O afacere înfloritoare pe timp de pandemie: “Ideea a venit de la turişti. Ajunşi la noi, au uitat de toate bolile!”

Da, poate părea aproape de necrezut, dar există business-uri care aduc profit considerabil, în ciuda extinderii pandemiei. Dacă, în București, Coronavirusul face ravagii, iar patronii localurilor și hotelierii duc greul, iată că…, „în creierii munțior”, cum se zice pe la noi, situația este exact inversă.

Stâna Ștefanu este unul dintre aceste exemple fericite. Brandul, unul de familie, promovează turismul autentic, românesc. Artizanii acestei afaceri se bazează, însă, pe faptul că turiștii nu mai vin să locuiască la stână, ci cumpără produsele preparate aici. Baciul Gheorghe Băbu și băcița Mărioara Băbu, soția sa, nu prididesc. Au telefoane mobile, dar aici nu doar că frecvența este o „pasăre rară”, ci pur și simplu nu au timp decât de muncă… Băcița Mărioara este sinceră: „Ideea de stână turistică ne-a venit de la turiști!”… Cum a decurs povestea, veți afla în rândurile următoare…

Stâna este așezată într-un loc care amintește de poveștile copilăriei. „Pe-un picior de plai, pe-o gură de Rai”, urmând  „Drumul Regelui”, numele sub care era cunoscută odinioară şoseaua Transalpina, la vreo 18 kilometri de Rânca şi la 10 kilometri de Obârşia Lotrului, un pâlc de oiţe, cu măgarii şi câinii din dotare, îţi dau de veste că te apropii de Stâna Ştefanu. Aceasta se află pe DN67C, Transalpina, la kilometrul 51, într-un spațiu de un verde zgomotos. Chiar dacă te apropii pentru întâia oară de acest loc, ascuns în munte, realizezi că ajungi imediat, deoarece aromele felurite îţi dau târcoale şi îţi încântă simţurile.

Baciul Gheorghe Băbu și băcița Mărioara Băbu provoacă… revoluția papilelor gustative

Turistul sosit aici pătrunde într-o curte largă, împrejmuită de un gard puternic, ridicat din buşteni solizi. În incintă, se zăresc câteva barăci micuţe din lemn, elegant decorate și amplasate sub forma literei „U”, care îţi sugrează că ai pășit în locul potrivit. De altfel, impresia este confirmată şi de expoziţia (în aer liber) de cojoace ciobăneşti, cu care turiştii se pot fotografia, dacă doresc și care este aflată în partea dreaptă a curţii, imediat după intrare.

Digi24.ro

O femeie a găsit o poșetă în care erau acte, bani și telefoane lângă gara din Arad. A luat-o și acum e reținută

La prima vedere, organizarea barăcilor este destul de simplă, dar ingenioasă. Pe dreapta, lângă expoziţia de cojoace, este amenajat un
veritabil Muzeu Etnografic, ce poate fi lesne vizitat de orice doritor.

Lângă acesta se află o bucătărie ticsită de  produse tradiţionale, în care am admirat, printre altele, şiruri lungi de brânzeturi şi bile de
bulz, parcă aliniate militărește, pentru prăjire. De altfel, gătitul se desfăşoară şi în aer liber, sub privirile curioase ale turiştilor,
într-un spaţiu aflat în stânga bucătăriei. Aici prind culoare şi capătă un gust inegalabil celebrul tocan de oaie şi renumitul balmoş gorjan, ambele omologate de Stâna Ştefanu, bulzul prăjit la grătar, acompaniat de cârnaţi de oaie, tocanul de vită şi nelipsitele clătite cu dulceaţă de
afine. Papilele noastre gustative par pregătite de revoluție, în ciuda rațiunii care dictează… „doar puțin din tot…”.

Pe aripa stângă, se află sala de mese, decorată cu ştergare şi cămăşi gorjene, dar închisă momentan, din pricina pandemiei. Totuși, mesele lungi, din lemn de brad, au fost scoase în curte, pentru a permite doritorilor să se bucure de deliciile gastronomice în condiţii de  maximă siguranţă şi igienă.

56 de ani de muncă în familie

În faţa Muzeului Etnografic am dat peste baciul Gheorghe Băbu, fiul lui Gheorghe și al Raveicei Băbu, din Novaci, Gorj, cei care au venit pentru prima dată pe muntele Ștefanu în 1964 şi au rămas acolo pe timpul verii cu animalele, ridicând stâna la marginea drumului. Cu zâmbetul pe buze,a chemat-o pe soţia sa, băciţa Mărioara Băbu, care a făcut oficiile de gazdă…

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

„Stâna Ștefanu este creația unor ciobani, a unor mici producători, nu o firmă. La început, familia Băbu ducea o viață ca oricare alt neam de ciobani: mulgeau oile, făceau brânză și mâncare pentru alți ciobani, dormeau în stână sau cu cojocul lângă oi, în fine… Duceau un trai cu bune și cu rele, ca orice cioban din România. Cum „Drumul Regelui” nu era asfaltat, turiştii veneau rareori pe la stână. De multe ori, treceau pe aici doar care cu boi şi oameni călări pe măgari. Uneori, poposeau şi ciobani cu camionete, pădurari cu furgonete şi turiști străini cu mașini de teren. Intrau în stână să cumpere brânză şi carne de oaie, şi erau fascinaţi să afle cât mai multe despre traiul zilnic al ciobanilor. Mulţi chiar ne terminau mâncarea din ceaune şi ne rugau să gătim pentru ei”, a precizat băcița.

„Ajunși la noi, turiștii au uitat de toate bolile”

Stâna a început să devină o atracţie turistică de abia din 2008 încoace, după ce a fost construită Transalpina. Astfel, familia Băbu a ajuns celebră nu numai în ţară, ci şi peste hotare. Așa a început povestea Stânei Ștefanu, „din bucuria de a trăi simplu şi frumos”…

Stâna Ştefanu a încercat să  readucă la viaţă toată tradiţia ciobănească de odinioară. „Acum doi ani am omologat „tocanul de oaie”, ca produs tradiţional, aceasta fiind cea mai veche mâncare, iar anul acesta, balmoşul, untul, laptele covăsit şi  jintiţa au fost recunoscute oficial drept produse montane, în timp ce tăiţeii de casă făcuţi de noi au devenit produs tradițional”, s-a lăudat băcița.

Prin aceste demersuri, familia Băbu a dorit să atragă atenţia românilor asupra produselor tradiţionale. „Cum spuneam chiar şi în această perioadă de pandemie, activitatea a înflorit, pentru că ni s-a cerut „mâncare la pachet”. Nu am făcut faţă la câtă cerere am avut. Ajunşi la noi, turiştii au uitat de toate bolile şi de toate necazurile”,  a adăugat Mărioara Băbu.

Mai în glumă, mai în serios, este foarte posibil ca băcița să aibă dreptate. Nu de alta, dar înafara peisajului rupt, parcă, dintr-o poveste și a mâncărurilor gustoase, vizitatorii se mai pot bucura, rezervat, de vin, de țuica „adevărată” și mai ales de o pălincă de nu mai știi care ți-e falca de sus și care ți-e falca de jos…

Tocanul de oaie, o rețetă originală

Din meniul delicios descoperit la Ştefanu atrag atenţia o multitudine de mâncăruri, printre care tocanul de oaie, tocanul de vită, bulzul prăjit, balmoşul, cârnaţii de oaie, tăiţeii de casă, laptele covăsit, clătitele cu dulceaţă de afine și siropul natural de soc, de mure și de brad.

Iată, însă, special pentru gurmanzi, rețeta originală a tocanului de oaie, pentru care sunt necesare carnea de la o oaie tânără, în vârstă de 1 an, seu de oaie, apă și sare…

Așadar, să începem! Se taie oaia. Apoi, carnea, bine curăţată, se toacă  bucăţi, cu toporul sau la cuţit. Seul (grăsimea) se dă deoparte  şi se pune primul, în ceaun. Când seul s-a încins bine, se adaugă carnea de oaie şi apă până la nivelul cărnii. Se lasă la fiert şi când s-a fiert bine, se adaugă o mână de sare. Se lasă carnea să-și tragă singură sarea și apoi se fierbe, până scade toată apa.

În vechime, acest tocan se punea într-o burtă de oaie curăţată, care se atârna de şaua măgarului, astfel încât ciobanul să aibă de mâncare
pentru drum. Evident, preparatul avea termen de valabilitate între două şi trei luni, la fel ca şi carnea păstrată la garniţă.

Muzeul Etnografic, înființat după peregrinări din casă în casă

Băciţa Mărioara Băbu ne-a făcut un tur al stânei, în timpul căruia am aflat că trăieşte la Stâna Ştefanu de peste 45 de ani . „Sunt venită din
Petroşani, dar aici mi-am crescut copiii şi iubesc mult aceste locuri. Fiica mea lucrează în Bucureşti, la Muzeul Naţional, însă fiul meu chiar doreşte să rămână aici. Nu am venit să fac comerţ! Nu am căutat acest drum în viaţă, ci drumul acesta m-a căutat pe mine”, ne-a declarat domnia sa.

Ideea înfiinţării unui Muzeu Etnografic la Stâna Ştefanu i-a aparţinut tot Mărioarei Babu, care a mers din sat în sat, din casă în casă, pentru
a completa colecţia de obiecte ciobăneşti autentice. Povestea construirii muzeului ne-a fost relevată tot de băciță: „Am amenajat la stână, acum câţiva ani, un muzeu etnografic cu costume populare vechi şi autentice, unele din Mărginimea Sibiului, altele din Vaideeni, Novaci şi Valea Jiului, Petroşani. Toate erau cusute şi brodate de mână”.

În colecție există, însă, şi obiecte de uz casnic. Spre exemplu, un război de ţesut, vârtelniţa pentru lână, baniţa, cu care se măsura porumbul, valiza de lemn a militarilor,  o botă a ciobanilor, o cofă în care îşi păstrau apa rece, când mergeau pe măgari şi multe altele.

Gazdele au colectat sute de exponate, atât amintiri de familie, cât şi adunate de la ţărani. Pentru unele, soții Băbu au plătit, altele le-au fost dăruite. Băcița a curățat cu migală fiecare lucru pe care îl capăta şi îl adăuga în expoziţie, mărturisind că aceasta are o valoare sentimentală deosebită pentru dumneaei.

Cazare gratuită, înaintea pandemiei

Până la izbucnirea pandemiei, vizitatorii puteau petrece noaptea la stână, cazarea fiind gratuită. Acum, gazdele așteaptă sfârșitul epidemiei, pentru ca viața să-și reia cursul firesc….

Condiţiile de cazare sunt și vor rămâne specifice zonei montane. Camerele nu au curent electric şi nu există baie proprie. Cu toate acestea, succesul neaşteptat pe care l-a înregistrat stâna în perioada de criză i-a determinat pe proprietarii de la Ştefanu să ia în considerare dezvoltarea mai multor asemenea structuri turistice, într-un viitor nu prea îndepărtat.

Stânele de iarnă, un nou proiect

Băcița Băbu a conchis: „Mărturisesc că zona aceasta superbă şi intereseul deosebit pentru ceea ce facem m-au determinat să mă gândesc la un proiect nou de investiţii și anume stânele de iarnă. Estimez că, în doi ani, vom finaliza prima stână de acest gen, în Obârşia Lotrului. Am ales această regiune deoarece este accesibilă turiştilor atât iarna, cât şi vara. Mie îmi place ceea ce fac şi sper să împărtăşesc bucuria acestei vieţi simple şi turiştilor care ne vor călca  pragul!”.

Dincolo de prejudecata timpului, de marota unei evoluții greșit înțelese, întoarcerea la origini este imperioasă. Și imperială… Aceasta este povestea soților Băbu, doi oameni simpli, truditori și mai ales curajoși. Lecția este simplă. Atâta timp cât nu cedezi, ai curaj, iar imaginația dă roade, munca poate depăși orice molimă. Departe de agitația orașelor și de moartea care face ravagii, Mărioara și Gheorghe Băbu trăiesc!

Tot ce e viu pe Pământ e predispus veșniciei. În alte zone, însă, partea îngrozitoare a existenței este partea ei de somn…