Robert Ilyeș a fost unul dintre cei mai longevivi fotbaliști din România. A jucat în prima ligă până la 38 de ani, iar în liga a treia până la 47 de ani. S-a lăsat greu de fotbal, deoarece simțea că mai poate. “Am avut și norocul unui fizic care m-a ținut”, spune fostul mijlocaș.
Ilyeș este acum antrenor principal la AF Csíkszereda, adică acasă, la Miercurea Ciuc. Anul trecut a jucat barajul de promovare/menținere cu Dinamo, acum este pe primul loc în Liga 2. Echipa lui are 31 de puncte, după zece victorii și un egal. Plus alte trei victorii în Cupa României. Două dintre ele, contra unor echipe din Superligă: 1-0 cu Slobozia și 2-1 cu Oțelul. AF Csíkszereda are 15 meciuri consecutive fără eșec, iar Robert Ilyeș este omul care o conduce de pe banca tehnică.
FANATIK a discutat cu tehnicianul de 50 de ani, care la vară va obține licența Pro. În acest fel va putea sta și pe banca unei echipe din prima ligă. Posibil ori probabil, chiar AF Csíkszereda.
Robert, se vede prima ligă?
Se vede în fiecare săptămână. Deocamdată, la televizor. Dacă mă întrebi de promovare, nu ascund că asta ne dorim, pentru asta luptăm. Avem un parcurs bun, avem încredere, dar mai e destul până la final. Nu e atât de simplu pe cât pare din exterior.
De ce n-ar fi foarte simplu?
Pentru că Liga 2 e o ligă complicată. Nu se joacă fotbal ca în prima ligă. Mai mult de jumătate dintre echipe au un joc defensiv, bazat de apărare. Puține echipe construiesc. Așa că, poți să prinzi două -trei meciuri cu autobaze, să nu bați și s-a dus diferența de puncte.
AF Csíkszereda în ce categorie se încadrează?
Noi construim, eu știu că uneori jucăm riscant, dar trebuie să producem fotbal. Fotbal și rezultate. Cele mai bune meciuri ale noastre au fost contra unor echipe care au jucat și ele. Din fericire, am câștigat și când am jucat mai slab. Ușor-ușor ne-am fortificat încrederea și lucrurile au mers din ce în ce mai bine.
Care este atu-ul echipei tale?
La ce este în Liga 2 cel mai mare atu este că am liniște și condiții ca să pot lucra așa cum vreau eu. Noi avem condiții foarte bune la Miercurea Ciuc, de pregătire, de joc, salariile sunt la zi, primele la fel. Conducerea ne asigură absolut toate condițiile. Nimeni n-a venit niciodată la mine să-l bag pe x sau pe y, nimeni nu s-a băgat în treaba mea de antrenor. Pentru mine acesta este un mare avantaj. Nu am presiune din birouri. Plus că am un staff bun și complet: secunzi, antrenor de portari, preparator fizic, analist video.
Deci funcționați ca o echipă de prima ligă?
Din punctul meu de vedere, da! La scară mai mică. Nu avem buget de Superligă, de fapt avem un buget mediu de liga a doua. Nici măcar de frunte, dar lucrurile funcționează profesionist.
Lot de Superligă aveți?
Peste 80 la sută dintre jucătorii noștri pot juca în Superligă. Echipa a crescut față de sezonul trecut, am mai adus și fotbaliști noi, chiar avem un grup bun.
Români, maghiari?
Și români și maghiari. Și un slovac și un marocan și un brazilian. Iar la naționale, avem jucători la reprezentativele României.
E adevărat că 80 la sută din lot trebuie să fie format din jucători de etnie maghiară?
Eu știu că una dintre cerințele conducerii este să ne bazăm pe ce produce Academia. Aici funcționează o Academie puternică, care a avut rezultate foarte bune. Aproape jumătate din lotul echipei mari e format din jucători formați la Miercurea Ciuc. Asta da, este o cerință.
Ce limbă vorbiți la antrenamente?
Limba fotbalului!
Care este stilul de antrenor al lui Robert Ilyeș?
Îmi place să construiesc. De aceea am și plecat de la Sepsi, unde eram secund. Eu am avut vocație de lider ca jucător, am fost căpitan de echipă pe unde am jucat și m-am impus. Nu cu forța! Ci prin muncă și seriozitate. Așa gândesc și ca antrenor. Vreau ca echipa mea să construiască jocul, să plece cu mingea din spate de la portar. Să cânte muzica după cum o dirijăm noi. Apoi, mai am un lucru la care țin foarte mult. Vreau ca rezervele mele să fie ca niște titulari. Și pentru asta muncesc mult cu jucătorii. Uneori, mai mult cu rezervele. În România se obișnuiește ca cei care vin de pe bancă să intre cu o energie negativă. Sunt supărați, intră așa frustrați. Eu, de fapt noi, am reușit să schimbăm asta la echipă. Rezervele să intre cu energie pozitivă, să știe că pot schimba meciul. Și ne-a mers. La multe meciuri am venit bine de pe bancă. Multe goluri au fost marcate de așa-zisele rezerve.
Pregătirea fizică?
Nu-mi place. E treaba preparatorului, nici nu mă bag. Facem o săptămână vara, una iarna. Tare, undeva la altitudine. Nu pot să zic că sunt un fel de Dorinel Munteanu, dar nici departe nu sunt. Apoi însă, lucrez doar cu mingea. Există metode mult mai multe și mai bune să soliciți jucătorii prin exerciții cu mingea decât să le dai porții de alergat. Știi care e culmea? Eu când eram fotbalist rupeam la alergat. Eram primul și la 35 de ani, n-am furat un metru în viața mea.
Cine ți-a fost mentor ca antrenor?
De la fiecare am învățat ceva, am fost un fotbalist silitor. Cum însă fotbalul a evoluat am rămas și eu cu ce am deprins mai târziu. Răzvan Lucescu pot spune că e modelul meu. Am lucrat și la Rapid și la Brașov cu el, am fost și la PAOK Salonic o săptămână să mă perfecționez. Îl apreciez mult pe Răzvan, dar și pe toți cei care m-au ajutat să mă formez ca jucător și ca om. De la fiecare om pe care-l întâlnești și petreci timp cu el rămâi cu ceva. Pozitiv sau negativ. Eu am încercat să extrag cât am putut. Apoi fiecare își face stilul lui. Nu există copy paste în fotbal. La Sepsi, spre exemplu, de la Leo Grozavu am învățat cum să te aperi agresiv, de la Bergodi cum să faci posesie. Eram secund, nu aveam putere de decizie, dar am băgat la cap anumite chestii pe care le-am transpus în metodologia mea. Am învățat de la toți antrenorii mei. Sigur, nu mai pot aplica acum lucruri care acum 30 de ani mi se păreau wow, dar chestiile alea, la vremea lor, m-au ajutat să pricep ce și de ce fac anumite lucruri acum.
De la cine ai deprins pregătirea cu mingea?
Primul antrenor la care am văzut asta a fost Toni Conceicao, la Brașov. Am plecat în Turcia fără niciun antrenament fizic. Tot cantonamentul am făcut doar cu mingea. Nu-mi venea să cred, am zis, gata, ne omoară toți în campionat. De unde? Am jucat impecabil. Am bătut și Steaua, am ajuns prin semifinalele Cupei.
De ce te-ai lăsat atât de greu de fotbal?
Dacă puteam să joc de ce să nu mă bucur de fotbal? În ultimul meu sezon, din Liga 1, la ASA Tg. Mureș, am jucat 29 de meciuri. Apoi m-am dus acasă, la Ciuc, și am fost antrenor jucător. Când eram la Sepsi secund jucam la echipa a doua în liga a treia. Am făcut-o până la 47 de ani.
Și atunci de ce te-ai lăsat?
Păi dacă nu mă lăsam când mai ajungeam antrenor principal? Că deja am 50 de ani. Dacă rămâneam la Sepsi secund, poate jucam și acum în liga a treia. Bine, eu m-am apucat de antrenorat la 39 de ani, dar până am luat toate licențele a durat. În vară termin și licența Pro. Cu Pancu, Burcă, Tibi Bălan, Poenaru. Am face o echipă bună și la FRF.
Rezultatele echipei voastre au schimbat poziția Ciucului față de fotbal? Se știe că e un oraș unde hocheiul este rege.
Hocheiul este de bază, dar am furat, între ghilimele fiind spus, mulți copii la fotbal. În ultimii ani, de când funcționează academia, vin mulți copii la fotbal. Nu mai e ca pe vremea mea.
Pe vremea ta cum era?
Când m-am dus eu la Rapid Miercurea Ciuc, acum 40 de ani, era un fotbal așa de amatori. Jucam și pe zgură. Am prins maximum liga a treia. Mulți ani eu am fost singurul fotbalist din Harghita în prima divizie a României. Îmi mai ziceau unii în glumă: ce cauți tu la fotbal, du-te la hochei! Doar că eu fusesem la hochei. Am jucat un an, dar eram prea slab fizic și nu rezistam. Așa am ajuns la fotbal.
Și după tine, Harghita n-a mai dat niciun fotbalist?
Mult timp, nu! Acum e la un Sepsi un portar plecat de la noi. Szilard. A început să apere. Din vară ar fi frumos să se schimbe lucrurile. Să fie vreo 20 de fotbaliști din Miercurea Ciuc în Superligă.
Adică să promoveze AF Csíkszereda.
Așa să fie!