Fotbal intern

„Noua Naţională”? Din… Contra. Cai galbeni pe pereţi…

31.05.2018 | 21:37
Noua Nationala Din Contra Cai galbeni pe pereti

Echipa naţională a învins o selecţionată a statului Chile (fără vedete) cu 3-2, după un joc în care elevii lui Cosmin Contra nu au convins. Aflat în căutarea unei formule ideale, selecţionerul a propus o formulă ofensivă, 4-3-3, dar „galbenii” nu au izbutit să controleze jocul, deşi au evoluat în superioritate numerică timp de 60 de minute. Dincolo de victoria „bifată”, rămâne îngrijorarea şi senzaţia unei trupe instabile.

Sindromul Alibec şi „fiţa” lui Budescu

În partida de la Graz, Naţionala „nouă” a României, scăpată, vezi Doamne, de sub tirania lui Christoph Daum şi redată… românilor, a câştigat în dauna unui adversar accesibil. Asta, nu doar datorită absenţelor unor staruri precum Arturo Vidal sau Alexis Sanchez, ci pentru faptul că sud-americanii au jucat trei sferturi de meci în inferioritate numerică şi de foarte multe ori, au riscat în apărare, dintr-o sete teribilă de a câştiga, chiar şi în 10 oameni. Ei bine, în faţa unui oponent nu tocmai aflat în cea mai bună formă, băieţii noştri, cu trei atacanţi în teren la începutul jocului, au părut mai mult o cavalerie romantică, o adunătură de ofiţeraşi pamponaţi, călare pe nişte gloabe de paradă, decât o „Armadă” care ştie să-şi sufoce şi să-şi zdrobească adversarul, chiar şi într-un meci amical. Deşi, teoretic, au tropăit pe gazon o mulţime de „mânji”, n-am observat ceea ce unii specialişti din vechea gardă numesc „determinare”, ci nişte blajini, care au afişat o apărare visătoare şi un atac plin de frustrări, care a amintit cumva, in corpore, de reacţiile renegatului Alibec. Sigur, n-au dat din mâini, că şi asta le-a fost lene să facă (până i-au trezit Deac şi Budescu), dar, spre exemplu, domnii Nedelcearu şi Rotariu se pot lăuda cu performanţa că au dormit într-un parc din Austria, în faţa a peste 1000 de români care, teoretic, veniseră să-i vadă cum joacă fotbal. La fel de paradoxal, ca şi atitudinea „made by Alibec”, a fost golul izbăvitor al lui Budescu, marcat tot după o „fiţă”, asta după ce supraponderalul mijlocaş a fost, deseori, criticat pentru asemenea intervenţii. Dar, spre deosebire de „garda tânără”, dom’ Costică a muncit. Totul e bine când se termină cu bine, nu-i aşa? La prima impresie, teza e corectă, însă…

Nedelcu şi Nedelcearu, oglinda neputinţei

…Asistăm, din păcate, la unele experimente care nu formează grupuri şi care, dacă cumva ar fi fost făcute în urmă cu 15-20 de ani, ar fi trezit rumoare. S-ar fi spus, probabil, că echipa e făcută de impresari, cu scopul de a creşte cota unor jucători, pentru ca ei să plece, pe bani mai mulţi, în străinătate. Sigur, ideea e să formezi un nucleu, nu să titularizezi cât mai mulţi puşti, pentru că e greu de crezut că, în viitorul apropiat, selecţionata României se va baza pe aceşti tineri şi nu pe „veterani”. De altfel, unii dintre copiii propuşi, mai nou, la Naţională, au dezamăgit, poate cu excepţia lui Puşcaş, dar şi el a jucat prea puţin ca să tragem o concluzie. Cicâldău, spre exemplu, care trebuia să facă legătura între linii, a greşit enorm. Nedelcearu şi Nedelcu se holbau unul la altul, ca într-o oglindă a neputinţei…  Uneori, chiar dacă chipul e frumos, pălăria e prea mare… Nu am avut acţiuni coerente, iar după eliminarea lui Castillo, omul în plus nu s-a văzut, ba mai rău, chilienii au marcat în două rânduri. Am asistat la momente jenante, la clipe în care superficialitatea a domnit în jocul nostru.

Gând la gând cu… tristeţe, Cosmine!

Singura bucurie, dincolo de rezultatul care, mai mult ţine de statistică decât de moral sau de vreo concluzie fericită asupra jocului României, a fost atitudinea selecţionerului Contra. „Îmi dă de gândit acest meci”, a spus el, la final. Este o atitudine matură, menită să-i mai trezească puţin şi pe comentatorii care jubilează după o nou succes al Naţionalei, unul care trebuia să vină în galop, nu la pas, cu nasul pe sus şi din cale afară de dezorientat, ca şi atitudine.

Cel mai grav este că judecăm lucrurile diferit. Acum ne amăgim după o victorie norocoasă, dar dacă aşa ar fi stat lucrurile în mandatul lui Christoph Daum, l-am fi crucificat, din nou, pe neamţ. Atenţie la cât de schimbători suntem, la ce aşteptări avem şi mai ales cât sunt ele de îndreptăţite…

Din păcate, dincolo de rezultatul meciului de la Graz, dacă vom juca aşa în Liga Naţiunilor, cu Serbia, Muntenegru şi Lituania, nu vom rămâne decât nişte mârţoage, de la care chibiţii au mereu pretenţii, dar care s-au metamorfozat în salam de iluzii.

 

Tags: