„O aură sfântă”. Amintirile arhitectului român Andu Mărginean despre întâlnirea cu Papa Francisc la Blaj. Exclusiv

După anunțul trecerii la cele veșnice a Papei Francisc, în a doua zi de Paște, arhitectul român Andu Mărginean vorbește, în exclusivitate pentru FANATIK, despre acea experiență unică din 2019, despre emoțiile trăite și despre legătura specială pe care a simțit-o în prezența Papei.

Arhitectul român Andu Mărginean a creat scaunul pe care Papa Francisc a stat, în timpul vizitei la Blaj

Moartea Papei Francisc a lăsat un gol imens în inimile celor care l-au cunoscut, l-au admirat sau doar i-au simțit prezența prin gesturile lui pline de umanitate, blândețe și credință.

Pentru unii oameni însă, întâlnirea cu Suveranul Pontif nu a fost doar o imagine de la televizor sau un discurs emoționant ascultat dintr-o mulțime, ci o clipă trăită cu toată ființa, o binecuvântare. Este și cazul artistului Andu Mărginean, cel care a creat, în 2019, înaintea vizitei istorice de la Blaj, tronul pe care Papa Francisc a stat în timpul liturghiei oficiate acolo.

Astăzi, când lumea întreagă deplânge pierderea Papei Francisc, Andu Mărginean rememorează cu emoție profundă acele clipe rare, intense, în care s-a aflat față în față cu un om pe care îl descrie aproape inuman de luminos, cu o aură ce depășea firescul, cu o prezență care impunea liniște, reculegere și admirație.

Digi24.ro

VIDEO Călin Georgescu îl atacă pe Nicușor Dan, fără a-i pomeni numele, în a patra apariție publică din această săptămână

Andu Mărginean: ”Un moment binecuvântat pentru mine și pentru România”

FANATIK: S-a stins Papa Francisc… Dumneavoastră ați realizat o creație, un tron, pe care el a stat în 2019, în vizita lui de la Blaj. S-a scris mult, la vremea respectivă, despre lucrarea dumneavoastră. Cum l-ați simtit atunci?

Andu Mărginean: Complicat să vă răspundă. E panoplia aia… cu amintiri foarte speciale, unice și nu cred că vă spun un secret, adică cred că e de așteptat o asemenea reacție din partea oricui care a fost aproape de el.
Am primit vestea la fel ca, probabil, toată planeta, cu tristețe, dar am spus că, într-adevăr, relația specială pe care a avut o cu Dumnezeu, se pare că e atestată încă o dată de momentul întoarcerii lui acolo (Papa Francisc a murit în a doua zi de Paște, n.r.).
Nu cred ca e o întâmplare, ca nimic altceva din viața noastră.

Digisport.ro

”Să oprească tot! Mulți vor muri”. N-au ținut cont și a apărut bilanțul, la 6 luni de la startul proiectului de un trilion de euro

FANATIK: Sunteți unul dintre puținii norocoși care au avut ocazia să stea aproape de Papa Francisc. Cum l-ați simțit atunci?

Andu Mărginean: Cred că… E greu de descris în cuvinte.

Aproape inuman așa, adică un pic dincolo de…  Avea o aură specială și aș putea spune sfânta, așa. A fost toată fascinația momentului. Si n-am participat doar cu obiectul pe care a stat așezat în timpul slujbei, a fost tot contextul de până atunci, toate obiectele de pe acea scenă. Practic a fost o un moment binecuvântat și pentru mine și cred că pentru România.

Cu două zile înainte de vizită, a schimbat tot proiectul: ”Am fost răzgândit”

FANATIK: Cât ați lucrat la obiectele respective? A fost multă muncă, vă mai amintiți?

Andu Mărginean: Nu a fost multă muncă. Când vine vorba despre asta, ”mult” nu-și găsește locul ca și cuvânt.

E o poveste mai lunguță, n-are sens să vă spun acum, dar cel puțin în ceea ce privește… obiectul, acel tron, despre care s-a scris mult, chiar a fost o poveste specială. Pentru că am lucrat pe cu totul altă variantă, până cu doua zile înainte de momentul la care s-a întâmplat și s-a revelat către mine varianta asta finală. A venit așa, pur și simplu, a curs într-un vârf de creion. Și n-a fost mult deloc, a fost pur și simplu.

FANATIK: Practic, cu doua zile înainte ați gândit un alt model? Adică v-ați răzgândit?

Andu Mărginean: Da. A fost o muncă, ca să zic așa, pe care am dus-o pe cu totul altă variantă.

Și pur și simplu cu doua zile înainte de momentul la care trebuia să predau către Vatican, spre verificare, validare a propunerii, a venit asta așa, pur și simplu, am schimbat tot.

”Am fost răzgândit”. Și cred că a fost foarte bine ce s-a întâmplat pentru că, cel puțin obiectul acesta, prin toate elementele lui, cred că a fost foarte apreciat, în special de Domnia Lui.

Sunt lucruri pe care nu le uiți, că n-ai cum. Adică uităm poate ce am făcut ieri sau acum o săptămâna, dar astea sunt de neuitat. Mă simt oricum răscolit… poate suna așa…. Dar chiar așa e.

Cumva, știam cu toții că nu e bine, dar parcă…. Mai speram așa.