Pentagonul a semnat în liniște un contract de 210 milioane de dolari pentru achiziția unor obuze cu fragmentație de ultimă generație de la o companie de stat israeliană, creând controverse în spațiul public din cauza tipului de armament și a finanțării Israelului în contextul situației din Gaza.
Acordul, parafat în septembrie 2025 și nedezvăluit până acum, este cel mai mare contract al Departamentului al SUA cu o companie israeliană din ultimii 18 ani, potrivit bazelor de date federale.
De data asta, direcția clasică a transferului de arme este inversată, căci nu Washingtonul trimite armament către Israel, ci Statele Unite plătesc compania Tomer pentru a fabrica, pe parcursul a trei ani, un nou tip de muniție de 155 mm. Obuzele sunt gândite să înlocuiască vechile muniții cu fragmentație, care au lăsat în urmă explozibili activi în Vietnam, Laos, Irak și alte state, transformând zone întregi în capcane mortale pentru civili, decenii la rând, relatează publicația digitală The Intercept.
„Amprenta rănilor provocate de aceste arme este absolut îngrozitoare”, spune Alina Taslizdan, reprezentată a organizației umanitare Humanity & Inclusion, care militează pentru interzicerea munițiilor cu fragmentație. Ea își amintește cazul unui băiat de 17 ani din Bosnia, care a găsit o astfel de armă neexplodată în grădina vecinului. „Mi-a spus că s-a jucat cu ea o vreme, apoi, dintr-odată, a explodat. I-a smuls ambele mâini și o parte din față”, povestește femeia.
Noua muniție americană, cunoscută sub numele XM1208, este proiectată să aibă o rată de neexplodare sub 1%. Potrivit documentelor Pentagonului, aceasta folosește focoase mai complexe și mecanisme de autodistrugere menite să reducă pericolul pe termen lung pentru civili. Problema este că experții și organizațiile pentru drepturile omului spun că testele din laborator nu reflectă realitatea de pe câmpul de luptă. „Nu poți controla unde ajung aceste arme și nici impactul asupra populației civile”, explică Brian Castner, cercetător la Amnesty International și specialist american în neutralizarea munițiilor explozive.
Potrivit Cluster Munition Monitor, peste 24.800 de oameni au fost uciși sau răniți de muniții cu fragmentație din 1960 până azi, majoritatea fiind lovite de resturile care nu au explodat când au fost lansate obuzele. Numai în 2024, aceste arme au ucis peste 300 de civili în Ucraina. Atât muniția XM1208, precum și modul în care a fost atribuit contractul ridică semne de întrebare. Pentagonul a acordat contractul fără licitație publică, invocând o excepție de la interesul public, facilitată de modificări recente ale legislației privind controalele de apărare legate de Ucraina, Taiwan și Israel.
„E ceva extrem de neobișnuit”, spune și cercetătoarea Julia Gledhill, de la Stimson Center. „Nu a mai fost un contract de 200 de milioane de dolari acordat, fără licitație, unui contractor străin”, adaugă femeia. Armata SUA nu a răspuns, până acum, unei solicitări oficiale de a face public documentul de justificare al contractului și nici firma israeliană nu a ieșit public cu explicații.
Revenirea la muniția cu fragmentație e strâns legată de războiul din Ucraina, unde ambele tabere au folosit masiv astfel de arme, inclusiv obuze acordate Kievului de administrația Biden. În acest context, mai multe state est-europene au luat în calcul retragerea din Convenția privind munițiile cu fragmentație, Lituania făcând deja acest pas încă din 2014.
Statele Unite, alături de Rusia, China, Israel, India și Pakistan, nu au semnat Convenția din anul 2008, care interzice aceste arme. În locul Convenției, Washingtonul a adoptat o politică internă: renunțarea la vechile obuze cu rată mare de defectare și dezvoltarea unora ”mai sigure”. Inițial, arma americană a testat muniția M999, dezvoltată de IMI Systems, o altă companie israeliană de stat. După ce IMI a fost cumpărată de Elbit Systems, presiunea investitorilor a dus la oprirea oficială a producției de arme cu fragmentație. Doar că… proiectul nu a murit, căci în anul 2018 guvernul israelian a înființat firma Tomer, fără restricții privind accesul la acest tip de armament. M999 a fost preluată, redenumită XM1208 și adoptată de armata SUA.
Conform documentelor militare din 2024, XM1208 eliberează 9 submuniții, fiecare împrăștiind 1.200 de fragmente de tungsten. Firma israeliană se laudă că a avut un profit de 173 de milioane de dolari anul trecut, iar contractul cu Pentagonul reprezintă adevăratul jackpot.
De ce sunt atât de periculoase aceste arme cu fragmentație și ce merită reținut despre acestea, dincolo de aspectele tehnice și limbajul militar? Pe înțelesul tuturor, vorbim despre faptul că astfel de arme nu pot fi controlate nici în momentul folosirii și nici după ce lupta pe teren s-a încheiat.
Ele au capacitatea de a împrăștia zeci sau sute de submuniții explozive pe suprafețe foarte mari, lovind la întâmplare tot ce ating. O parte din aceste muniții nu bubuie pe loc, ci pot rămâne în stand-by chiar zeci de ani. Sunt, mai exact, niște adevărate mine care pot arunca în aer totul chiar și la mulți ani după ce se încheie pacea într-o zonă de conflict.