Asta nu e tot. Coordonarea lucrării aparține echipei FRF INTELLIGENCE CENTRE, cu sprijinul SKILL CORNER.
Ne-am dat naibii, mi-am zis. Ăștia sunt în stare să ne bage fotbalul în cap cu pâlnia, de vrem, de nu vrem. Tare, de tot. Cum România este singura țară est-europeană care n-a câștigat niciodată nimic, cu excepția Stelei în 1986, efortul sisific al colectivului expert mi s-a părut util. Curios fiind din fire, am intrat și eu în posesia materialului, obținut de la colegii din redacție și m-am pus pe studiat ca să nu vorbesc și să scriu prostii despre el.
Sumarul raportului finalizat este următorul:
Aflu că Farul are cei mai atletici fotbaliști, dar era să pice din Ligă, că FCSB aleargă cel mai mult fără minge, că Dinamo și Craiova evită contraatacul, că Oțelul are cel mai efficient pressing, că Farul, Sibiul (n-am să numesc echipa Hermannstadt) și FCSB au cei mai puțini străini, că la polul opus se află Oțelul, Dinamo și CFR. Mai aflu că U Craiova are cea mai bună posesie, că este cea mai bună echipă pe teren propriu și că are cel de-al 4-lea buget. Aflu, ce deja știam de vreo 40 de ani, că Rapid joacă mai bine în deplasare decât pe teren propriu și multe alte lucruri interesante, dac-ar fi și utilo-aplicabile.
Capitolul care m-a interesat cel mai mult a fost cel de la punctul 1” SUPERLIGA ÎN CONTEXT EUROPEAN”. Până acum toate-au fost bune și frumoase, dar aici ne poticnim rău de tot. Comparațiile din raport au fost făcute cu țările din regiune, multe fost comuniste sau din Balcani.
Și încep durerile de cap. Suntem la coadă minutelor de joc efectiv, la numărul de goluri înscrise/meci, avem cele mai mici viteze de alergare, la fel volumul. Mai aflu că avem cel mai lent joc din regiune, fiind catastrofali la explozie și intensitate, că nu avem atacuri prelungite și că avem un stil de joc răbdător. Ar cam fi de râs, dacă nu de plâns.
La un moment dat, îmi sare în ochi un subtitlu sau axiomă, sau lozincă, naiba știe cum s-o numesc, specifică FRF, care zice așa: “Obiectivele cluburilor sunt obiectivele echipei naționale, iar obiectivele echipei naționale sunt obiectivele cluburilor”.
Pfiu, să moară Bibi! M-a spart raportul, m-a dat pe spate. Nu e clar că așa este atâta timp cât în campionat 45% joacă străini de mor de grija echipei naționale, și, când convocații la naționala noastră și oameni de bază sunt Ionuț Radu, Rațiu, Drăgușin, Marius Marin, Dragomir, Drăgușin, crescuți în străinătate, iar ceilalți ajung în România doar de Crăciun. Dacă ajung.
Nu este clar că binomul club-națională merge mână-n mână dacă în 2015 eram pe locul 15 în clasamentul coeficienților UEFA și-acum suntem pe locul 25? Nu este clar că și în clasamentul FIFA merg cele două mână-n mână ajungând de pe locul 16 în 2015, pe 57 în 2026?
Acest Raport, bine întocmit, dar nu foarte util spune totul despre declinul dramatic al fotbalului românesc. Cum mai niciodată FRF nu vede efectul secundar al unor decizii (e valabil și la politicieni) poate au crezut că pot ajuta cluburile.
Nu au cu ce pentru că, deși aceste probleme reliefate în statistici se cunosc, nimeni nu este în stare să le remedieze. Pentru asta ar trebui un alt Raport/plan de redresare a fotbalului românesc.
Practic, cu acest Raport, prezentat cu emfază, FRF își taie singură craca de sub picioare, dezvăluind cifric, cum și cât de mult am decăzut. Practic toate cifrele prezentate vorbesc despre competență sau incompetență, despre perspectiva lucrului în neconformitate cu “bunele practice europene”, expresie atât de des și degeaba folosită de către FRF. Când vom progresa, că de regres avem cunoștință? Aceasta-i întrebarea. Când vom avea răspunsul? Vezi raportul FRF aici.