Nicolas Popescu, interviu inedit despre relația cu Gică Hagi și „fratele” Ianis. A fost aproape de FCSB: „Mă sunau încontinuu!”

Nicolas Popescu (22 ani) este unul dintre jucătorii de perspectivă din fotbalul românesc. Fiul fostului mare internațional Gică Popescu a semnat în această vară cu Steaua, iar evoluțiile sale sub tricoul „militarilor” au fost constant bune.

Nicolas Popescu, fiul fostului mare internațional, interviu marca FANATIK: „Primul antrenament l-am făcut cu Ianis Hagi”

FANATIK a stat de vorbă cu fiul „Baciului” Gică Popescu, iar acesta ne-a prezentat primii pași în fotbal, relația pe care o are cu Gică, respectiv Ianis Hagi, dar și cum a fost pe pasul de a semna cu echipa patronată de Gigi Becali, FCSB.

Nicolas, care e prima ta amintire legată de fotbal?

– Cred că aveam 3-4 ani și stăteam cu părinții într-un apartament în București. Aveam o minge mică, portocaliu cu albastru de burete, și atunci am început să mă joc prin casă cu tata cu mama, cu cine prindeam. Mingea era jucăria mea preferată. Apoi, la 5-6 ani m-am dus la fotbal prima oară și nu o să uit niciodată senzația aia.

Digi24.ro

Un tânăr de 26 de ani şi-a ucis tatăl cu 18 lovituri de cuţit, în București, după un scandal. Agresorul a fost reținut

Cum a fost la început la fotbal, mai ales că toată lumea știa că ești băiatul lui Gică Popescu…

Digisport.ro

OUT! Pleacă din România, după ce a câștigat o avere: 3.800 de lei pentru fiecare minut!

– La început clar a fost un privilegiu pentru că mă ducea peste tot la meciuri, aveam acces la foarte multe lucruri. În același timp însă să auzi zilnic: „Tatăl tău a fost uriaș! A fost un mare fotbalist!”, într-un fel îți dădea puțin în cap, pentru că te punea în umbră, chiar dacă e o onoare și o mândrie. Mereu trebuie să arăți că nu e așa, că nu joci datorită tatălui tău, că nu se întâmplă totul datorită lui și nu mie.

Cum e să fii în pielea lui Nicolas Popescu sau Ianis Hagi

Deci ai simțit o presiune suplimentară datorită numelui pe care îl porți? 

Nu neapărat o presiune uriașă, pentru că eu mi-am dorit să fac fotbal și îmi place să fac asta. Nu o fac pentru el, fotbalul meu a fost viața mea de mic. Când am mai crescut am realizat că orice fac trebuie să fie dublu față de altcineva. Dacă făceam un meci prost, lumea îmi sărea în cap: „Juca bine că era băiatul lui Gică Popescu și acuma a fost pilaf!”.

Și vărul tău Ianis Hagi s-a confruntat cu aceste probleme…

– Da, clar că e o greutate pe umerii noștri pentru că lumea te compară mereu cu părinții. Orice am face, suntem comparați cu fotbaliștii Gică Hagi și Gică Popescu. Eu mi-am dorit mereu ca oamenii să mă perceapă strict ca Nicolas, nu băiatul lui Gică Popescu, și să mă judece doar prin prisma a ceea ce fac. Era însă inevitabil și deja m-am obișnuit. Așa o să fie toată viața și nu e o problemă asta. Poate când eram mic mă mai afecta, dar acum nu mă mai deranjează.

A vrut să fie fotbalist deși a purtat povara numelui Gică Popescu. Cel mai important sfat de la căpitanul Barcelonei

Deci tata nu te-a împins să faci fotbal…

– Nu, a fost strict plăcerea și dorința mea. Când a văzut și el că asta îmi doresc m-a susținut, m-a sprijinit și s-a bucurat că vreau să încerc să îi calc pe urme. Nici mama nu s-a opus să merg la fotbal, însă amândoi au ținut foarte mult la școală. M-au învățat să le pun pe ambele în balanță până la o anumită vârstă. Mama, când a văzut că pot să fac performanță, a acceptat să merg pe drumul ăsta.

Care e cel mai important sfat pe care l-ai primit de la Gică Popescu?

– Să nu mă simt inferior nimănui și să îmi doresc mereu să fiu cel mai bun și să am încredere că pot să reușesc. Mi-a spus asta de foarte multe ori. Mi-a explicat că trebuie să mă sacrific și să muncesc enorm, pentru că altfel nu pot să fac performanță. Și am mai reținut ceva din poveștile lui de când era fotbalist: „În orice vestiar calci, trebuie să faci totul să te impui și să arăți că ai valoare”.

Când și-a dat seama că poate ajunge fotbalist și primul antrenament cu Ianis Hagi

Cum au fost primii pași în fotbal?

– Eu am fost la Pro Luceafărul la nea Marcel Pigulea, unde a fost și Ianis, Denis Drăguș, Răzvan Marin, mai mulți jucători. La început eram atacant central sau în benzi. Acolo am stat până la 12 ani și am mers apoi la Voluntari. Cred că în perioada petrecută acolo mi-am dat seama că pot să ajung fotbalist. Deci pe la 13-14 ani, când am început să joc bine, să fiu urmărit și am bifat primele selecții la lotul național. Atunci a realizat și tata că am potențial și am căpătat încredere. Antrenorul meu de la juniori, Gabriel Prioteasa, a însemnat foarte mult pentru mine.

Te-a motivat și faptul că Ianis a ales să meargă și el pe drumul ăsta? A fost un model pentru tine? 

– Normal, e și cu 5 ani mai mare. Eu am crescut cu el și ne jucam fotbal încontinuu, și la bunici, jucam fotbal în casă. El e cu 5 ani mai mare ca mine și când l-am văzut că a început să se ducă la antrenamente la Pro Luceafărul și juca, m-a luat și pe mine la 5-6 ani. Eu mă jucam pe margine, până când mi-a spus antrenorul de la grupa lui: „Hai, vino și tu la antrenament!”. Primul meu antrenament ca junior l-am făcut cu Ianis. De atunci am fost mereu pe lângă el și mă uitam la cum joacă.

Nicolas Popescu, dorit cu insistență de FCSB

Cum ai ajuns la academie la Viitorul?

– În perioada asta la Voluntari m-au remarcat când am trecut mijlocaș central sau ofensiv și m-au sunat să mă duc. Atunci am realizat că la mijloc dau cel mai bun randament. La 14 ani și jumătate începuseră selecțiile la U15 la națională. Țin minte că mă suna Bogdan Costicea de la FCSB să mă duc acolo. Mă plăcea mult când eram mic și mereu vorbea cu mine, îmi dădea mesaje să vin la ei.

Toți copiii voiau atunci însă la academia lui Hagi. Îmi aduc aminte că am avut un amical cu Viitorul și am dat două goluri, am bătut cu 4-2. După meci, l-a sunat pe tata antrenorul Ionuț Mihu de la 2003. I-a spus că vor să mă vadă la Ovidiu la antrenamente o săptămână. Apoi am vorbit cu domnul Hagi, mi-a zis să vin acolo că am potențial.

Cum a fost să lucrezi cu unchiul tău, Gică Hagi?

-A fost frumos, însă perioada de juniorat nu a fost foarte bună pentru că am avut multe accidentări. Am avut probleme de creștere. Am crescut mult, aveam dureri articulare și musculare. Am jucat multe meciuri, dar n-am avut continuitate. Jucam, stăteam, jucam, stăteam.

Nicolas Popescu nu a uitat niciodată când a făcut pasul la Viitorul sub comanda lui Gică Hagi

Cum ai făcut pasul la echipa mare?

– Păi am fost chemat la câteva antrenamente la echipa mare, am prins câteva cantonamente și la 18 ani am început să mă antrenez zilnic cu seniorii. La 16 ani, în cantonamentul din Turcia a fost primul antrenament cu Viitorul. Am avut emoții mari.

Ai auzit vreodată asta de la colegi sau în club: joacă la Viitorul pentru că e băiatul lui Gică Popescu?

– Sincer am avut colegi foarte OK. Nu am simțit asta, dar mai erau vorbe în stânga-dreapta, însă era oarecum inevitabil. Mereu am avut susținere și mi-am făcut mulți prieteni acolo. Plus că eu nu am jucat foarte mult la prima echipă.

Lucrul cel mai important pe care l-a învățat de la Hagi și emoția debutului

Care e cel mai important sfat primit de la Gică Hagi?

– Ceea ce ai făcut ieri, nu mai e valabil azi. O spune de multe ori, dar mi se pare cel mai important sfat pe care îl poți lua de la Hagi. Ca fotbalist, trebuie să uiți imediat un meci mare și să o iei a doua zi de la capăt și să muncești fix la fel. Nu poți să te mulțumești cu puțin pentru că nu o să crești niciodată. De la Hagi înveți fotbalul cum nu știu dacă poți învăța altundeva în România.

Îți aduci aminte debutul la Farul?

– Nu o să uit niciodată: 26 iulie 2021. Am intrat în minutul 85 când conduceam cu 2-0 pe Gaz Metan Mediaș. Nu știam că o să joc, nu mi-a spus absolut nimic înainte. Știu că făcusem o pregătire de vară foarte bună și cu o săptămână înainte am lăsat o impresie bună într-un amical, iar Hagi mi-a spus să o țin tot așa. Simțeam că va urma și pentru mine momentul ăsta. A venit la mine, mi-a spus să mă schimb și că are încredere în mine.

Care e cea mai mare satisfacție în fotbal a lui Nicolas Popescu

Cum a fost pentru tine să joci la Campionatul European U19? Ai călcat pe urmele lui Gică Popescu, pentru care a fost de asemenea primul turneu final…

– A fost ceva special. Toată familia s-a bucurat și au fost cu toții în tribune la Euro. Mi-a spus tata să mă bucur de momentul ăsta, pentru că nu ne mai calificasem de mult timp. Am simțit atunci că pot mai mult și că trebuie să fac pasul în altă parte, pentru că la Farul veniseră Tudor Băluță, Dragoș Nedelcu și știam că nu voi juca foarte mult.

Am decis atunci să merg la Voluntari. M-am întors apoi la Farul, însă am jucat puțin pe finalul sezonului în care am cucerit titlul. Nu aveam totuși nici 20 de ani. Am jucat un singur meci în play-off și am luat și eu medalie de campion. Am intrat în ultimele 5 minute, însă am învățat mult de la băieți. Erau jucători cu nume.

Cum ai descrie prima ta perioadă petrecută la Farul?

– Oscilantă pot spune. Primul an cu echipa mare a fost de adaptare pentru mine. Veneam totuși după mai multe probleme fizice. Am jucat puțin, dar a fost important să mă obișnuiesc cu totul.

Denis Alibec, ca un frate mai mare pentru Nicolas Popescu

De la cine ai învățat cel mai mult?

– De la Denis Alibec. Vorbea foarte mult cu noi tinerii și ne ajuta mereu. Un băiat cu un caracter extraordinar. Ne mai scotea în oraș la masă, la cafea. A fost foarte apropiat de cei mai mici. Ne povestea din cariera lui, să învățăm din greșelile lui. Țin minte că înainte să plec la Voluntari l-am prins o săptămână la antrenamente și mi s-a părut un băiat de nota 10, foarte modest.

Gică Popescu a suferit mult că nu joci la Farul… 

– Înainte de orice e tată și e normal să fie așa. Nici mie nu mi-a fost ușor, dar m-au călit momentele astea și nu am niciun regret chiar dacă în trecut m-a afectat.

De ce nu a mai continuat la Farul și cum a ajuns la Steaua

De ce te-ai întors de la Voluntari după doar 6 luni?

– Mai eram împrumutat până în vară, dar am considerat că nu mai avea sens să stea acolo. Eu când m-am dus, mi-au spus că se vor axa pe tineri și nu s-a întâmplat acest lucru. Am stat și vreo o lună și jumătate accidentat. Aveau alte planuri și am decis că e mai bine să mă întorc la Farul.

Gică Hagi discuta cu mine, iar eu mi-am așteptat șansa. El m-a crescut și o să îi fiu mereu recunoscător. La un moment dat am primit șansa de la el. Apoi, în a doua perioadă, am jucat 23 de meciuri dintre care 15 ca titular. Îmi pare rău că a fost un sezon destul de slab pentru echipă și am ratat play-off-ul.

De ce ai plecat de la Farul la Steaua?

– S-a schimbat antrenorul și mi s-a dat de înțeles, după ce am făcut pregătirea, că nu voi avea prea multe șanse. Am văzut că nu am jucat deloc în primele etape. Am zis că trebuie să merg iar în altă parte. Dacă nici la vârsta nu joc… Nu aveam cum să mai stau, mai ales că veneam după o perioadă bună cu domnul Hagi în care am jucat.

Fiul lui Gică Popescu ține cu Steaua de mic

E adevărat că tu ai vrut să mergi la Steaua?

– Da, eu am vrut, a fost total decizia mea! Eu de mai mult timp mă gândeam să merg la Steaua, pentru că de mic am ținut cu Steaua. Am sperat însă că voi reuși să mă impun la Farul. Îi mulțumesc lui Daniel Oprița că mi-a întins o mână de ajutor și din prima zi mi-a dat încredere totală. O să îi fiu mereu recunoscător și vreau să am cât mai multe realizări sezonul ăsta.

Vezi cum e viața asta? Te doreau cei de la FCSB, ai ajuns la Steaua, echipa unde tatăl tău a făcut performanță…

– Da, da, așa este. Viața e imprevizibilă și nu știi niciodată ce se poate întâmpla, ce schimbări pot surveni. Mă bucur că am ajuns aici și toată lumea mă susține. De mic sunt cu roșu și albastru și a fost o bucurie enormă să debutez pe stadionul Ghencea. Era cam singurul stadion mare pe care nu jucasem. E ceva extraordinar să joci în spate cu o galerie minunată. Știm cu toții cum e Peluza Sud, e un sentiment extrem de plăcut. Nu mai jucam de câteva luni mai mult de 45 de minute.

Nicolas Popescu, încrezător că poate să joace la un nivel mult mai ridicat

Tata a jucat în Ghencea în 1988 cu Adrian Bumbescu și Ștefan Iovan, iar acum tu lucrezi cu ei la Steaua…

– Da, așa e. Chiar am vorbit cu dânșii. Sunt mereu aproape de noi și m-am simțit binevenit. Mi-au spus să am încredere în mine și mă sprijină mereu.

Crezi că poți face pasul la nivelul următor?

– Tata e cel mai dur critic al meu și îmi spune că sunt undeva la 60% din potențialul meu. La fel cred și eu, consider că mai am multe de arătat. Am 22 de ani și sunt încă în creștere. El mă lasă mereu să iau deciziile singur, dar s-a bucurat că am ales Steaua și m-a susținut. Vreau să demonstrez la Steaua tot ce pot!

Nicolas Popescu, impresionat de ce a găsit la Steaua. Replică pentru critici

Cum se motivează un jucător la 22 de ani la o echipă care nu are drept de promovare?

– Vorbim totuși de Steaua, chiar dacă nu e o situație plăcută pentru nimeni. Eu am motivația mea, sunt condiții foarte bune, avem un stadion extraordinar și galeria creează o atmosferă fantastică la fiecare meci. Echipa asta pierde 10 jucători în fiecare an și mereu e acolo, pe primele 4 locuri. Nu joc la o echipă oarecare și tot timpul trebuie să dau totul pentru că purtăm o emblemă uriașă pe piept. Nu consider niciun moment că am făcut un pas în spate prin venirea mea aici.

Transferul tău a fost destul de criticat, dar ai deja 2 goluri în 8 meciuri…

– Da, nu vreau eu să vorbesc de critici. Lumea poate să vorbească orice și nu mă deranjează. Criticat am fost de când am debutat la fiecare meci. Eu îmi doresc doar să fiu sănătos și o să arăt pe teren tot ceea ce pot. Sper să joc din ce în ce mai bine la Steaua și din vară vedem ce va fi. Eu mai am 3 ani contract cu Farul.

Declarații emoționante despre relația specială cu Ianis Hagi

Ianis a trecut și el prin asta… Ți-a dat vreun sfat?

– Alții se lăsau de fotbal de mult în locul lui. Eu vorbesc foarte mult cu el și suntem mai degrabă frați decât verișori. Am crescut cu el. Am o soră și un frate mai mare, Ianis. De când a plecat el în străinătate am învățat mult despre cum trebuie să fii din punct de vedere mental, să ai aceeași atitudine fie că ești apt de joc sau accidentat, că ai evoluții bune sau mai slabe. Eu văd la el că e obsedat să progreseze. Foarte multă lume nu știe asta și nu vede ce face el în afara terenului. E dedicat 100%.

Ai jucat la toate loturile de juniori, în afară de U21. Rămâne un vis pentru tine să debutezi la naționala mare?

– Cu siguranță. Chiar cred că e posibil. În fotbal se poate schimba totul de la A la Z într-o perioadă de timp foarte scurtă. Ar fi ceva extraordinar și chiar îmi doresc să joc măcar un meci pentru naționala României. Mi-aș dori să joc la un club important în La Liga și la un turneu final cu echipa națională, alături de Ianis.

Nicolas Popescu, cadou fabulos de la Neymar la Barcelona

Speri să promovezi cu Steaua și să joci în prima ligă?

– Echipa asta merită cu siguranță asta. Sunt condiții cum nu au multe cluburi din prima ligă. Nu știu dacă voi face parte din acest proiect, dar normal că m-aș bucura să fiu și eu aici când se va reuși această performanță. Eu zic că avem o echipă bună și vom arăta din nou cine este Steaua. Locul echipei nu e în Liga 2.

Gică Popescu e prieten cu mulți foști mare fotbaliști. Ce întâlnire te-a impresionat cel mai mult?

– Da, am fost de multe ori și pe Camp Nou. Țin minte că la un El Clasico am coborât cu el la vestiare și s-a salutat cu Puyol. Mi-a făcut cunoștință cu el și cu Dani Alves. Am rămas uimit! Încă un moment important pentru mine e că la 15 ani a reușit să îmi ia după un meci un tricou al lui Neymar, idolul meu, pe care scria: „Pentru Nico”.

Eram disperat după el și m-a inspirat foarte mult în fotbal. Mă uitam pe YouTube și stăteam cu orele să îi copiez toate schemele. Nu am avut ocazia să îl întâlnesc, dar tricoul ăla înseamnă foarte mult pentru mine. El m-a făcut să mă îndrăgostesc de fotbal. Ca mijlocași îmi plac Vitinha și Pedri. Reijnders de la City îmi mai place foarte mult.

• 32 de meciuri are Nicolas Popescu la Farul, unde a debutat la doar 18 ani și a cucerit un titlu de campion 
• 24 de partide are mijlocașul de 22 de ani la loturile naționale de juniori
• 2 goluri în 8 meciuri are fiul lui Gică Popescu la Steaua, unde e împrumutat de Hagi până în vara lui 2026