”Tati, dar nu e Crăciunul?”, spunea un puștan de vreo șase anișori în urmă cu câteva zile. ”Ba da, este”, i-a răspuns, zâmbind. ”Păi, și de ce nu sunt luminițe?”, a venit întrebarea copilului. Răspuns? Ce să mai răspunzi?
O întrebare deloc naivă, dar care spune totul despre Bucureștiul sfârșitului de an 2021. Pentru că, da, Capitala nu a fost niciodată atât de tristă în perioada sărbătorilor, cel puțin în ultimii 30 de ani.
Motivul oficial îl cunoaștem. Nicușor Dan, căruia nu îi facem proces de intenție, a considerat că sunt alte lucruri mai importante. Că bugetul e mic, că sunt alte priorități. Asta de parcă moralul bucureștenilor, și așa văduviți de căldură și apă caldă, nu ar conta.
E adevărat, în matematică, ecuațiile și problemele nu se rezolvă cu sentimentalisme, ci cu calcule și formule adeseori seci. Dar administrarea unui oraș, pe cât este de riguroasă, pe atât este și de fină și la nivelul aparențelor. Aparențe care, așa cum știe și un copil de clasa a cincea, nu sunt generate de socoteli reci, ci de impresii… la cald.
Și, pentru a se lămuri cum stau, de fapt lucrurile, inspirați de întrebările sincere ale copilului – probabil nu singurul care și-a ridicat această problemă a iluminatului festiv – reporterii FANATIK au făcut o mică ”inspecție” prin zona centrală a Bucureștiului.
Ani la rândul, bulevardul Magheru era o feerie luminoasă. Copiii tresăltau încântați, arătau cu degețelele lor tot felul de luminițe instalate, pentru efect, de-a lungul și deasupra străzii care face legătura dintre Piața Romană și Universitate. Părinții încetineau, traficul era infernal, dar, cu toate astea, înjurăturile nu apăreau ca într-o zi obișnuită. Lumea era, parcă, mai calmă, hipnotizată de iluminatul festiv.
Asta până când, în anul Domnului 2021, Nicușor Dan a decis că asemenea lucruri sunt desuete. Că el are alte cheltuieli de făcut pentru București. Că nu contează asemenea lucruri, că sunt alte urgențe. Asta în ciuda faptului că Bucureștiul este, de departe, cel mai mare oraș al țării, cel mai bogat, cel mai vizitat oraș de la noi și, evident, ar trebui să fie un exemplu pentru alte municipii.
”Foarte puţine (luminițe, n. red.), pentru că este mult mai important să alocăm banii pentru acele chestiuni serioase care să diminueze traficul, să diminueze poluarea, să crească confortul în ceea ce priveşte încălzirea. În schimb vrem – bineînţeles toate astea sunt cu dacă, pentru că suntem în pandemie – am vrea să organizăm mai multe târguri private de Crăciun în care bucureştenii să poată să simtă bucuria sărbătorilor. Dacă regulile sanitare ne vor permite”, spunea, acum o lună, Nicușor Dan.
Doar că Grinch – așa cum a fost poreclit deja primarul general – a uitat să zică câteva lucruri esențiale. Mai exact, că luminițele pe care le-a instalat pe Magheru pot fi, cel mult, catalogate drept o rușine.
Noroc cu traficul, cu farurile mașinilor și cu cei câțiva stâlpi de iluminat care își revarsă lumina chioară pe bulevard. Pentru că, instalate pe niște copăcei desfrunziți, care atârnă bacovian deasupra străzii, ghirlandele luminoase arată de parcă au fost puse de cineva care urăște Crăciunul.
La Universitate, anunța oarecum triumfător Grinch, s-a făcut și un Târg de Crăciun. Acum, nu mai e nimic acolo. Doar spațiu gol, dezolant în momentul în care se lasă întunericul deasupra Capitalei. E adevărat, Crăciunul a trecut.
Dar și mai adevărat este că celebrul brad de Crăciun instalat de autoritățile conduse de Nicușor Dan a fost făcut ”bio”. Din lemn. Lemn tăiat din alți copaci (!!!) și care, nu cu foarte mare inspirație, a fost sculptat pentru a imita un brad. Și a ieșit un schelet care, deși împodobit, ar fi putut mai mult să sperie decât să bucure ochii unui copil. Noroc că l-au scos pe 26 decembrie, că doar s-au terminat sărbătorile de iarnă în București.
Dar cică bradul e reutilizabil, așa că probabil îl vom mai vedea și ne va mai îngrozi și în următorii ani. Asta dacă nu avem noroc cu șobolanii care colcăie prin București și care, la un moment dat, ar putea să ne facă un bine, să intre în magazia unde a fost lepădat bradul de municipalitate și să îl roadă. Că doar e bio, trebuie să fie și gustos…
Piața Unirii era un alt loc în care, în anii trecuți, ne plimbam cu mașinile – făceam și câte cinci ture de dragul copilului care țipa entuziasmat din scăunelul lui – pentru a admira luminițele. Ajungeam acasă, eram încărcat de bucuria celui mic, parcă eram dispus să cred și eu în Moș Crăciun.
La plimbare, mai vedeam și câte un cuplu de puștani care își urla iubirea, influențați de explozia de luminițe, de bucuria sărbătorilor de iarnă. Ba chiar mai vedeai și un moș arțăgos care își lua baba de mână și o plimba, ignorând noroaiele pe care le bodogănise tot anul.
Acum însă au rămas doar noroaiele. Sunt, e adevărat, și câteva luminițe, agățate în pomii netoaletați, dar ele, parcă, mai mult scot în evidență mizeria. Și, să nu uităm, luminițele de la reclamele din neon puse pe mai toate cădirile de prin zonă. Dar alea sunt oricum tot anul.
În anii trecuți, Primăria Generală și cele de sector se întreceau în a ilumina festiv Bucureștiul. Fără să sugerăm, politic, absolut nimic, măcar în perioada sărbătorilor de iarnă, Bucureștiul părea frecventabil. Fiecare mare bulevard era împodobit, iar decorațiunile – unele discutabile ca gust, existau la tot pasul.
Acum însă, cel puțin centrul Bucureștiului este ca un oraș de prin Coreea de Nord. E adevărat, pe acolo nu este Crăciun. Dar, la cum arată acum Bucureștiul, Crăciun nu a fost nici aici.
Totuși, sunt zone în care luminițele au fost instalate. De exemplu, în zonele pe care le-au preluat spre administrare Primăria Sectorului 3 sau 4. Care, oricum mult mai zgârcite ca în anii trecuți, au mai pus, din ce cumpraseră anii trecuți, câteva ghirlande care să anunțe că e o perioadă de Sărbători ale bucuriei.
Rezumatul reportajului sar putea traduce într-o singură vorbă: depresie. Dar, probabil, ar fi prea puțin. Iar Grinch, cel care, măcar în povești, se îndreaptă, a fost înlocuit de Nicușor Dan. Care, sperăm noi, va înțelege că Bucureștiul are nevoie și de o rază de lumină. Da, o rază de lumină măcar de Sărbători, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, la Craiova.