Marius Mitran, despre minunile lui Hagi și Bancu: “Nicușor nu e copilul lui Hagi, dar are cel mai mult din spiritul lui Gică”

Au trecut câteva zile de la meciul Științei cu FCSB și, ciudat, ceva mă întoarce la seara de sâmbătă. Și nu e scorul, acest 5-0 care va avea o valoare psihologică exponențială cu cât campionatul va înainta în desfășurarea sa, nici maniera sublimă prin care Craiova a arătat, încă o dată, cine e. Și ce e. Adică, totuși, piesa cea mai valoroasă de pe tablă de șah a unei competiții în creștere, și unde se va bate iar pentru titlu. Dar să revin la noaptea de sâmbătă.

Bancu, liderul tăcut

Un om a fost liderul acelui meci, al acestor zile și chiar a confirmat și re-re-confirmat, că și al acestor ani. Craiova însăși îi datorează mult din tabloul în care se află azi, unde este admirată pentru stilul  pe care îl demonstrează. Numele lui e Bancu. Căpitanul. Sufletul. Esența acestei echipe care are, tot mai des, chipul lui.

În clasament, Știința e pe trei, dar în cazul ei teoria relativității care implică timpul, spațiul și energia reprezintă mai degrabă un avantaj, dacă e să ne gândim la ce s-a întâmplat sezonul trecut. Și asta i se datorează, în cea mai mare măsură, tot lui Bancu. Precum multe altele. Spiritului său și centrărilor lui, care tocmai de aceea mi se par cele mai frumoase și mai pline de substanță din fotbalul românesc contemporan. De la Hagi eu nu mai știu pe cineva de la noi cu astfel de pase “jocker jos”.

Bine că l-am amintit pe Hagi! Că de amândoi voiam să scriu, de Gică și de Nicușor Bancu, acum când România lor și a noastră pleacă la, probabil, cel mai greu și riscant drum din istorie. Da, din întreaga istorie a ei! Adică a noastră. Și asta pentru că niciodată nu am fost atât de jos, cu o ultimă speranță de a ne mai întoarce vreodată sus!

Digi24.ro

Ce au dispus judecătorii în cazul trapper-ului Ian, după ce a urinat pe scenă, la Arenele Romane

Va triumfa ADN-ul lui Hagi?

Hagi, la 61 de ani, este, așa simt eu, chiar o mare carte a fotbalului nostru, un ultim atu, jucat în încercarea de a ne mai califica la o Cupă Mondială. Sigur, nu am uitat că vineri încep meciurile din Nations League, că peste doi ani e Europeanul din Anglia și că aceste partide ar putea ajuta, și ele, la calificarea acolo, dar, în realitate, ceea ce se va declanșa în doar 48 de ore, este drumul către Mondialul din 2030. Hagi are, într-adevăr, obiectivul Euro ‘28, dar l-a acceptat pentru că e limpede că doar atingându-l, obținându-l, are șanse reale pentru Cupa Mondială!

Digisport.ro

Andrei Rațiu a dat o lovitură uriașă, chiar în ziua meciului România - Suedia: 24.000.000 €!

Și spun că doar el ar mai putea să întoarcă fotbalul nostru pe o altă traiectorie nu (doar) pentru că tot el, ca jucător, l-a ținut acolo mai bine de un deceniu, ci mai ales, pentru că, sunt absolut convins, dacă el nu va putea reuși, nimeni nu va mai reuși! El, Hagi. Cu experiența lui, cu teoria lui singulară despre campioni și performanță, el cu copiii lui. Bancu nu este unul dintre ei, așa cum sunt colegii lui de la Știința, Tudor Băluță și Alex Cicâldău. Sau ceilalți, mulți, ai acestei selecționate: Virgil Ghiță, Andrei Borza, Răzvan Marin, Ianis Hagi, Louis Munteanu, Florin Tănase ori Denis Drăguș sau Florinel Coman, mă rog, ultimii doi ieșind din calculele acestei acțiuni din cauza accidentărilor suferite. E clar că acest lot are un pregnant ADN Hagi și că nimeni pe lume nu ar putea reuși mai multe cu acești băieți în afara celui care chiar i-a inventat. Locul lor e acolo, locul lui Hagi e acolo! Pe cale de consecință și de logică.

„Campionii creează campioni! Și echipe campioane!”

Revin la Nicușor Bancu. Care nu e copilul lui Hagi, dar care cred că are cel mai mult din spiritul lui Gică! Rezistența în timp, “stângul” de aur, evidentă capacitate de lider în orice grup ar fi situat, capacitatea de a trece peste uriașele nedreptăți obligatorii în această țară, multe. Campionii creează campioni! Are dreptate Gică. Și echipe campioane!

Bancu este, fără să tresar spun asta, cel mai bun fotbalist al Superligii, ba mai mult, și al super-campioanei Superligii! Bancu este o șansă a acestei echipe naționale a României. Nu e singurul, bineînțeles. Dar cum Bancu a dus pe umeri o echipă și, cu banderola pe braț, i-a redat identitatea și clasa, mă gândesc că el trebuie să fie o esență a acestei reconstrucții cu miză enormă. Hagi reconstruise, cândva, o națiune. Bancu, o istorie. Împreună cu ei, toți ceilalți, mai noi sau mai de demult acolo, pot reface o țară.

Nu știu câte puncte se pot strânge în patru meciuri pe parcursul a 11 zile. Două deplasări, în Suedia și Polonia, un meci acasă fără spectatori, cu Bosnia și Herțegovina, celălalt cu Suedia. “Minuni, 12 puncte,  ce zice Hagi!”, zâmbește, îngăduitor-ironic, la Știrile PRo TV , Dorinel Munteanu. “Sunt minuni astea…”. Da, dar Hagi a mai făcut minuni, dragilor. Iar Nicușor Bancu, numai anul ăsta, vreo trei!