News

O boală extrem de periculoasă, înrudită cu Ebola, a făcut prima victimă în Guineea. Simptomele sunt cumplite: hemoragie masivă, dureri în piept, icter

Virusul Marburg a fost descoperit pentru prima dată în vestul Africii. Autoritățile din Guineea au confirmat un deces cauzat de febra hemoragică.
10.08.2021 | 15:30
O boala extrem de periculoasa inrudita cu Ebola a facut prima victima in Guineea Simptomele sunt cumplite hemoragie masiva dureri in piept icter
ADVERTISEMENT

Autoritățile sanitare din Guineea au confirmat un deces din cauza infecției cu virusul Marburg, o febră hemoragică extrem de infecțioasă similară cu Ebola, spune Organizația Mondială a Sănătății.

O boală înrudită cu Ebola a făcut prima victimă în Africa de Vest. Ce este febra hemoragică Marburg

Este prima dată când boala mortală a fost identificată în Africa de Vest. Au existat 12 focare majore de Marburg începând din 1967, mai ales în sudul și estul Africii.

ADVERTISEMENT

Cazul din Guineea a fost identificat pentru prima dată săptămâna trecută, la doar două luni după ce țara a fost declarată liberă de Ebola în urma focarului declanșat la începutul acestui an care a ucis 12 persoane.

Pacientul, care a pierdut lupta cu boala, a solicitat mai întâi tratament la o clinică locală înainte ca starea sa să se deterioreze rapid, a relatat OMS, citată de The Guardian.

ADVERTISEMENT

Analiștii de la laboratorul național de febră hemoragică din Guineea și de la Institutul Pasteur din Senegal au confirmat ulterior diagnosticul Marburg.

„Potențialul de răspândire a virusului Marburg înseamnă că trebuie să-l oprim”, a declarat Matshidiso Moeti, directorul regional al OMS pentru Africa. „Lucrăm cu autoritățile din domeniul sănătății pentru a implementa un răspuns rapid care se bazează pe experiența și expertiza trecută a Guineei în gestionarea Ebola, care este transmisă în mod similar”, a spus Moeti.

ADVERTISEMENT

Atât cazul de infectare cu virusul Marburg, cât și cazurile de Ebola din acest an au fost detectate în districtul Gueckedou din Guineea, lângă granițele cu Liberia și Coasta de Fildeș. Primele cazuri din perioada epidemiei Ebola 2014-2016, cea mai mare din istorie, au fost, de asemenea, din aceeași zonă din regiunea forestieră a sud-estului Guineei.

Ratele de fatalitate ale febrei hemoragice Marburg au variat de la 24% la 88% în focarele anterioare, în funcție de tulpina virusului și de gestionarea cazurilor, a spus OMS, adăugând că transmiterea a avut loc prin contactul cu fluide și țesuturi corporale infectate.

ADVERTISEMENT

Focarele de Marburg încep atunci când un animal infectat, cum ar fi o maimuță sau un liliac de fructe, transmite virusul unui om. Virusul se răspândește apoi de la om la om prin contactul cu fluidele corporale ale unei persoane infectate.

Febra hemoragică Marburg

Febra hemoragică Marburg (Marburg HF) este o febră hemoragică rară, dar severă, care afectează atât primatele umane, cât și  pe cele neumane. Marburg HF este cauzată de virusul Marburg, un virus ARN zoonotic (sau de origine animală) unic din familia filoviride. Cele cinci specii de virus Ebola sunt singurii alți membri cunoscuți ai familiei filoviride.

Virusul Marburg a fost recunoscut pentru prima dată în 1967, când au apărut simultan focare de febră hemoragică în laboratoarele din Marburg și Frankfurt, Germania și la Belgrad, Iugoslavia (acum Serbia).

Treizeci și unu de persoane s-au îmbolnăvit, inițial lucrători de laborator, urmate de mai mulți membri ai personalului medical și membri ai familiei care i-au îngrijit. Au fost raportate șapte decese.

Primele persoane infectate au fost expuse maimuțelor verzi africane importate sau țesuturilor lor în timp ce efectuau cercetări. Un caz suplimentar a fost diagnosticat retrospectiv.

Gazda rezervorului virusului Marburg este liliacul de fructe african, Rousettus aegyptiacus. Liliecii de fructe infectați cu virusul Marburg nu prezintă semne evidente de boală. Primatele (inclusiv oamenii) se pot infecta cu virusul Marburg și pot dezvolta forme grave de boală cu mortalitate ridicată. Sunt necesare studii suplimentare pentru a determina dacă și alte specii pot găzdui virusul, potrivit Centrelor americane pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC).

Acest liliac este răspândit pe scară largă în Africa. Având în vedere distribuția largă a liliecilor de fructe, mai multe zone sunt potențial expuse riscului de focare de HF Marburg decât se suspecta anterior. Virusul nu este cunoscut ca fiind nativ pe alte continente cum ar fi America de Nord.

Marburg HF apare de obicei în focare sporadice în toată Africa; au fost raportate cazuri confirmate de laborator în Uganda, Zimbabwe, Republica Democrată Congo, Kenya, Angola și Africa de Sud.

Multe dintre focare au început cu muncitori de sex masculin care lucrează în mine infestate cu lilieci. Virusul este apoi transmis în cadrul comunităților lor prin practici culturale, instituții de îngrijire a familiei sub-protejate și personal de îngrijire a sănătății sub-protejat. Este posibil să apară și cazuri sporadice, izolate, dar să nu fie recunoscute.

Cazurile de HF Marburg au apărut în afara Africii, cum ar fi în timpul focarului din 1967, dar sunt rare. În 2008, un turist olandez a dezvoltat Marburg HF după ce s-a întors în Olanda din Uganda și ulterior a murit.

Tot în 2008, un turist american a dezvoltat Marburg HF după ce s-a întors în SUA din Uganda și s-a vindecat. Ambii turiști au vizitat o cunoscută peșteră locuită de lilieci de fructe într-un parc național.

Cum se transmite boala

Nu se știe cum se transmite virusul Marburg de la gazda sa la oameni; cu toate acestea, pentru cele două cazuri de turiști care au vizitat Uganda în 2008, contactul neprotejat cu fecalele infectate de lilieci sau aerosolii sunt cele mai probabile căi de infecție.

După această încrucișare inițială a virusului de la animalul gazdă la oameni, transmiterea are loc prin contact de la persoană la persoană. Acest lucru se poate întâmpla în mai multe moduri: contactul direct cu picăturile de lichide corporale de la persoanele infectate sau contactul cu echipamentele și alte obiecte contaminate cu sânge sau țesuturi infectate.

În focarele anterioare, persoanele care au manipulat primate neumane infectate sau au intrat în contact direct cu fluidele sau culturile lor celulare s-au infectat. Răspândirea virusului între oameni a avut loc în medii apropiate și contacte directe. Un exemplu obișnuit este prin îngrijitori la domiciliu sau într-un spital (transmisie nosocomială).

Simptomele febrei hemoragice Marburg

După o perioadă de incubație de 5-10 zile, debutul simptomelor este brusc și marcat de febră, frisoane, cefalee și mialgie. În jurul celei de-a cincea zile după apariția simptomelor, poate apărea o erupție maculopapulară, cea mai proeminentă pe trunchi (piept, spate, stomac).

Apar apoi greață, vărsături, dureri în piept, dureri în gât, dureri abdominale și diaree. Simptomele devin din ce în ce mai severe și pot include icter, inflamație a pancreasului, scădere severă în greutate, delir, șoc, insuficiență hepatică, hemoragie masivă și disfuncție multiorgan.

Deoarece multe dintre simptomele febrei hemoragice Marburg sunt similare cu cele ale altor boli infecțioase, cum ar fi malaria sau febra tifoidă, diagnosticul clinic al bolii poate fi dificil, mai ales dacă este implicat doar un singur caz.

Rata de fatalitate pentru febra hemoragică Marburg este cuprinsă între 23-90%.

Tratament

Nu există un tratament specific pentru febra hemoragică Marburg. Este utilizată terapia de susținere, care include echilibrarea fluidelor și electroliților pacientului, menținerea saturației de oxigen și a tensiunii arteriale, înlocuirea sângelui pierdut și a factorilor de coagulare și tratamentul pentru orice infecție complicată.

Tratamentele experimentale sunt validate în modele de primate non-umane, dar nu au fost niciodată încercate la oameni.

ADVERTISEMENT