VIDEO / Noua viaţă a unei foste campioane la Roland Garros

V-o mai amintiţi pe franţuzoaica Mary Pierce, ultima învingătoare din această ţară la Openul parizian de la Roland Garros în 2000?  De fapt, este impropriu spus franţuzoaica, pentru că Mary are trei cetăţenii în portofoliul actelor ei de identitate. S-a născut în Canada pe 15 ianuarie 1975 din Jim, tată american şi Yannick, mamă din patria lui Voltaire. Aşa încît are toate cele trei cetăţenii în CV, dar ca jucătoare de tenis a ales să reprezinte Franţa.

Traumatizată de un tată agresiv şi posesiv

Viaţa lui Mary a fost bulversată chiar de omul care ar fi trebuit să-i fie principalul sprijin. Jim Pierce a fost pentru ea un tiran care o obliga la antrenamente fără oprire cîte opt ore pe zi, forţînd-o să nu se ducă la şcoală, pentru că trebuia să ajungă în vîrful piramidei în sportul alb. O însoţea peste tot, iar modul de încurajare era cel puţin şocant (Zdrobeşte-o pe tîrfă!”), limbaj care nu mai are nevoie de alte explicaţii pe care urechile lui Mary le-au auzit încă de la 14 ani, cînd a început urcuşul spre glorie.

În cariera sa Mary Pierce a reuşit două momente de excepţie, titlurile în turneele de grand slem de la Autralian Open 1995 şi Roland Garros 2000, în alte cinci rînduri pierzind finalele, trei la Paris, cîte una la Antipozi şi la US Open. În octombrie 2006 a început calvarul, la vîrsta de 31 de ani, cu o teribilă accidentare la genunchi (ruptură de ligamente încrucişate) din care nu a mai putut reveni, deşi a luptat timp de trei ani pentru asta, dar problema s-a complicat datorită unei afecţiuni rare colaterale, o distrofie a nervului simpatic, astfel menţinîndu-se durerile indiferent de tratament.

Şi-a găsit fericirea slujind Domnului în Insula Mauritius

Din acel moment nimeni nu a mai auzit de Mary Pierce. A descoperit-o recent publicaţia Equipe Magasine, care a şi făcut un reportaj cu noua ei viaţă. O viaţă departe de terenul de tenis şi de vîltoarea lumii aşa zis civilizate, undeva în inima Insulei Mauritius, la Trianon. Mary e cu adevărat fericită, durerile de la genunchi au devenit doar o amintire a unui trecut de care o mai leagă ca amintiri doar meciurile de neuitat din carieră. Şi-a găsit pacea, liniştea, l-a iertat pe tatăl ei pentru toate traumele produse. Toate acestea pentru că acum viaţa ei e dedicată Domnului. Este una dintre cele mai active memebre ale comunităţii creştine penticostale înfiinţate de pastorul Miki Hardy, o comunitate în care alături de oameni se regăsesc animale abandonate, rănite, agresate de răutatea oamenilor. Mary este încîntată de viaţa în natură, de muzica pe care o aude permanent şi care o face să se simtă extraordinar, de modul în care a învăţat să iubească pe oricine necondiţionat, să ierte la fel, într-un cuvînt să îşi lase inima la serviciu în locul gîndurilor distructive. Legătura cu sportul pe care l-a iubit o mai păstrează doar prin faptul că este un fel de antrenoare a uneia dintre nepoatele pastorului, dar evident că programul de joc este unul plăcut, departe de opresiunile la care o supunea tatăl ei. Întrebată dacă nu doreşte să revină totuşi în Europa sau măcar în State sau în Canada Pierce a răspuns ferm că nu. “Ştiu că mulţi s-au grăbit să ne catalogheze drept o sectă, că lui Pierce i s-au spălat creierii şi că a fost indoctrinată cu tot felul de prostii religioase mai rele ca drogul. Nimic din toate acestea nu este adevărat. Aici nimeni nu vine din constrîngere şi poate pleca atunci cînd doreşte. Nimen  nu e ţinut cu forţa şi nu i se bagă nici un fel de reguli pe gît. E multă libertate, voie bună şi atîta linişte şi prietenie cum nu cred că aş mai putea întîlni undeva”.

VEZI VIDEO AICI