„Nici dacă mă vrea Steaua nu mă întorc în ţară”

Dorin, eşti într-o perioadă agitată pentru un fotbalist acum că eşti liber de contract şi îţi cauţi echipă. Ce faci, cum te simţi?

– Sînt bine, mă pregătesc să plec la Suceava, să stau cîteva zile cu ai mei. În rest, mai fac cîte o mişcare, pentru că am un program întocmit dinaintea terminării sezonului.

Ce planuri ai momentan? Am văzut că nu te-ar atrage o revenire în ţară…

– Evident că aş vrea să continuu undeva în străinătate. Pentru mine, acum, Italia e ideală. Mie îmi place, familiei îi place, plus că trebuie să mă gîndesc că nu mai am chiar aşa mult de jucat.

„Chiricheş ar trebui să mai lucreze la jocul de cap”

Spui asta după trei ani de experienţă acolo, dar cum a fost la început? Te întreb pentru că Alexe şi Nica de la Dinamo tocmai au ajuns în Serie A, Săpunaru e şi el aproape, Alibec a revenit…

– Nu e uşor, cel puţin cînd pleci direct din România în străinătate, mai ales în Italia. Depinde şi de felul fotbalistului de a fi, cum se acomodează, dar există mari diferenţe între fotbalul din campionatul nostru şi cel de acolo. Începem doar cu valoarea jucătorilor şi intensitatea de la jocuri şi de la antrenamente. Lumea crede că e o glumă, dar la şedinţele de pregătire se intră la fel de tare ca şi la meciuri. Şi ar mai fi ceva…

Dezvoltă, pentru că experienţa ta poate fi utilă şi pentru alţii…

– Uite, eu nu mă gîndeam că va fi chiar aşa, dar cînd mergi într-o echipă străină, mai ales ca român în Italia, în vestiar eşti mai stingher, nu prea te bagă cineva în seamă. Se gîndesc şi ei, ca italienii: <Ia uite, bă, a venit ăsta să-mi ia mie locul!>.

Cu Chiricheş ai vorbit? S-a tot discutat despre interesul lui AC Milan, al lui Napoli în ceea ce-l priveşte, dar, tot aşa, au existat voci care ar spune că nu s-ar adapta în Serie A.

– Eu spun că Italia i se potriveşte perfect. Îl cunosc de la echipa naţională şi ştiu că are multe calităţi. Are viteză, are forţă, reacţie, tactic stă foarte bine, are plasament. Poate la jocul de cap va fi nevoie să lucreze, dar s-ar adapta.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

„La primul meci simţeam că pic din picioare, eram terminat”

Dar cum e primul impact cu fotbalul italian?

– Cînd am venit la Palermo, deja jucasem cu Steaua două sau trei meciuri oficiale, începusem sezonul. Ei erau abia la mijlocul pregătirii şi am crezut că aveam un atu. Eh, cum am mai zis, şi la antrenamente e o intensitate mare, dar la meciuri simţeam că pic din picioare. La prezentarea lotului s-a organizat un trunghiular cu Napoli şi Mallorca, cîte 45 de minute meciul. Eu am jucat o repriză, dar după o jumătate de oră credeam că sînt terminat, nu mai puteam!

Cum sînt italienii în privinţa vieţii extrasportive? Vă urmăresc, sînt atenţi la asta?

– La Palermo, de exemplu, nu prea poţi să ieşi în oraş pentru că te ştie toată lumea. Eventual mai iei masa la un restaurant şi cam atît. Dar acolo se pune mare preţ pe responsabilitatea fotbalistului, trebuie să conştientizezi cine eşti, ce ai de făcut, cum trebuie să te comporţi. Uite, să îţi dau un exemplu. A fost ziua lui Balzaretti şi ne-am întins la şpriţ pînă pe la ora 2:00 sau 3:00, ceva de genul ăsta. Dar aveam apoi două zile libere şi ne-am permis. De la club nu a spus cineva ceva. Dar, vă spun, că dacă a doua zi aveam antrenament se termina totul mult mai rapid. Pentru că aşa sînt ei.

„M-au sunat pentru alt jucător, nu pentru Piovaccari”

Trecem de la una la alta. Te-a sunat cineva de la Steaua să te întrebe de Piovaccari, mai ales că ai jucat împotriva lui în Italia?

– Cînd am citit că Steaua şi-l doreşte încercam să-mi aduc aminte de el şi nu reuşeam, dar apoi mi-am dat seama că el a fost accidentat cînd am jucat cu Spezia împotriva lui Grosetto. Oricum, cei de la Steaua nu m-au întrebat de el, m-au sunat pentru un alt jucător. Nu mă întreba despre cine e vorba, că nu-ţi spun.

Şi revin cu întrebarea. Dacă un italian a acceptat să vină în România, fie şi la Steaua, tu de ce nu ai accepta? Ai refuza Steaua pentru Serie B?

– Nu mi-aş dori să revin în ţară indiferent de ofertă, nu contează cine mă vrea. Nici dacă mă vrea Steaua nu mă întorc acum în ţară. Nu spun însă că nu o voi face vreodată.

„În Scoţia nu e prea multă tactică”

Povesteşte-ne cum a fost în Scoţia. Cum ai trăit experienţa de la Rangers?

– Am avut ghinionul să prind şi perioada asta dificilă acolo. Cînd am semnat eram tare bucuros şi chiar m-am integrat perfect. Am început campionatul în forţă, am avut zece victorii din zece, fără să primim gol, lumea era fericită, dar apoi a venit momentul trecerii clubului în administraţie, apoi retrogradarea, iar cei de acolo m-au chemat la o discuţie şi au spus că e mai bine pentru club să plec împrumut. Aşa am ajuns la Spezia.

Sînt diferenţe importante între fotbalul britanic şi cel italian?

– În Scoţia nu există atît de multă tactică, tocmai de aceea şedinţele ţinute înaintea meciurilor sînt mai scurte. Se joacă mai direct pe poartă, se verticalizează mult. Aşa apar şi duelurile unu la unu mai des, aşa că forţa e foarte importantă.

Deci e un campionat care pe tine te-ar avantaja…

– Da, exact!

„Steaua e două clase peste toată Liga I”

Tot ce ai trăit în străinătate a fost cum îţi imaginai? Îmi aduc aminte cît de tare ţi-ai dorit să pleci atunci, după Euro 2008.

– Da, am vrut tot timpul să fac acest pas şi cred că l-am făcut la timpul potrivit pentru că anii treceau pentru mine. Eram în formă, m-au ajutat şi rezultatele echipei. Gîndeşte-te că eu, la Steaua, în patru ani şi jumătate, am fost la două minute de o finală a Cupei UEFA, am luat două titluri, o Supercupă, am fost de trei ori în grupele Ligii Campionilor. E ceva, zic eu.

Se poate face o comparaţie între generaţia Stelei din 2006, echipa din semifinalele Cupei UEFA, şi cea de acum?

– Eu nu voi face asta, nu-mi place. Tot ce pot să spun e că în acest moment campionatul nostru e mult mai slab decît atunci. N-aş vrea să supăr pe nimeni, e doar părerea mea. Acum, Steaua are două clase peste toate celelalte echipe, a luat titlul la pas, dar pe vremea mea exista o concurenţă serioasă în Liga I.

„Pe mine psihologii m-au ajutat”

Şi faptul că Steaua se remarcă într-un campionat slab, dar totuşi are mereu opt, nouă sau chiar zece jucători la naţională nu poate afecta evoluţia selecţionatei?

– Ei au demonstrat că au valoare în meciurile din Europa şi sînt convins că atunci cînd vor pleca în străinătate vor ajuta şi mai mult naţionala. Pentru că e o diferenţă între a veni din Liga I şi a veni dintr-un campionat puternic din Europa, unde eşti mult mai pregătit fizic şi mental. Pentru noi, în România, tot timpul au contat foarte mult jucătorii veniţi din vest.

Ai vorbit de mental şi vreau să-ţi propun o temă. În precedentul număr FANATIK, Simona Halep spunea că diferenţa între români şi ceilalţi nu se face la talent, ci la mental, pentru că ceilalţi nu au acest complex de inferioritate pe care noi l-am avea. Tu ce părere ai?

– Sînt de acord cu ea, ei chiar sînt crescuţi altfel. Cînd eram la Palermo, am jucat în cupele europene doi ani, dar, oricum, jucam cu Milan, cu Inter, cu Juventus, echipe care porneau tot timpul favorite cu noi. Înainte de meci, băieţii erau relaxaţi şi drept dovadă am cîştigat de multe ori cu ele. Păi gîndeşte-te cum e la noi cînd joacă o echipă din provincie cu Steaua. <Wow, îl ţin pe Rusescu!>, aşa se creează presiunea. Şi eu, cînd jucam cu Milan, de exemplu, şi trebuia să-l marchez pe Ibrahimovici, simţeam la fel, dar ei erau foarte relaxaţi.

Nu ai încercat să discuţi cu ei despre asta, să vezi cum gîndesc?

– Nu, dar văzîndu-i pe ei atît de relaxaţi, de lejeri, se creează o atmosferă bună, iar după o perioadă îţi dai seama că nu trebuie să mai fii aşa tensionat.

Se apelează la psihologi în Italia? Te întreb pentru că ştiu un episod de pe vremea cînd erai la Steaua, cînd Gigi Becali a dat afară din cantonament un grup de psihologi pentru că aduseseră nişte tobe…

– Nu, ei nu apelează la aşa ceva. Referitor la evenimentul de atunci, de la Steaua, pe mine nu m-a surprins reacţia lui Gigi Becali pentru că eu îl cunoşteam, ştiam exact cum e. Personal, pe mine m-au ajutat acele şedinţe de terapie.

„Mai mulţi ca Gigi Becali ar ridica nivelul”

Ai apucat să-i transmiţi ceva lui Gigi Becali după ce a fost încarcerat?

– Personal nu i-am transmis, dar mie îmi pare rău enorm de ceea ce i se întîmplă. Lîngă acest om eu am avut multe bucurii, am trăit cea mai frumoasă perioadă din cariera mea de fotbalist. Am avut şi clinciuri cu dînsul, dar per total el m-a ajutat, iar eu nu uit asta.

Dispariţia sa temporară din peisaj a provocat două feluri de reacţii. Unii spun că fotbalului îi este mai rău fără el, alţii susţin contrariul. Tu de ce parte te plasezi?

– Cred că ne-ar trebui mai mulţi patroni ca Gigi Becali. Ar fi un alt nivel al fotbalului românesc, mult mai competitiv.

„O calificare cu naţionala? Un miracol!”

Referitor la nivel, care este nivelul echipei naţionale? Mulţi spun că ne calificăm la baraj şi că acolo ne vom opri.

– Avem şansa noastră, dar nu va fi uşor să profităm de ea. Mă gîndesc mult la meciurile din septembrie cu Turcia şi Ungaria. Dacă le cîştigăm pe amîndouă sau măcar dacă luăm patru puncte de acolo termină pe locul doi. La baraj e altceva, oricum, depinde şi de noroc. Vom vedea. Însă lumea din România să ştie un lucru…

Care anume?

– La ce nivel e fotbalul din ţară, eu spun că dacă ne vom mai califica la un turneu final în următorii 20 de ani va fi o minune, un miracol. Iar dacă nu ne vom califica, va fi ceva normal, de aşteptat.

„Îmi place România şi aici vreau să trăiesc după ce mă retrag, dar pînă atunci vreau să joc afară. E vorba şi de bani, dar mai ales de partea sportivă” (Dorin Goian)

„Nu m-am gîndit încă la vîrsta cînd o să mă retrag. La echipa naţională o să vin mereu cu plăcere şi dorinţă cît timp se consideră că mai pot fi de folos” (Dorin Goian)

„Nu vreau să fac anumite comparaţii între generaţia mea de la Steaua şi cea de acum, dar să nu se uite ce performanţe am reuşit noi. Cred că e irelevant unde ne-am transferat noi şi unde o fac cei de acum”

(Dorin Goian)

52 de selecţii şi 5 goluri are Goian la echipa naţională, alături de care a participat la Campionatul European din 2008

3 trofee are Goian în palmares, toate obţinute cu Steaua: campionatul României (2005, 2006) şi Supercupa României (2005)

151 de meciuri a strîns „Goe” la Steaua în toate competiţiile în cele patru sezoane şi jumătate jucate în Ghencea, timp în care a marcat de 15 ori