„Nu e despre Gaza, ci e despre cine va stăpâni lumea” – avertismentul de la Budapesta pentru Europa. Aceasta este bătălia finală pentru supremație

La o conferință internațională despre Israel și Europa Centrală, fosta membră a Knessetului Ruth Wasserman Lande avertizează că Gaza și antisemitismul sunt doar fragmente dintr-un război global al narațiunilor, în care Rusia, regimurile islamiste și Turcia folosesc propaganda, migrația și slăbiciunile democrațiilor pentru a rescrie ordinea mondială.

„Nu e despre Gaza, e despre cine va stăpâni lumea”. Avertismentul fostei membre a Knessetului

La peste doi ani de la atacul Hamas din 7 octombrie 2023 și declanșarea războiului din Gaza, conflictul a depășit de mult granițele Fâșiei. S-a transformat într-un test pentru arhitectura de securitate a Orientului Mijlociu, precum și pentru credibilitatea instituțiilor internaționale.

Budapesta a devenit timp de o zi scena unei dezbateri esențiale pentru înțelegerea evoluțiilor geopolitice din Orientul Mijlociu și a impactului acestora asupra întregii Europe, dar și a lumii. Conferința „Israel și Europa Centrală într-o Europă revigorată”, găzduită de Europe Israel Press Association (EIPA), a reunit diplomați, experți în relații internaționale, jurnaliști și lideri de opinie care au analizat consecințele războiului din Gaza și au identificat modul în care, odată cu încetarea operațiunilor militare, se redesenează harta influențelor din regiune, dar și din întreaga lume.

Deși faza activă a conflictului s-a încheiat, ceea ce unii numesc „pace” este, în realitate, o perioadă de stabilizare strategică în care tensiunile persistă, iar riscul reescaladării nu poate fi ignorat.

Digi24.ro

VIDEO Un bărbat și-a urcat mașina de 300.000 de euro în balcon, pentru că nu a găsit loc de parcare

În acest context, intervenția lui Ruth Wasserman Lande, fostă membră a Knessetului și diplomat în Cairo, s-a remarcat printr-un mesaj tranșant, în care a pus lucrurile într-o perspectivă globală. Aceasta a avertizat că, dacă ne concentrăm exclusiv pe Gaza, riscăm să ignorăm mecanisme mai profunde, cum ar fi: propaganda Rusiei, expansiunea ideologică a Frăției Musulmane, ambițiile geopolitice ale Turciei, influența strategică a Iranului și vulnerabilitatea democrațiilor occidentale în fața islamismului politic. Pe scurt, obsesia pentru conflictul din Gaza estompează adevărata imagine de ansamblu: un război amplu pentru putere, identitate și controlul narațiunii globale.

Digisport.ro

După ce bucureștenii au fost amăgiți mulți ani, Ciprian Ciucu are în proiect o adevărată "bijuterie"

Pentru Wasserman Lande, războiul din Gaza trebuie interpretat în contextul unui proiect ideologic și de putere care se întinde din Orientul Mijlociu până în inima Europei și a Americii de Nord. Iar în centrul acestui proiect nu se află doar antisemitismul, nici măcar strict conflictul israeliano-palestinian, ci o ambiție mai largă: remodelarea ordinii globale în favoarea unor regimuri autoritare și a unei viziuni islamiste despre lume, folosind instrumente perfide de influență și dezinformare învățate, spune ea, „în școlile Moscovei”.

„Nu trăim doar un conflict Israel–Hamas sau un val de antisemitism”, avertizează fostul parlamentar. „Trăim un război de lungă durată pentru putere, în care Rusia, regimurile islamiste și puteri regionale precum Turcia folosesc propaganda, migrația și slăbiciunile democrațiilor occidentale pentru a-și impune agenda”, mai spune aceasta.

„Nimănui nu-i pasă”. De ce spune Ruth Wasserman Lande că problema nu e doar antisemitismul

Wasserman Lande pleacă de la o premisă inconfortabilă pentru o parte a publicului evreiesc, dar și pentru Occident în general: antisemitismul.

„Suntem obișnuiți să vorbim despre antisemitism, să spunem lumii că antisemitismul crește. Dar am să vă șochez: deși sunt evreică și sunt mândră de asta, am să vă spun că nimănui nu-i pasă de antisemitism”, își începe discursul fostul politician.

Fostul diplomat leagă această afirmație de o listă de tragedii pe care, spune ea, lumea le ignoră sistematic: „Știți că mii de femei yazidi sunt încă răpite de extremiști islamiști? Nimănui nu-i pasă. Știți de kurzi, de creștinii din Nigeria care sunt uciși, violați, răpiți, mutilați? Nimănui nu-i pasă. Uitați-vă la ucraineni – rușii nu s-au oprit, atrocitățile continuă. Le pasă oamenilor suficient?”

Concluzia ei este aceea că, dacă te concentrezi exclusiv pe antisemitism, înseamnă să ratezi problema reală: „Nu spun că antisemitismul nu există, este foarte real. Dar ceea ce vedem în Orientul Mijlociu nu este doar antisemitism. E o forță care îi vizează pe toți cei care nu sunt islamiști, în felul în care autorii violenței consideră că trebuie să fii islamist”.

„Gaza este o bucățică minusculă dintr-un puzzle uriaș”

Ruth Wasserman Lande susține că problema „Gaza”,  războiul din 7 octombrie încoace și inclusiv discuțiile despre statul palestinian sunt fragmente dintr-un proiect ideologic mult mai amplu.

„Lumea este obsedată 24/7 de Gaza. Ziua de dinainte, ziua de după, Cisiordania… Gaza, Gaza, Gaza. Da, este o tragedie uriașă, dar nu avem imaginea de ansamblu. Gaza este o bucățică minusculă dintr-un puzzle foarte mare”, spune ea.

Fostul parlamentar susține că ”diamantul” din mijlocul acestui puzzle nu e Fâșia Gaza, ci Ierusalimul.

Experiența din Egipt: pace pe hârtie, incitare în manuale

O parte importantă din argumentația fostului parlamentar este susținută de experiența sa de trei ani la Cairo, într-o perioadă în care Egiptul și Israelul aveau deja peste patru decenii de pace oficială.

„Am petrecut trei ani alergând prin Cairo, la 50 de grade afară, lucrând pentru relația bilaterală. Îi spuneam oricui mă întreba că sunt din Israel. Oamenii erau șocați, aproape în pragul unui infarct când întâlneau, pentru prima dată în viață, un israelian în carne și oase”, își amintește fostul diplomat, care susține că, deși există tratat de pace, îndoctrinarea anti-israeliană și anti-evreiască din manuale a fost dintotdeauna foarte puternică: „Nu există vreo dragoste pentru Israel în Egipt. Nici pentru evrei. Credeți-mă, am fost acolo. Puteți verifica programa școlară. E îndoctrinare pură”.

În același timp, continuă ea, Egiptul cooperează strâns cu Israelul pe securitate, inclusiv împotriva grupărilor jihadiste din Sinai.

Acest tip de „dualism” – cooperare strategică la vârf, ură alimentată în societate – e, în viziunea fostului parlamentar, o dovadă clară a jocului de putere, nu a vreunui „conflict moral” clar împărțit între tabere.

Rusia, „profesorul de propagandă”. Cum se leagă islamismul de Kremlin

Una dintre cele mai controversate teze ale lui Ruth Wasserman Lande este legată de rolul Rusiei în arhitectura propagandei contemporane.

„Rușii sunt profesorii de propagandă. Sunt maeștrii creării de narațiuni. Au perfecționat arta asta. Iar cei care au fost suficient de inteligenți în lumea arabă au învățat de la ei”, declară Wasserman Lande.

Ea susține că modelul de mobilizare ideologică, combinând retorica „progresistă” și islamismul radical, are rădăcini în laboratoarele sovietice și rusești: „Sună a film de groază de la Hollywood, dar după 7 octombrie pare ceva mai rezonabil să spui că există un plan pe 100 de ani de a submina SUA și democrațiile occidentale. Și când ne uităm la modul în care se implementează, vedem amprenta rusă – rușii au învățat, pas cu pas, palestinienii cum să-și construiască narațiunea, cum să o împingă spre mase”.

Fostul parlamentar precizează că această idee – Rusia ca „arhitect” al narațiunilor antioccidentale, ulterior preluate și adaptate de Iran, Qatar sau mișcări islamiste – este susținută și de o parte a analizelor occidentale, care au documentat campanii coordonate de dezinformare ce leagă retorica anti-israeliană, anti-americană și anti-ucraineană în același pachet narativ.

„Nu sunt păpușarii lumii. Dar sunt maeștri ai oratoriei și ai infiltrării lente. Îți spun o poveste, iar tu ajungi să o crezi. Asta au făcut”, își continuă aceasta pledoaria.

Turcia, Frăția Musulmană și „expansionismul uitat”

Un alt vector important, în viziunea lui Wasserman Lande, este Turcia lui Recep Tayyip Erdoğan, pe care îl descrie ca „discipol direct” al ideologiei Frăției Musulmane.

„Erdogan a învățat efectiv de la unul dintre fondatorii Frăției Musulmane din Egipt. Viziunea lui este viziunea Fraților Musulmani: crearea unei Umma unite”, continuă aceasta enumerând o serie de evenimente unde se vede „expansionismul turc”: ocuparea părții de nord a Ciprului, prezența militară și de influență în Libia, Sudan, Siria, implicarea în Africa și în estul Mediteranei sau pe fondul competiției pentru resurse energetice.

„Mi se pare fascinant că se vorbește atât de mult despre ‘expansionismul israelian’, în timp ce expansionismul turc se întâmplă la vedere, foarte public, foarte deschis. Și lumea parcă uită”, subliniază fostul diplomat.

Islamismul vs. democrațiile vulnerabile

Wasserman Lande își continuă pledoaria pe ideea că democrațiile, prin înseși valorile lor, sunt structural vulnerabile la strategia actorilor care nu le împărtășesc: „Vrem să rămânem democrați, vrem să rămânem liberi, să ne păstrăm valorile. Tocmai de aceea suntem mai vulnerabili în fața celor care nu le împărtășesc. Putin, islamiștii radicali, Republica Islamică Iran – toți exploatează sistemele noastre deschise”.

Fostul diplomat susține că în acest context, migrația și influența ideologică sunt descrise ca modalități de erodare internă a democrațiilor.

„Există un concept: slăbirea din interior a unui stat pe care vrei să-l subminezi. E un concept rusesc, exportat și altora. Vorbim de infiltrare lentă: prin frontiere, prin centre culturale, prin universități, prin ONG-uri. Nu înseamnă că fiecare migrant sau fiecare musulman este un pericol, ar fi o aberație să spun asta. Dar înseamnă că există o strategie care se folosește de punctele slabe ale sistemelor deschise”, spune ea, dând exemplul Marii Britanii, unde „deja nu mai este corect politic să spui un cuvânt critic despre islamism”, și al Canadei, pe care o descrie drept „cel mai mare hub pentru susținătorii Fraților Musulmani, tocmai pentru că în lumea arabă sunt interziși în multe țări”.

„Dacă diagnosticăm corect, putem găsi antidotul potrivit”

Poate cel mai puțin apocaliptică parte a discursului fostului parlamentar este aceea în care revine la o idee metodologică, și anume înainte să discuți despre soluții, trebuie să definești problema corect.

„Mi-a plăcut ce s-a spus mai devreme: când diagnostichezi problema, poți avea speranța că vei găsi medicamentul. Dacă ne concentrăm obsesiv pe antisemitism sau pe Gaza sau pe soarta unei singure minorități, vom greși diagnosticul. Viziunea de ansamblu este despre putere, bani și ideologie – și despre felul în care ele folosesc religia”, argumentează fostul politician.

Aceasta  nu oferă „rețete” clare, dar lansează două direcții de reflecție: conștientizare și onestitate, și anume: recunoașterea faptului că democrațiile pot subminat prin propriile mecanisme, precum și recunoașterea rolului Rusiei, Iranului, Turciei și al altor actori în alimentarea narațiunilor extremiste și abordare globală, nu fragmentată, și anume înțelegerea faptului că aceiași propagandiști lansează simultan mesaje despre Gaza, Ucraina, imigrație sau „decadența Occidentului”.

„Dacă tratăm fiecare caz separat – evreii aici, creștinii acolo, kurzii dincolo, ucrainenii în altă parte – nu vedem niciodată imaginea de ansamblu. Iar dacă imaginea de ansamblu e greșită, și antidotul va fi greșit. Gaza este un fragment. Miza este cine scrie povestea lumii în următoarele decenii – cine controlează narațiunea despre dreptate, victimă și agresor, cine transformă aceste narațiuni în putere politică și teritorială. Dacă ne uităm doar la o piesă din puzzle, pierdem jocul”, conchide aceasta.

Cine este Ruth Wasserman Lande

Înainte de a intra în politică, Ruth Wasserman Lande a fost diplomat de carieră. A lucrat la Ambasada Israelului la Cairo, unde a ajuns de facto adjunct al ambasadorului, concentrându-se pe teme politico-economice și pe relațiile israeliano-egiptene.

Ulterior a fost consilieră pentru politică externă a președintelui Shimon Peres, iar între 2021–2022 a fost membră a Knessetului, aleasă pe lista formațiunii „Blue and White”. Este co-fondatoare și co-președintă a unui grup pentru promovarea Acordurilor Abraham și conduce în prezent propria firmă de consultanță strategică.

Vorbește fluent ebraică, engleză, arabă și rusă, iar o parte importantă din activitatea ei publică este legată de lumea arabă, relația Israel–Egipt și analiza curentelor islamiste din regiune.

Tensiuni majore și alianțe strategice tranșate la Budapesta

Conferința „Israel și Europa Centrală într-o Europă revigorată” a fost organizat de EIPA, organizație care, din 2012, facilitează accesul presei europene la informații de încredere privind Orientul Mijlociu, punând la dispoziția jurnaliștilor analize, surse directe și expertiză strategică. EIPA este parte a European Jewish Association (EJA) și se remarcă prin inițiativele sale de combatere a dezinformării și delegitimării Israelului în spațiul public european.

În cadrul conferinței au luat cuvântul personalități internaționale, precum: ambasadorul Israelului în Ungaria, Maya Kadosh, care a oferit perspective asupra evoluției legăturilor diplomatice, politice și culturale dintre Israel, Ungaria și regiunea Europei Centrale în general, Rawan Osman, activistă de origine siriană, care a vorbi despre experiența sa personală, activitatea de advocacy în Europa și viziunea sa asupra unei noi ere de cooperare arabo–israeliană, Andrew Tucker, expert în drept internațional, care a examinat cadrul juridic, percepțiile internaționale și provocările apărării Israelului în instituțiile globale, Ben-Dror Yemini, jurnalist și scriitor, ce a explorat rolul mass-mediei în modelarea percepției publice despre Israel, Dr. Danny Orbach – BESA Center for Strategic Studies – care a prezentat rezultatele unei cercetări care infirmă acuzațiile de genocid, oferind o analiză bazată pe fapte și context istoric și Zsolt Csepregi, expert în relații internaționale, ce a oferit o analiză cuprinzătoare a tendințelor politice în schimbare și a implicațiilor acestora pentru relațiile Israelului cu Uniunea Europeană și cu țările din Europa Centrală.