Nicoleta Voicu nu vrea să audă de bărbați după Gheorghe Turda: „Am simțit trădarea. Eu nu mai stau să păzesc telefoane”

Nicoleta Voicu își serbează astăzi ziua de nume, iar cu această ocazie nu a pregătit ceva special. Vedeta spune că se bucură de valul de mesaje pe care le-a primit din partea celor care o apreciază.

Nicoleta Voica, dezamăgită de bărbați după relația cu Gheorghe Turda

FANATIK a stat de vorbă cu ocazia Sf. Nicolae, o ocazie cu totul și cu totul specială cu interpreta de muzică folclorică, artista făcând câteva destăinuiri pline de emoție!

Cântăreața a vorbit despre cum a depășit cumpenele vieții sale, în speță fiind situația dificilă cauzată de despărțirea de Gheorghe Turda, fără să îi dea numele, însă, dar și despre legătura uluitoare dintre ea și animalul ei de companie, amândoi fiind adoptați la aceeași vârstă!

Nicoleta Voicu, cu sufletul pe tavă: „Nu mai am atașamente”

– La mulți ani, doamna Voicu! Cum vă bucurați de această zi?

M-am bucurat deja și încă mă bucur. M-am bucurat de avalanșa de mesaje pe care le-am primit încă de aseară. Am ajuns unde am ajuns prin natura profesiei și cred că destinul e scris de cineva de acolo, de sus. Mă regăsesc în acest nume, Nicoleta, cred că mi se potrivește.

Digi24.ro

Rusia amenință că va ataca Polonia dacă NATO aduce arme nucleare pe teritoriul acesteia

– Care e starea dumneavoastră de spirit acum? Cum a fost anul ăsta, cu plusuri și minusuri?

Eu mă simt atât de puternică acum, așa încât, cum să spun, nu mai am atașamente. Nu mă mai simt atașată de acțiunile celorlalți. Relele care mi s-au întâmplat m-au făcut mai tare. Toate au avut un scop în viață. Am trecut și peste rele…

Trădată de colegele de scenă: „Apăreau zâmbitoare în prezența persoanei de care m-am despărțit”

– La ce fel de rele vă referiți?

Am simțit trădarea chiar din partea colegelor de scenă, care-mi scriau unele lucruri în privat, iar apoi apăreau zâmbitoare în prezența persoanei de care m-am despărțit. Mă lăudau pe mine apoi… Au fost multe situații în care m-au făcut să simt trădarea.

– E vorba de domnul Turda?

Nu pot să spun despre cine este vorba. Nu am acest drept (a fost notificală legal pe acest subiect de marele artist, n.red.)

– Dar aveți vreo persoană căreia să vă confesați, dincolo de trădători?

Da, am o prietenă foarte bună, mai sunt oameni cu care mă sfătuiesc. Cel mai bun prieten este, oricum, câinele meu.

Digisport.ro

A venit răspunsul CNA, după sesizarea în care s-a cerut interzicerea alăturării numelui ”București” denumirii CSA Steaua

Câinele vedetei, adoptat la vârsta la care a fost și ea înfiată: „A fost un semn”

– Care e povestea animalului dumneavoastră de companie?

Să știți că nu e vreun câine de rasă, mi l-a adus cineva, era abandonat. Am fost cu el la veterinar și, ca să vedeți ce coincidență, avea exact un an și opt luni, exact vârsta la care au am fost înfiată. Acela a fost un semn.

– Revenind, există ceva ce vă lipsește, ceva ce vă doriți pentru viitor?

De dorit, aș vrea să mă mai așez cu evenimentele, am multe dorințe, să zic așa. Vreau să-mi pun niște bănuți deoparte, pentru că am o rată la bancă, apoi mi-aș dori să plec trei zile la munte doar eu și câinele meu, Maxi. A fost cea mai credincioasă ființă, câinele mi-a fost mereu aproape. Dacă era o zi în care eu nu mâncam, chiar dacă avea bobițe, nici el nu mânca… Am învățat foarte multe de la o necuvântătoare, poate mai multe decât de la un om!

„Aș construi o casă de copii”

– V-ați gândit ce ați face dacă ați avea mulți bani pe mână?

Dacă aș avea șansa să gestionez niște bani, aș construi o casă de copii. Ascultând poveștile multor persoane, îmi dau seama că eu am avut noroc. Aș vrea să fac o casă de copii, căci văd tot felul de cazuri în care copiii nu au cele mai bune condiții. Având un copil la rândul meu, chiar și acest an și opt luni când am fost adoptată a fost unul destul de delicat.

– De ce?

În primul rând, din cauza alimentației. La bebeluși, alimentația se face diversificat, după cum știți. Mama mi-a spus oricum că eram mai bine îngrijiți decât credea, eu când m-am desprins de tot grupul m-am dus direct în brațele tatălui meu. Chiar am o poveste impresionantă. Pe mine m-au înfiat în Ajun de Crăciun, însă abia de Paște am fost botezată.

De ce nu vrea să se mai căsătorească: „Nu mai stau să păzesc telefoane”

– Aveți un băiat mare, însă v-ați gândit să mai adoptați un copil? Căsătoria vă face cu ochiul?

Nu mai sunt la vârsta la care să înfiez. De căsătorit, nu știu ce ar mai putea să îmi aducă un om…

– Nu spuneți niciodată niciodată, doamna Voicu!

Într-adevăr, așa este, însă oamenii sunt cu două fețe, iar eu nu mai stau să păzesc telefoane (n.r.: râde – se referă la faptul că nu ar mai avea răbdarea să testeze fidelitatea vreunui potențial partener). Dragostea e în mine.

– Ce ne puteți spune despre lumea în care trăim, cu toate problemele ei. Cum vă raportați la scumpiri, la toată situația asta tot mai incertă, mai e și un război aproape de noi…?

Eu sunt cumva paralelă cu tot ce se întâmplă (n.r.: râde). Eu nu mă raportez, de exemplu, la bani. Am învățat că dacă muncești, ai. Am învățat că nu trebuie să rămâi blocat într-o situație, de asta eu fac diferența între lumea mea, viața mea de zi cu zi și lumea din exterior. Eu am muncit foarte mult și mă străduiesc să nu devin sclava banului, ba chiar au fost situații când Dumnezeu mi-a apărut în cale ajutându-mă, când nu mai credeam că se mai poate întâmpla ceva bun.

„Ca să fac față durerii, am apelat la rațiune”

– Ne puteți exemplifica în ce context ați avut parte recent de acest miracol divin?

A trebuit să contactez mai multe persoane pentru evenimente, am contactat atât de mulți oameni încât nu mai știam pe cine să sun. Am fost sunată apoi de a 31-a persoană să fac un spectacol de 1 Decembrie după ce 30 de organizatori, de producători mi-au tot zis „Te avem în vedere”. Ăsta e cel mai recent exemplu de miracol.

– Peste situațiile astea de cumpănă cum treceți? Vă rugați? Vă refugiați în ceva ca să nu simțiți deznădejdea?

Eu am descoperit niște oameni minunați la care mă uit atunci când durerea e prea mare. Noi nu mai avem, din păcate, repere culturale. Ca să fac față durerii sufletești, am apelat la rațiune. Am început să urmăresc interviuri cu monștri sacri ai teatrului, ai culturii, pe YouTube, cu tot felul de oameni de cultură. Așa am ieșit din stare. Unul din cei pe care i-am urmărit este maestrul Dorel Vișan.

– Și acum mai aveți spectacole? Cântați cumva de sărbători?

Am un spectacol pe 17 decembrie, de la ora 17, la Biserica Amzei, în București. De Revelion încă nu s-au legat lucrurile. Am rămas la aceleași discuții, în care mi se zice că mă au în vedere. Vom vedea ce va fi.