Gică Hagi, 61 de ani, este un veritabil ambasador al României în toate colțurile lumii. Nu există, în prezent, iubitor al fotbalului să nu fi auzit măcar o dată de acest nume de legendă. Ei bine, în urmă cu aproape 50 de ani, nu acesta a fost numele complet sub care a apărut pentru prima oară în ziar marele fotbalist.
Cel supranumit „Maradona din Carpați” este considerat unul dintre cei mai buni fotbaliști din Europa anilor ’80 și ’90. În România, Gică Hagi a fost declarat deja cel mai mare fotbalist din toate timpurile. Din 20 aprilie 2026, milioane de fani își pun speranțe în Hagi, după ce acesta a revenit în rolul de selețcioner al României, echipă pe care a condus-o din teren către un sfert de finală la Mondialul din SUA 1994.
FANATIK, prin intermediul emisiunii „Oldies but Goldies”, i-a dedicat un episod de colecție „Regelui”. Horia Ivanovici și invitatul său permanent, Andrei Vochin, au readus în prim-plan anii de început ai lui Gică Hagi în fotbal. Caseta emisiunii s-au dus departe în trecut, după mijlocul anilor ’70. Pe atunci, încă de copil, Gică impresiona la turneele din țară la care lua parte.
În septembrie 1976, legitimat la Pescărușul Constanța, Hagi joacă finala la Cupa Speranțelor, contra celor de la Chimica Târnăveni. Deși echipa sa este învinsă de ardeleni, scor 4-6, Hagi primește premiul pentru cel mai tehnic jucător al turneului. Tot Gică ar fi fost și golgheterul competiției, însă nu a primit titlul care i se cuvenea. „Se spune că organizatorii competiției au spus ‘stai, domne, că nu putem să-i dăm aceluiași jucător și au ales pe altul. Cred că Burghelea se numea”, dezvăluie Vochin.
Peste doar un an, în septembrie 1977, de această dat în tricoul celor de la Farul Constanța, Gică Hagi revine la Cupa Speranțelor și triumfă alături de echipa sa. Din nou, „Regele” iese cele mai bun jucător și golgheterul turneului. Surpriză uriașă când ne uităm la numele acestuia din ziarul Sportul. Nu era Gică Hagi, ci „Gigel Hagi”.
„În a doua ediție participă și câștigă cu Farul competiția. Este iarăși cel mai bun și golgheter. Acolo îi apare și prima poză, tot în ziarul Sportul. (n.r. Asta e prima poză a lui Gică Hagi într-un ziar de sport?) Da, dar nu era Gică în momentul ăla. Era Gigel Hagi”, mai spune Andrei Vochin.
De altfel, actualul selecționer era strigat Gigel Hagi și de către cei din tribună, de părinți și de susținători. „În această relatare (n.r. din Sportul) și în scandările părinților și a celor din tribune, el este numit Gigel Hagi. Așa strigau și cei din tribune: ‘Dați-o lui Gigel Hagi să rezolve el treaba‘”, mai punctează jurnalistul.
Acel „Gigel Hagi” de la Cupa Speranțelor cunoaște o dezvoltare incredibilă. Peste doar doi ani, acesta este cooptat de Federație în lotul echipei Luceafărul București. Aceasta formație era, în acea perioadă, un fel de echipa națională de juniori a Românei, adică locul unde se formau marile talente. Apoi, tânărul Gică se întoarce la Farul Constanța, iar pe 11 septembrie 1982 are loc debutul său în prima divizie.
„În sezonul 1982 – 1983 debutează în în Liga 1 pe 11 septembrie, într-un meci Bacău cu Constanța la Bacău. Este un meci câștigat de Bacău cu 3-0. El nu se evidențiază nici măcar în cronica acolo la ziarul Sportul, în schimb joacă titular, nu debutează să intre 10 minute. Joacă titular și apare cu cartonaș galben deja din primul meci luat la vârsta respectivă.
Foarte interesant că, în acel sezon, a existat o etapă în care, în același timp, au fost pe teren toți trei jucători considerați de poporul român geniali: Dobrin (a intrat în repriza a doua la FC Argeș), Balaci (titular la Craiova) și Hagi (la Farul)”, notează Vochin.