Cât de uniți sunt liderii UE în fața „amenințării sistemice” reprezentată de China? Declarativ, par a fi. Da problema modului în care vor gestiona rivalitatea pe termen lung cu Beijingul, a doua putere economică a lumii, pare a fi o chestiune pe care cei 27 ar prefera să o pună în așteptare. În contextul războiului din Ucraina, al unei Rusii amenințătoare dar și zdruncinată, mai nou, de tensiuni interne, odată cu rebeliunea Wagner, liderii Uniunii Europene se pare că vor să coboare tonul față de China, în cadrul unui summit, joi, la Bruxelles.
Au și de ce, spun criticii „strategiei” Bruxelles-ului cu privire la Beijing. O strategie coerentă doar pe hârtie, și nici acolo, în realitate însă un consens încă departe de atins. Problema sensibilă: „fabrica lumii” și interesele comerciale ale marilor industrii europene. Astfel că guvernele UE încearcă încă să afle cât de departe trebuie să meargă în ruperea legăturilor comerciale sensibile cu China. Mai ales pentru a evita repetarea dependenței dezastruoase a blocului comunitar față de Rusia – după ce dependența de Moscova pentru aprovizionarea cu energie a fost expusă în mod critic de invazia lui Vladimir Putin în Ucraina.
Dar, în ciuda intimidării economice a Beijingului și a poziției ambigue în legătură cu războiul din Ucraina, unele dintre cele mai mari puteri europene doresc acum să reducă presiunea asupra Chinei. Un oficial est-european a observat că, în zilele care au precedat summitul de joi, unele guverne vest-europene au încercat să dilueze și mai mult un proiect de declarație „deja plictisitor” – doar pentru a se asigura că „nu vor enerva China”, notează Politico.
Pentru politicienii europeni, problema modului în care trebuie abordată China este una dificilă. Europenii sunt presați de Statele Unite să își protejeze economiile de pericolul strategiilor economice ale Partidului Comunist Chinez. Și să ia în serios riscurile de securitate ale alianței continue a președintelui chinez Xi Jinping cu omologul său rus, Vladimir Putin. Dar, în același timp, companiile din UE se bazează pe China pentru exporturi în valoare de 230 de miliarde de euro pe an.
În special Germania se teme să nu-și tulbure vastele interese de afaceri din China, în special ale giganților auto ai locomotive UE pe cea mai mare piață din lume. În timp ce Franța s-a arătat sceptică în privința urmării abordării SUA, care a fost aceea de a intensifica presiunea asupra Beijingului și de a limita expunerea occidentală la influența chineză asupra lanțurilor de aprovizionare critice.
Dar există semne că relațiile dintre puterile occidentale și Beijing s-au dezghețat în ultimele săptămâni. Berlinul și Parisul l-au găzduit săptămâna trecută pe mâna dreaptă a lui Xi Jinping, premierul Li Qiang, pentru turneul său internațional de debut, oferindu-i o platformă pentru a ironiza strategia UE de „reducere a riscurilor” vizavi de China.
„Recent, am auzit unele voci care nu sunt în armonie, cum ar fi unele persoane din Europa care au ridicat întrebarea dacă dezvoltarea economică ar trebui să reducă dependența și să elimine riscurile”, a declarat atunci Li, în timpul unui dineu cu oameni de afaceri francezi și chinezi și cu ministrul francez al economiei, Bruno Le Maire, la Paris. „Credem că în globalizarea economică de astăzi, dependența este o necesitate și este reciprocă. Voi depindeți de mine, iar eu depind de voi”, a spus el.
În zilele care au precedat summitul Consiliului European, s-a conturat treptat un consens în favoarea menținerii „păcii diplomatice” cu Beijingul, cel puțin pentru moment. Ultimul proiect al declarației finale de la sfârșitul summitului, datat miercuri și consultat de Politico, a avut un ton mai puțin ostil față de Beijing în comparație cu alte declarații recente venite de la Bruxelles.
În ceea ce privește legăturile dintre China și Rusia, proiectul de declarație a afirmat că liderii UE fac apel la Beijing „să preseze Rusia să pună capăt războiului său de agresiune și să își retragă imediat, complet și necondiționat trupele din Ucraina”. Dar europenii se feresc să ridice tonul la Beijing. „Uniunea Europeană și China au un interes comun de a continua să aibă relații constructive și stabile”, se arată în proiectul declarației.
Un diplomat de rang înalt a declarat că aceste concluzii arată „într-un mod ceva mai detaliat că dorim în continuare să ne angajăm cu această țară, cu această putere economică”. Practic, cei 27 vor să evite declarații clare pe un subiect atât de controversat precum relațiile UE cu Beijingul, deoarece acest lucru ar dezvălui cât de divizat este cu adevărat blocul comunitar. „Dacă liderii UE petrec ore întregi tocmindu-se pe acest text la Consiliul European, aceasta ar arăta dezbinarea lor în ceea ce privește China”, a declarat un diplomat UE.
Pe de altă parte, există și o altă divizare la nivelurile superioare ale conducerii UE între președintele Consiliului European, Charles Michel, și președintele Comisiei Europene, brațul executiv al blocului comunitar, Ursula von der Leyen. Linia mai dură a lui Von der Leyen față de China a fost, de asemenea, criticată de Michel și de echipa sa în spatele ușilor închise. El deține pixul pentru redactarea concluziilor summit-ului.
Unii oficiali UE consideră chiar că limbajul conciliant din proiectul de declarație a summitului este răspunsul lui Michel la strategia de securitate economică mai incisivă a Ursulei von der Leyen. Șefa Comisiei Europene a cerut o verificare a investițiilor externe pentru a împiedica țările UE să fabrice tehnologii sensibile, cum ar fi microcipurile avansate și inteligența artificială, în locații nesigure, cum ar fi China. „Avem acum o problemă majoră în care președintele Comisiei Europene ascultă de Statele Unite și președintele Consiliului European ascultă de China”, a declarat un oficial UE.
Unele țări occidentale din UE vor să pară independente de SUA, a declarat Marcin Przychodniak, specialist în China la Institutul polonez de Afaceri Internaționale. „Ele – susținute de Charles Michel – și obosite să se decupleze de Rusia cred, în mod iluzoriu, că o poziție mai blândă le-ar face să câștige timp în cazul Chinei”. Liderii UE „ar putea, de asemenea, să nu vrea să pună presiuni pe China în privința Rusiei, mai ales după evenimentele recente cu rebeliunea grupului Wagner – dar aceasta este o așteptare falsă”.
Abordarea mai blândă a UE reflectă o schimbare mai amplă a politicii față de China, care are loc și de cealaltă parte a Atlanticului. După ce au intensificat retorica față de China în legătură cu politica acesteia în Marea Chinei de Sud și în Taiwan, Statele Unite au redus și ele motoarele în ultimele săptămâni. La rândul său, China, de asemenea, și-a arătat disponibilitatea de a se reangaja cu oficialii occidentali.
Antony Blinken a fost primul secretar de Stat american care a vizitat China în ultimii cinci ani la începutul acestei luni. Nu numai că s-a întâlnit cu omologul său, ministrul chinez de Externe, dar Blinken a fost primit și de președintele Xi, o onoare care nu este acordată automat diplomaților aflați în vizită. Statele Unite au descris atmosfera discuțiilor ca fiind „sinceră și constructivă”.