Nicușor Bancu, interviu exclusiv pentru FANATIK: „Mi-am văzut băiețelul abia după 6 săptămâni de la naștere… Era pandemie, a stat la incubator… Nu știam cum e!”

Nicușor Bancu s-a accidentat în meciul Craiovei din Giulești, meciul revoluției lui Mirel Rădoi. Nicușor știe ce e calvarul. L-a mai trăit în tricoul albastru. Operație, recuperare, revenire. Acum „filmează” episoade din noul serial. Zilnic merge la Clinica Prokinetic din Craiova, stă mai mult cu Alin Burileanu decât cu familia. Strânge din dinți și e convins: se va întoarce și mai puternic!

Dorințele lui Nicușor Bancu la 30 de ani: „Titlul cu Universitatea Craiova și un turneu final cu naționala României!”

Printre aparatele la care lucrează chiar în timp ce vorbim, căpitanul dezvăluie părțile mai puțin cunoscute și accesibile microbistului de rând.

Știți „bancul” cu oltenii? Într-un interviu premium FANATIK, vă invit să-l cunoaștem pe adevăratul Nicușor Bancu, 30 de ani împliniți pe 18 septembrie 2022, intrat în al 10-lea sezon la Universitatea. El e olteanul Bancu, băiatul din Crâmpoia, județul Olt, care a început fotbalul la 18 ani și a ajuns prima oară pe „Oblemenco” ca jucător, nu ca spectator!

Nicule, cum merge recuperarea?

– Din fericire, foarte bine. Se vede munca pe care o depun, dă roade, piciorul arată tot mai ok. Am vorbit cu Alin Burileanu, omul care se ocupă non-stop de mine, și care m-a ajutat enorm să trec peste această perioadă.

Digi24.ro

Fermierii aruncă tone de legume în timp ce samsarii din piețe vând marfa cu 200% mai scumpă. „De trei zile arunc”

Nicușor Bancu: „Pentru 2-3 meciuri din acest sezon nu merită să risc. O iau de la zero la vară”

Mihai Rotaru spunea că nu crede că mai joci în acest sezon…

– Sunt șanse să mai joc și în acest sezon, dar nu are rost să forțez. Nu merită riscul. Pentru 2-3 meciuri din acest campionat nu merită să risc o recidivă care să mă țină alte șase luni pe bară. Mai bine stau, iau pregătirea de vară de la zero, iar apoi încep în forță și bine pregătit noul sezon.

Cum trăiești această perioadă? Ai mai trecut prin așa ceva…

– E greu pentru mine! E bine totuși că accidentările nu au fost una după alta, că aceasta a venit la 8 ani după prima. Deja am uitat-o pe aceea… Dacă erau mai apropiate accidentările, cred că îmi era foarte greu mai ales psihic. Ținând cont că sunt acasă, că sunt în Craiova, că știu tot ce se întâmplă aici la clinică, mi-e mult mai simplu… Nu sunt singur, nu mă plictisesc, fac tot ce-mi dă Alin, trag tare, e ok.

Care a fost primul tău gând atunci când te-ai accidentat în Giulești?

– Am auzit acea trosnitură… Am simțit că s-a rupt… Știam de acolo, de pe teren, că o să ajung la operație! Urma să vedem ce am mai exact, dacă e vorba de ligamente sau de menisc… Speram să fie meniscul că e mai ușor de recuperat… Dar așa a fost să fie. Am luat-o ca atare. Toți cei din jurul meu, de la echipă, din familie, m-au încurajat spunându-mi că nu se termină cariera aici.

Nicușor Bancu despre începuturile din fotbal: „Jucam doar duminica de la ora 11 când mergeam acasă, în comună. Aveam 14 ani”

Mergem la începuturi. Cum te-ai apucat de fotbal?

– Am început în comuna mea natală, în Crâmpoia și jucam în liga a cincea. Duminica, de la ora 11. Eram la liceu la Slatina și mergeam acasă în fiecare week-end. Nu făceam niciun antrenament, doar jucam duminica. Aveam 14 ani, jucam cu alții mai mari ca mine, era și fratele meu în echipă. Mi-era drag să mă uit la ei și m-au băgat și pe mine să joc. Fratele meu era talentat și el, juca mijlocaș stânga, dar nu a avut norocul să urce mai departe… Deși a fost ulterior la FC Argeș, dar apoi a făcut facultatea și s-a angajat.

Digisport.ro

Ce surpriză! Despărțiți de mai bine de 16 ani, cei doi au apărut din nou împreună: "Am primit multe telefoane!"

Și cum ai evadat de la Crâmpoia?

– M-a văzut domnul Gigi Ilie la județeană și m-a chemat să dau niște probe. Antrenor era Dan Oprescu, care este ca un tată pentru mine! Datorită lui sunt aici, în fotbalul mare. M-a ținut un an de zile și nu am jucat niciun meci oficial la liga a treia. Am debutat abia în ultima etapă ca să vadă dacă am înțeles ceva din ce m-a pregătit. A văzut că am potențial, iar din liga a doua am jucat meci de meci. Din 2010 până în 2012 am stat la Piatra Olt, apoi ne-am mutat la Slatina, iar în 2014 m-a luat Craiova.

Când jucam la Piatra Olt, eram și muncitor pe șantier. Aveam 18 ani. Pe timp de vară, mai ales în primul an când nu jucam, am mers cu tata și cu fratele meu și eram salahor. Câștigam bani ca să pot să-mi cumpăr ghete… Dar niciun moment nu m-am gândit să renunț la fotbal și să plec în străinătate la muncă. Am realizat cât de grea era munca pe șantier, cum e să te trezești la 7 dimineața și să lucrezi până la 9 seara. Deci trebuia neapărat să reușesc cu fotbalul! Era ambiția mea, visul meu! Poate mulți în locul meu ar fi renunțat în anul ăla. Mă antrenam cu colegii și nu jucam. Nu aveam nicio garanție că o să apuc să joc. Dar am crezut în mine, domnul Dan Oprescu a crezut și el în mine și așa m-am ridicat” – Nicușor Bancu, exclusiv pentru FANATIK

Cum s-a transferat Nicușor Bancu de la Slatina la Craiova: „Am plâns și le-am zis că mă las de fotbal”

Cum s-a produs transferul la Craiova în 2014?

– Am fost luat în cantonament cu echipa în Slovenia, am dat gol la primul meci amical! Nu fusesem încă transferat. Jucam mijlocaș stânga, antrenor era Jerry Gane. Mă știa foarte bine de la Slatina. El a insistat la domnul Rotaru, care dorea să mă cumpere, dar nu-mi spusese nimic. Dorea să mă țină concentrat, să dau totul…

Au cam fost ceva probleme cu Slatina să-ți dea drumul…

– Știți cum este? Încercau și ei să ia cât mai mulți bani, ca orice echipă din liga a doua… Doar era vorba de un transfer la Universitatea Craiova! Nu doreau să mă lase, pentru că nu se înțelegeau la bani! Am plâns atunci, am zis că mă las de fotbal dacă nu-mi dau drumul! Le-am spus că nu mai joc la liga a doua! Au cedat în cele din urmă și așa am ajuns la Craiova.

Pentru 80.000 de euro…

– Da, parcă atât a fost suma de transfer.

Cel mai frumos gol al meu la Craiova a fost în poarta lui Dinamo (n.r. – 6 martie 2018, 1-0 pe „Oblemenco”). L-am driblat pe Penedo și am dat gol din unghiul ăla. Era și nașul Nistor la ei… Ne-am calificat în semifinală, apoi am luat Cupa” – Nicușor Bancu

„Am ajuns fundaș stânga pentru că nu mai aveam cum să joc mijlocaș când a venit Mitriță. Era clar peste mine”

Ce repede a fugit timpul… Ai intrat deja în al 10-lea an la club, ești într-o galerie selectă! Credeai așa ceva în 2014?

– E greu să te gândești că stai 10 ani la un club. Dar mă bucur foarte mult că sunt într-o galerie selectă a Craiovei. Nu știu dacă mai plec sau rămân la Universitatea până îmi termin cariera de jucător. Acum trag tare să revin și să joc.

Ai avut mulți antrenori la Craiova în acești ani.

– Da, foarte mulți! Dintre toți, cred că Devis Mangia a stat cel mai mult și cu el m-am înțeles cel mai bine.

Cum te-a convins să joci fundaș stânga, postul care ți-a schimbat, practic, cariera?

– Nu m-a convins! Din păcate pentru mine pe postul de mijlocaș stânga a venit Mitriță, și era clar peste mine! Mitriță era numărul 1, nu aveam cum să joc în locul lui. Așa că Mister a decis să joace cu cinci fundași, iar acel sistem m-a prins pe mine foarte bine. Am dat randament bun, nu doar eu, toată echipa. Cu acel nou sistem am obținut și primul trofeu, Cupa, dar și locul 3. Am fost aproape acolo, la titlu…

„Cu Devis Mangia m-am înțeles cel mai bine. Mi-a dat încredere, simțeam că nu pot să greșesc în meci”

Încă mulți oameni din fotbal spun că nu ești fundaș stânga, deși cu trei selecționeri doar fundaș stânga ai jucat.

– Da, așa e. Sau cum a spus și domnul Rădoi, înseamnă că toți selecționerii au fost slabi dacă m-au jucat doar fundaș stânga. Nu poți să-i mulțumești pe toți. Degeaba stau să explic că mă simt mai bine cu fața decât să vin cu spatele. Dacă ne gândim acum la ultimul meci cu Bosnia, când am dat pase de gol, toți vor spune iar că am dat randament bun ca mijlocaș. Perioada din toamna trecută a fost cea mai frumoasă a mea la echipa națională.

De la ce antrenor cu care ai lucrat ai învățat cel mai mult?

– Nu aș vrea să fac comparația aceasta, dar pot spune că m-am înțeles cel mai bine cu Devis Mangia. El mi-a dat multă încredere și libertate. Simțeam așa, în meci, că nu pot să greșesc! Îmi ieșea tot ce îmi cerea și ce încercam. Ăsta e adevărul.

Bergodi?

– Pentru mine, antrenorii italieni sunt numărul 1. Cu Mangia v-am povestit cum mă înțelegeam, cu Bergodi am jucat cu titlul pe masă.

Lacrimile lui Nicușor Bancu: „După ce am ratat titlul acasă cu CFR, am plâns toți în vestiar…”

Istoricul meci din pandemie, 3 august 2020, 1-3 cu CFR la Craiova…

– A fost o prostie cu acel meci, nu am înțeles nici până în ziua de azi. S-a anulat meciul nostru cu Astra din penultima etapă, eu eram suspendat, dar am rămas suspendat cu CFR deși partida cu Astra se anulase… Am stat în tribună, am suferit mult, am și deschis scorul prin Nistor, apoi ne-au întors… Fiind acasă, conduci cu 1-0, trebuia să luăm titlul. Fanii erau în afara stadionului, o zi de uitat… La noi, la olteni, se trăiește totul la cote maxime. Fierbem mai repede. Și la eșecuri, și la victorii!

Cum a fost pentru tine noaptea de după acel meci de titlu?

– În niciun caz nu am dormit! Am plâns toți în vestiar, apoi am plecat acasă și nu vroiam să văd pe nimeni sau să vorbesc cu cineva. Nu ne-am gândit cu câteva luni înainte că vom ajunge să avem șanse la titlu, dar legând victoriile am fost acolo. Cred că am început să credem când am bătut CFR la Cluj cu 3-2, pe final, cu golul lui Cicâldău.

Există o dezbatere pe tema Universității. Antrenorii se schimbă mereu, jucătorii rămân, rezultate nu sunt. Tu, în calitate de căpitan, cine crezi că e mai vinovat?

– Este și vina noastră, a jucătorilor, nu doar antrenorii sunt de vină. Sunt momente când tu, ca jucător, poate nu dai totul, nu faci ce spune antrenorul. Din 11, dacă doi sau trei se dau la o parte sau nu sunt ok, echipa are de pierdut! Nu pot eu să dau un răspuns clar, patronul trebuie să spună asta.

Vă răsfață prea mult Mihai Rotaru?

– Sunt condiții foarte bune, într-adevăr! Dar sunt condiții normale pe care orice echipă de fotbal care vrea performanță trebuie să le aibă. N-am fost pe afară, nu am avut încă ocazia să văd cu ochii mei, dar așa am auzit. Plus că noi mergem des cu avionul în deplasări, ceea ce nu-și permite oricine. Avem bază de pregătire foarte bună, salarii la zi.

„Ca antrenor îmbătrânești într-un an ca un om normal în 5 ani. Eu vreau o funcție în club, nu să antrenez”

Păi și atunci întrebarea: poate Craiova, cu aceste condiții de top, să câștige mai mult decât Cupa României?

– Sută la sută putem mai mult! Alții sunt neplătiți, au probleme, la noi condițiile sunt de titlu. Din păcate, jocul nostru nu e de titlu. Asta e cea mai mare dorință a mea. La națională am ajuns, Cupa am luat-o cu Craiova, acum mai vreau titlul și calificarea în grupe, în Europa. Plus o participare cu naționala la un turneu final, poate chiar la Europeanul de anul viitor. Atunci chiar m-aș simți împlinit ca fotbalist și mi-aș încheia cariera cu aproape tot bifat. Dar mai am de jucat vreo 5-6 ani. Eu așa sper.

Funcție în club sau antrenor? Ce urmează când te retragi?

– O funcție în club, clar! Ca antrenor am văzut cât de greu este! Trebuie să mulțumești atâția jucători, să fii și psiholog, și doctor, și orice. Să vizionezi meciuri, să pregătești tactici, să-i înțelegi pe toți. Pentru mine e imposibil. Ca antrenor îmbătrânești într-un an ca un om normal în 5 ani. Un antrenor are viață mult mai grea decât un fotbalist, trebuie să stea plecat de acasă non-stop.

„I-am vândut pe toți, numai eu am rămas! Băluță, Mitriță, Mihăilă… Cred că următorul e Baiaram!”

Ai avut vreo ofertă să pleci de la Craiova de-a lungul anilor?

– Nu mi s-a spus ceva concret, că ar fi oferta pe masă. Interes pentru mine a existat. Știu că a fost PAOK. Trebuia să plec eu și a ajuns Alin Toșca la Răzvan Lucescu. Și domnul Rotaru parcă mi-a mai spus despre ceva de la PSV Eindhoven. A trecut ceva timp, vreo 4 ani de atunci… Au mai fost și altele cred, dar probabil domnul Mihai nu mi le-a mai zis pentru că a avut nevoie de mine. Au cam plecat toți din fața mea, i-am ajutat foarte mult… Doar eu am rămas…

Tu îi transferi pe toți, doar tu rămâi la Craiova…

– Da, să știi. Uite, Băluță, Mitriță, Cicâldău, Mihăilă, Gustavo, Ivan o dată… Dacă-și reintră în formă, pleacă iar.

Cine ar fi următorul plecat?

– Cred că Baiaram. I-am vândut pe toți!

Cred că toamna trecută era cel mai bun moment al meu să plec afară dacă nu mă accidentam. Am avut evoluții foarte bune și la club, și cu echipa națională. Era momentul să fac pasul. Dar degeaba îți dorești ceva și se întâmplă fix altceva. Nu vreau să mă mai gândesc la un transfer, iau totul așa cum vine” – Nicușor Bancu

„Evit să merg la cantonament sau să mă văd cu colegii. Îmi face rău în perioada asta”

Cum arată programul tău zilnic acum?

– Mă trezesc la 8 și jumătate, iau micul dejun, iar peste o oră plec de acasă și ajung aici, la sală. Stau până la prânz când merg și mănânc, apoi fac „gheață”, care este obligatorie încă 50 de minute, iar pe la 3 după-amiaza revin la sală. Până pe la 17.30 sunt aici cu Alin, apoi acasă iar ședință cu gheață… Sâmbăta dimineața alte 2-3 ore, apoi mă odihnesc seara și duminica. Deci vreo 5 zile și jumătate pe săptămână… E multă monotonie, dar e foarte necesar tot ceea ce fac.

Vorbești cu colegii tăi des?

– Vorbesc, dar evit să merg la cantonament sau să mă văd cu ei… Îmi face rău! Mă concentrez doar pe recuperare, să iasă totul bine. Mă uit însă la toate meciurile, îi mai sun după, îi mai cert când joacă rău😊

„Am vrut să mai joc, dar mi-am dat seama că am piciorul rupt și nu pot sta în el”

Îți mai amintești că, la accidentarea din 2014, toți plângeau lângă tine pe teren și tu vroiai să mai joci?

– Da, chiar așa a fost! Abia după câteva secunde mi-am dat seama atunci că am piciorul rupt și nu mai pot să stau în el! Face parte din trecut, nu mai contează.

Cu Șeroni, cel care te-a lovit, ai vorbit?

– Mi-a dat un telefon la câteva zile după meci, și-a cerut scuze. Cam asta a fost toată discuția.

Pe el l-a dat Hagi afară de la Viitorul imediat după acel meci de Cupă…

– Da, îmi amintesc ceva. Nu mai contează. Ne-am mai întâlnit de atunci ca adversari, am bătut palma cu el, se poate întâmpla oricui. Atunci mi s-a întâmplat mie… Așa e la fotbal.

„Primul oraș mare pe care l-am văzut în viața mea a fost Craiova. Și asta la 22 de ani, în 2014”

Unii jucători ai Craiovei îl au naș pe Mihai Rotaru. Tu l-ai ales pe fostul tău coleg Dan Nistor…

– Eu mă gândesc că naș trebuie să am pe cineva cu care să mă înțeleg foarte bine, să ieșim mereu împreună. Nu zic că nu am o relație bună cu domnul Rotaru. Mă sună mereu să mă întrebe cum sunt, cum merge treaba, dar niciodată nu am discutat de antrenori sau de vestiar. Când e vorba despre prime, vine domnul Rotaru și discută cu 3-4 jucători mai importanți.

Erai cu Universitatea de mic? Cam asta spun toți jucătorii când vin la o echipă…

– Da, sunt oltean! Tata a fost cu Craiova de mic, doar că nu a avut posibilitatea să vină la meci.

El te-a dus prima oară pe stadion la Craiova?

– Nuuu… Eu nu am ajuns niciodată la Craiova până nu m-am transferat aici! Văzusem pe stadion doar un meci la Slatina, unde aveam niște verișori și m-au luat cu ei la o partidă de liga a doua. Primul oraș mare pe care l-am văzut în viața mea a fost Craiova. Și asta la 22 de ani, în 2014!

MESAJ PENTRU FANII CRAIOVEI: „Vreau să le mulțumesc că m-au suportat atâția ani. Chiar dacă am mai greșit, per total cred că mi-am făcut treaba. Alături de ei sper să luăm titlul cât mai repede” – Nicușor Bancu

„Cu Cătălina sunt din ianuarie 2014, cu Craiova am semnat în vara aia. Toate s-au legat pentru mine în acel an”

2014 e un an foarte important pentru tine. Poate cel mai important… Transferul la Craiova, dar și faptul că ți-ai cunoscut soția, pe Cătălina…

– Exact. Cătălina e de lângă Slatina, ne-am cunoscut acolo, în oraș. Cu Cătălina sunt din ianuarie 2014, cu Craiova am semnat în vara aia. Toate s-au legat pentru mine în acel an.

Cât contează susținerea familiei, mai ales în perioadele acestea în care ești accidentat?

– E cel mai important sprijin. Mental, te ajută enorm. A contat și contează foarte mult.

Ați avut și momentul mai dificil cu nașterea băiețelului vostru…

– Au fost ceva probleme la naștere. Au stat vreo șase săptămâni în spital! Eu eram plecat, jucam la Cluj cu CFR. Cătălina a mers singură la spital, se simțea foarte rău. I-au făcut perfuzia și doctorii au decis că trebuie să nască. Eram foarte stresat, eram departe, ea era la spital. Nici nu am dormit în după-amiaza aia înainte de meci, deși eu dorm mereu. Era 22 decembrie 2020 (n.r.: CFR – CSU 0-0, Bancu integralist), stăteam doar pe telefoane, așteptam ca nebunul să aud că e totul bine… Și a fost într-un final…

În pandemie nici nu ieșeam din casă de frică. Nu credeam că o să ajung să trăiesc așa ceva, să nu pot merge să-mi cumpăr o sticlă de apă sau o pâine. Au fost doi ani foarte grei. Și sunt și acum, cu războiul din Ucraina care nu se mai termină!” – Nicușor Bancu

„Mi-am văzut băiețelul abia după 6 săptămâni de la naștere… Era pandemie, a stat la incubator…”

Spuneai că au stat șase săptămâni în spital după naștere…

– Da, a fost o perioadă foarte complicată pentru mine. Mergeam și dimineața, și seara la spital, dar nu puteam să-i văd. Eram în pandemie, n-aveam voie să intru. Doar îi duceam pachetul la geam sau îl dădeam unui gardian, erau paznici peste tot. Cel mic era la incubator, nu știam cum e, dacă mănâncă sau nu… Cătălina îl mai vedea la geam din când în când, dar nici poze nu putea să facă! Eu mi-am văzut băiețelul abia când a ieșit din spital! A fost greu atunci, eram stresat cu problemele astea, nu-mi ieșea nimic nici pe teren.

Îți mai amintești primul meci cu banderola de căpitan al Craiovei pe braț?

– Uite, nu mai știu meciul, dar îmi amintesc că Devis Mangia mi-a dat banderola. Plecase Mitriță la New York, m-a luat deoparte și mi-a zis că vrea să mă pună căpitan dacă și eu sunt de acord. „Normal că vreau dacă aveți încredere în mine!”. Încă un lucru pe care l-a făcut Mangia pentru mine.

• 311 meciuri a jucat Bancu pentru Universitatea Craiova, marcând 27 de goluri și oferind 45 de assist-uri

Nicușor Bancu: „Când am debutat la națională, eram speriat… Nici nu mai știam ce mi-a zis Mister Contra”

Tu nu ai jucat la niciun lot de juniori, direct la naționala mare.

– Nici nu aveam cum… Dacă am început fotbalul la 18 ani… Am debutat direct la echipa mare, într-un meci în Danemarca, pe 8 octombrie 2017. Se accidentase Cristi Ganea, am intrat în locul lui Budescu la mijlocul reprizei secunde. Eram conduși cu 1-0! Uff, ce emoții mari am avut… Eram speriat puțin, lume multă în tribune, nici nu mai știam ce mi-a spus Mister Contra când m-a chemat să intru pe teren. Așa atmosferă ca la Copenhaga nu mai trăisem.

MESAJ PENTRU FANII NAȚIONALEI: „Fiți alături de echipă așa cum ați fost la ultimele meciuri. Numai împreună ne calificăm!” – Nicușor Bancu

E greu tricoul la echipa națională?

– Îți vine să-ți dai viața, ăsta e sentimentul! Când îl pui pe tine, arde! Înainte vedeam doar la televizor și mă gândeam cum o fi să ajung și eu acolo, să stau cu mâna la inimă și să-mi cânte imnul… Și am ajuns! E ceva incredibil când joci pentru națională, când se aude imnul. Joci pentru toți suporterii, pentru toți românii! Iar atmosfera la națională s-a schimbat foarte mult la ultimele convocări. Edi ne-a dat mai multă libertate, dar ne-a cerut și mai multă responsabilitate. Eu cred că avem șanse importante să ne calificăm din grupa asta la Euro 2024!

Primul gol la națională a fost în Liechtenstein, dar nu e valoros. Era frumos să ne aducă o calificare la Mondial, dar din păcate nu a contat! Apoi golul cu capul contra Finlandei, când a plecat faza de la mine și tot eu am finalizat-o” – Nicușor Bancu

• 28 de meciuri și 2 goluri este bilanțul „tricolor” al căpitanului „albaștrilor”
• 5 dintre ultimele 6 goluri ale naționalei României l-au avut co-autor pe Nicușor Bancu: gol la 1-0 cu Finlanda, pasă la 1-1 în Finlanda, 3 assist-uri la 4-1 cu Bosnia

Povestea tijei care i-a rămas pe viață în picior. „E ca o spiță de bicicletă. Probleme am doar în aeroport”

După operația în urma accidentării din 2014, Nicușor Bancu a rămas și cu unele „sechele”. Poate e prea mult spus, dar o tijă îi va fi „prietenă” pe viață căpitanului oltenilor. Ne spune el povestea tijei:

„Nu mai știu ce lungime sau greutate are, dar este foarte ușoară. Ca o spiță de bicicletă… Am stat vreo 6 luni după intervenția chirugicală, apoi am mers ca să mi se scoată acea tijă. Am acumulat însă foarte mult calus acolo din cauza soluției pe care o luam ca tratament. Osul a venit peste tijă, pur și simplu a acoperit-o, și era greu de dat afară.

Riscam să se rupă osul ca să o scoată și ieșeam iar din circuit. Așa că am preferat să rămân cu ea. Din fericire nu am nicio durere, că mai auzeam povești cu dureri când se schimbă vremea… Singura problemă este când merg la aeroport și încep să piuie aparatele de metale. Îmi dau cu acel baston și trebuie să le explic oamenilor care fac controlul că am această tijă”.

Scandalul Mangia în vestiarul Craiovei: „Mama lui Popa spune ceva, Mangia altceva. Pe cine să crezi?”

Căpitanul Craiovei vorbește despre scandalul în care a fost implicat fostul său antrenor Devis Mangia. Italianul a fost acuzat de mama lui Răzvan Popa, fost jucător în Bănie, că i-ar fi făcut avansuri sexuale fiului său.

„Când a plecat Mangia de la Craiova, am vorbit să mă cheme și pe mine unde merge. S-a dus la naționala Maltei, nu la o echipă de club, altfel poate eram transferat. Mai vorbeam cu el după ce a plecat, dar în ultimul timp nu am mai ținut legătura. Iar apropo de scandalul în care a fost implicat, noi nu am mai vorbit în vestiar de subiect. Ce să vorbim? Mama lui Popa spunea ceva, Mangia spunea altceva! Pe cine să crezi? Dacă nu e nimic dovedit, ce poți spune? În vestiar nouă nu ne-a dat impresia că s-ar întâmpla ceva. Poate s-or fi făcut glume, dar nu stai acum să auzi ce vorbește fiecare coleg”, dezvăluie Bancu.

• 1.500.000 de euro este cota actuală a lui Bancu, maximul carierei fiind 2,5 milioane în iunie 2019
• 30 iunie 2024 este data la care expiră contractul pe care Bancu îl are cu oltenii

• 1,31 este COTA EXCLUSIVĂ FORTUNA pentru pronosticul „România marchează peste 1,5 goluri” la meciul Andorra – România