Principalii actori ai alegerilor prezidenţiale din această toamnă încearcă să se poziţioneze cât mai favorabil în ochii electoratului, iar generalul Nicolae Ciucă a ales “mitul eroului” ca armă de sensibilizare a electoralului. Marşul său triumfal “în slujba ţării” a fost dinamitat însă chiar înainte de primul pas, adică de lansarea cărţii cu care candidatul liberal spera să se poziţioneze în pole-position în cursa pentru Cotroceni.
Faptele de arme pe care generalul Ciucă le prezintă în care sa autobiografică sunt aruncate în aer de o investigaţie a jurnaliştilor de la Recorder, care au vorbit cu cei direct implicaţi în teatrul de operaţiuni de la Nassiriya, unde era cantonat Batalionul “Scorpionii Roşii”, condus de Nicolae Ciucă. Povestirile din carte sunt contrazise chiar de realităţile din teren, dezvăluite de ofiţerii implicaţi în acest teatru de operaţiuni.
În clipul de prezentare a cărţii se vorbeşte că batalionul condus de Nicolae Ciucă a fost implicat în prima luptă dusă de o unitate românească, după cel de-al Doilea Război Mondial. “A fost o ploaie de lovituri de AG-7, peste 24 de lovituri. Una dintre ele a lovit la o jumătate de metru în rambleul drumului, în faţa transportorului în care mă aflam”, spune chiar Nicolae Ciucă.
Imaginea războinică zugrăvită de liderul liberal pare să fi fost însă doar o perdea de fum în faţa realităţii care dărâmă mitul “eroului” Ciucă, de la Nassiriya. Nicolae Roberto Cremene este unul dintre cei care au participat la luptele duse în mai 2004 în centrul oraşului Nassiriya şi a povestit pentru Recorder experienţa trăită acolo, una care contrazice total cele spuse de Ciucă în cartea sa.
Cremene povesteşte cum el şi alţi 24 de militari români au picat într-o ambuscadă în timpul unei patrulări. “Am cerut sprijinul Scorpionilor Roşii, să vină să ne ajute să evacuăm zona. Domnul Ciucă a spus că nu poate să vină să ne scoată de acolo, să facă evacuare, până nu primeşte aprobare din România. Cine să-ţi dea aprobare din România să vii să-i scoţi pe colegii tăi, pe conaţionalii tăi, armata ta… Băi, sunt colegii noştri, sunt fraţii noştri”, spune fostul militar Cremene, în reportajul realizat de Recorder.
Distanţa dintre locul unde soldaţii erau captivi şi locul unde era cantonat Nicolae Ciucă nu era mai mare de patru kilometri, dar comandantul român nu a dat ordinul de a întreprinde o operaţiune de salvare. “Nu au venit să ne ajute. Am zis: ‘asta este, trebuie să ne calmăm’. Ne-am calmat, pentru că eram nervoşi, pentru că nu a venit nimeni să ne ajute!”, a mai spus Cremene, plin de amărăciune. În cele din urmă ei au fost salvaţi de patrulele italiene şi portugheze sosite în zonă.
Aproape 48 de ore a stat grupul de soldaţi români în vechea bază Libeccio, timp în care nicio autoritate de la Bucureşti şi nici ofiţerul român din teren cu gradul cel mai înalt, Nicolae Ciucă, nu au mişcat niciun deget pentru salvarea compatrioţilor lor.
Aceeaşi atitudine pasivă a lui Nicolae Ciucă a fost scoasă în evidenţă şi de comandanţii trupelor italiene cantonate în zonă, generalii Luigi Scollo şi Marco Chiarini. Aceştia au povestit cum au avut ca misiune eliberarea a trei poduri peste râul Eufrat, sub o ploaie de rachete trase de insurgenţii irakieni, dar trupele româneşti, deşi cantonate în apropiere, nu le-au venit în ajutor, Nicolae Ciucă motivând că nu are aprobarea autorităţilor de la Bucureşti pentru a înainta .
De altfel, deşi au trecut mai bine de 20 de ani de la acele momente, generalul Marco Chiarini îşi aduce şi acum aminte de cuvintele pe care i le-a spus Nicolae Ciucă la vremea respectivă: “Avem o restricție națională, deci nu pot intra în Nassiriya”. Această imagine statică zugrăvită de colegii de arme ai generalului nu se potriveşte deloc cu imaginea de erou cu care încearcă Ciucă să seducă electoratul, fapt ce ne face să ne întrebăm dacă autobiografia ce va fi lansată curând, “Un ostaş în slujba ţării”, nu va fi cumva aşezată la secţiunea “Ficţiune” pe rafturile librăriilor.